760 matches
-
acum încremenit în zare spre locul unde cu o secundă înainte se mai răsfățase în lumină neasemuitul său palat. Se stârnise vântul, bătând spre răsărit. Marele Preot ședea împietrit pe punte și privea îndărăt. Vâslașii primiseră porunca sa de a vâsli din răsputeri, cu toate că pânzele erau umflate și corăbiile erau duse de vântul furios cu repeziciune. Din când în când, Marele Preot se uita cu grijă la cele unsprezece corăbii mari ale lui în care, cu toată graba plecării, nu uitase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să știm încotro. Dar zeii au fost buni: am găsit o corabie fără pânză, părăsită de atlanți. Marea încă n-o spărsese și ne-am suit în ea. Am dezlegat-o de la țărm și pentru că mai erau câteva vâsle, am vâslit. Era ziuă, dar era întuneric și nu erau stele, nu știam unde e răsăritul. Eu știam că la răsărit de Muntele de Foc este acel țărm de unde ai venit tu, zeul meu bun, prin pustiul cu nisip până în oază. Mă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fiecare schimbare a naturii În decursul celor patru anotimpuri impresionează puternic delicatul lor simț estetic. Să nu vorbim decît despre picnicurile la care sînt admirate florile de cireș obișnuite printre oamenii simpli sau de rang Înalt, tineri sau bătrîni; japonezii vîslesc În bărci de plăcere pe mare sau pe lac pentru a privi luna plină; ei urcă pe dealuri pentru a admira priveliștea “lumii de argint” a zăpezii; privesc rîurile În Întuneric pentru a contempla licuricii; urcă adesea munții Împăduriți pentru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
aproape și nu departe, nu le socotește niciodată. Acela aleargă drept spre Dumnezeu, Cel ce are toată puterea și stăpânirea, toată bunătatea și iubirea de oameni, ca să nu-l ajungă, nu ca unul ce bate aerul, ci ca unul ce vâslește, căutând cele de sus”. (Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, cuv. 2, în Filocalia..., vol. V, p. 184-185) Necredința „Unii, necunoscându-L, Îl tăgăduiesc; dar, mai bine spus, ei