903 matches
-
avea o formă care-i provoca imaginația. Ca să-l enerveze mai tare pe Cornel, îi povestea ce i-ar face el profei cînd o să se-ntoarcă. Cornel a ridicat creanga, Radu vîsla. S-au duelat în barca ce se clătina. Vîsla era cam grea pentru Radu, de-abia o putea ridica să pareze loviturile lui Cornel. Totuși, l-a atins pe Cornel la șold. De fapt, mai mult a scăpat-o. Cornel a tras o creangă în tîmpla lui Radu. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
matematică: Fr - rezistența hidrodinamică ; q -1000kg/m3 densitatea apei ; V - viteza de înaintare (m/s) ; A - aria secțiunii transversale a părții scufundate a corpului ; Cr - coeficientul de rezistență. 2.4.3. Aplicarea principiului lui Bernulli la propulsia prin apă Folosirea vâslelor pentru înaintarea unei bărci sau a unei padele pentru cârmuirea unei canoe, sunt exemple pentru tracțiune și împingerea înainte rezultată din diferența de presiune creată între partea anterioară a padelei, unde presiunea este mai mare și partea posterioară unde presiunea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
la contactul cu realitatea imediată întruchipează, laolaltă, imaginea arhetipală a Albatrosului lui Baudelaire: "Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi / Acum par ființe stângace și sfioase / Ș-aripile lor albe și mari le lasă, blegi / Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase...// Poetul e asemeni cu prințul vastei zări / Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă; / Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări / Aripile-i imense l-împiedică să meargă.//66 Să nu omitem că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de organism; Fig. nr. 18, 19, 20 și 21 - Atingerea sau menținerea stării de bine (fitness) prin înot, canotaj, caiac, vâslit la simulator Jogging de la A la Z II 37 practicarea canotajului sau caiacului amator, a plimbărilor cu barca cu vâsle sau practicarea efortului la simulatoarele de vâslit solicită și, în același timp, educă / dezvoltă aptitudini și capacități superioare (forță, rezistență, capacitate de efort, capacitate vitală etc.), însă o mare parte a corpului este susținută de ambarcațiune sau simulator iar efortul
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
binișor sub el. Poate că sunt în vacanță și încerc să profit de vremea bună. Mă străduiesc să fiu măcar o parte din ceea ce nu voi fi niciodată, așa că nu mă încumet prea departe în larg, ci plescăiesc și eu vâslele aici unde presupun că țărmul e aproape și pot să mă simt în siguranță. Curând Tot ce scriu pare să fie parte a vieții. Tot ce trăiesc arată ca scris. Curând, nu va mai fi nevoie să-mi bat capul
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8673_a_9998]
-
îndumnezeită: „s-a trezit ca-n vis c-o poartă / cineva pe marea moartă...” (Sora mea dusă de ape) Ca o deschidere spre-o sfântă revelație. și-atât. Câteodată, în semi-reprize de calmie, „Ochii ei deschiși... / luminau în seara caldă vâslele proptite-n valul / zâmbetului care scaldă / blând întunecata casă / când durerile te lasă...” Cum te simți micuță, tu, fire de tomnatic labirint?! Vezi speranță de trăire?! Vezi vreo șansă de-a zbura peste Nyxul îndărătnic, noptaticul și negriciosul spasm al
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
într-un grup care nu ne este cunoscut potrivit imaginarului de întemeiere de la curtea legendarului Negru Vodă: În curte la Mihnea Vodă, Nemerit-a, Poposit-a, Măre, trei moșnegi bătrîni, Cu barbele pîn’ la brîu, Cu căciuli la subțioare, Cu vîslele la spinare. Cine sunt aceștia? Îi identificăm sigur, dar foarte sigur, după însemnele ținute la vedere pentru toată lumea. Căciula se ține subsuoară, dovadă de recunoaștere și de supunere față de domnie. Vîslele ce rost au? Și încă „la spinare”! Să ne
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
barbele pîn’ la brîu, Cu căciuli la subțioare, Cu vîslele la spinare. Cine sunt aceștia? Îi identificăm sigur, dar foarte sigur, după însemnele ținute la vedere pentru toată lumea. Căciula se ține subsuoară, dovadă de recunoaștere și de supunere față de domnie. Vîslele ce rost au? Și încă „la spinare”! Să ne închipuim trei moșnegi „bătrîni”, fiecare cu cîte o bucată de lemn în spate, în chip de vîslă, făcîndu-și drum înaintea scaunului de judecată. Într-o asemenea situație fără noimă, este sancționat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pentru toată lumea. Căciula se ține subsuoară, dovadă de recunoaștere și de supunere față de domnie. Vîslele ce rost au? Și încă „la spinare”! Să ne închipuim trei moșnegi „bătrîni”, fiecare cu cîte o bucată de lemn în spate, în chip de vîslă, făcîndu-și drum înaintea scaunului de judecată. Într-o asemenea situație fără noimă, este sancționat slujbașul, pentru delăsare în chestiuni de protocol. Dar cei trei nu sunt indivizi oarecare: „Unul e din Burdușani,/ Altul e din Cegani,/ Al treilea din Lupșani
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
altfel spus, în economia eposului se pune în mișcare, printre altele, și onomastica, după cum am văzut, alături de toponimie), dar se vede că erau stăpîni pe locuri bine cotate, cum „mic de ciobănaș” dispunea de turme fabuloase. Moșnegii purtau în fală „vîslele la spinare” și se înfățișau fără sfială la curtea domnească. Vîslele erau însemne ale breslei pescarilor. Se purtau la vedere poleite și împodobite cu pietre prețioase, ca individul să fie zărit de departe și respectat cum se cuvine. Problema capătă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și onomastica, după cum am văzut, alături de toponimie), dar se vede că erau stăpîni pe locuri bine cotate, cum „mic de ciobănaș” dispunea de turme fabuloase. Moșnegii purtau în fală „vîslele la spinare” și se înfățișau fără sfială la curtea domnească. Vîslele erau însemne ale breslei pescarilor. Se purtau la vedere poleite și împodobite cu pietre prețioase, ca individul să fie zărit de departe și respectat cum se cuvine. Problema capătă înțeles dacă se urmărește apariția, dezvoltarea și recunoașterea breslelor în istoria
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în topografia țării. Am spus că breasla pescarilor avea o tradiție respectabilă în existența istorică a carpato-dunărenilor. Balada Dobrișean consemna, pentru existența de timp ce-i revine, mari mutații de imagine și de viață concretă în comparație cu Mircea Ciobănașul. Purtătorii de vîsle vin cu pîra la domnie, intrigați de faptul că adversarii lor, purtătorii de cîrlige, întreceau măsura îngăduită în bogăție și în forță, luîndu-se la întrecere cu domnia. Conflictul este strict de interese și, mai mult, de grup. Fiecare face încercări
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
autonomiile. În Dobrișean, cartea vieții este întoarsă. Au ieșit la iveală numerele destauratoare. Mihnea începe să respire aer turcit, iar balada din mit-legendă tinde spre istoriere. Domnitorul apleacă prea ușor, în spiritul timpului, urechea spre șoaptele intriganților, iar purtătorii de vîsle își joacă rolul în ton cu vremea. Retorica lor este iscusită, cu aluzii la posibile conflicte de putere, în forme învăluite, dar amenințătoare: „Ce-ar fi cerul cu doi sori” și cu „Două paloșe-ntr-o teacă”; cu intenția de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ar fi cerul cu doi sori” și cu „Două paloșe-ntr-o teacă”; cu intenția de a-l sensibiliza după dorință pe tiranul prea temător să nu-și piardă tronul. Pe măsură ce șoaptele se îndesesc, acesta vede amenințarea cîrligelor și a vîslelor abătîndu-se asupra lui: Ciobanii lui Dobrișean Sunt boieri ca de divan, În toiege răzimați Și-n caftane îmbrăcați. Bacii lui poartă cîrlige, Tot cîrlige de argint, Cum n-am văzut pe pămînt, Nici în lume de cînd sunt. În capul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
femei care, aproape alergând, au ocolit clădirea reședinței domnești și au ajuns la lac. S-au urcat într-o barcă mare ce era acolo și au așteptat până când s-au urcat și ei. Barca era grea, așa că Ștefan luă el vâslele. Bătrâna, ridicându-și brațul, a făcut semn încotro să vâslească. Când au ajuns pe celălalt mal, în pădure, femeile le-au arătat un stejar bătrân și le-au făcut semn să se așeze acolo. Ele au pornit în fugă prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câteva minute trase barca spre peronul pavat, astfel ca prințul să poată sări ușor în ea. — Du-mă spre mijlocul lacului, e un loc acolo, o să ți spun eu când să oprești. Dinspre pădure zvon de păsări, în rest zgomotul vâslelor lovind apa lacului care părea negru, căci soarele încă nu se ridicase peste palat. Într-un moment, Ștefan făcu semn și omul lăsă lopețile să cadă în apă fără să le mai ridice. De acolo clădirea părea înaltă, se vedea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încoace, domnia ta, i-o fi greu fetei fără doamna Stanca, adu-o să uite... Prințul, cu ochii în oglinda apei, urmărea cum imaginea palatului se face tot mai mică pe măsură ce se apropiau de el, ca într-o poveste, până ce loviturile vâslelor începură în valuri mici să o spargă, o dată, de două ori, de trei ori; ridicând vâslele în barcă, omul de lângă el sfăr336 ILEANA TOMA mă vraja, acostând și sărind pe treapta de marmură. Soarele săltase de după palat și lumina puternică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ochii în oglinda apei, urmărea cum imaginea palatului se face tot mai mică pe măsură ce se apropiau de el, ca într-o poveste, până ce loviturile vâslelor începură în valuri mici să o spargă, o dată, de două ori, de trei ori; ridicând vâslele în barcă, omul de lângă el sfăr336 ILEANA TOMA mă vraja, acostând și sărind pe treapta de marmură. Soarele săltase de după palat și lumina puternică îl trezi la realitate. — Repede, să ajung la prânz la Târgoviște, spuse prințul mergând grăbit. — Fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
palide ca o nălucă, Apoi în cytere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 29} Pe râul dorului, mânat de vânture Veni odat- Pe-un vas cu vâslele, muiate-n cînture, Lin-împărat. Venit-a Regele să calce văile Cătând o sor, Eroi se-ninimă și plâng femeile De-a lui amor. El fură nunților ecouri tinere, Cântul la dor, Răpește buzelor naivei Vinere Vorba d-amor. Pe munți în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te-am văzut aseară însă, m-am gândit că s-a nimerit altă corabie. - Uite că suntem iar împreună, zise Iahuben cu bucurie. Zeii nu ne despart. Vântul sufla din spate, însă prea slab, și corăbiile erau împinse și de vâsle. Cei doi prieteni se apropiară de marginea punții, ca să poată sta de vorbă netulburați. Lângă ei nu era nimeni, decât mai jos de punte, în locașul vâslei, un vâslaș. Legat cu o frânghie de mijloc, robul vâslea din greu. Era
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Vântul sufla din spate, însă prea slab, și corăbiile erau împinse și de vâsle. Cei doi prieteni se apropiară de marginea punții, ca să poată sta de vorbă netulburați. Lângă ei nu era nimeni, decât mai jos de punte, în locașul vâslei, un vâslaș. Legat cu o frânghie de mijloc, robul vâslea din greu. Era dintre robii rome, luați din câmpiile de jos ale țării Ta Kemet. Părea să fie țăran, muncitor de pământ, așa îl arătau mâinile lui înnegrite și brăzdate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să știe nici el de ce. Slujbașul se pregătea să plece, dar se opri. - Ce nevoie ai tu de numele meu? Vrei să mi-l spurci în urechea ta, sau vrei să mi-l batjocorești cu limba ta? zise robul mînuindu-și vâsla cu furie, și ultimele lui cuvinte se amestecară cu alt șuierat de bici. Iahuben simți că i se urcă sângele în obraz, dar întîlnind privirea mută a lui Auta se stăpâni și își dădu seama că ar fi făcut la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui cuvinte se amestecară cu alt șuierat de bici. Iahuben simți că i se urcă sângele în obraz, dar întîlnind privirea mută a lui Auta se stăpâni și își dădu seama că ar fi făcut la fel ca robul de la vâslă dacă s-ar fi aflat în locul lui. Slujbașul răcni la vîslaș: - Să răspunzi, scrumbie uscată, când un oștean viteaz al marelui nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, vrea să știe numele tău blestemat! Lui Iahuben îi părea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
valurile de pe punte. Era ziuă, dar era aproape întuneric. Iahuben simți un gol în stomac și parcă toate măruntaiele stăteau gata să-i năvălească afară, pe gură. Auta se ținea de gardul punții, iar Iahuben apucase cu mâna marginea locașului vâslei, stând într-un genunchi. Lângă ei, robul Hunanupu se încorda din răsputeri să vâslească. Meșterul pânzei poruncise vâslașilor să se lupte cu apele, ca să nu se abată corabia din drum. Pânza fusese strânsă. Vâsla lungă de șase coți sau lovea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben apucase cu mâna marginea locașului vâslei, stând într-un genunchi. Lângă ei, robul Hunanupu se încorda din răsputeri să vâslească. Meșterul pânzei poruncise vâslașilor să se lupte cu apele, ca să nu se abată corabia din drum. Pânza fusese strânsă. Vâsla lungă de șase coți sau lovea în gol, sau era izbită îndărăt de câte un talaz. - Dacă eram pe o corabie din Ta Kemet, ne chema Osiris al lor în Țara Morților! strigă Auta ca să poată fi auzit de Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]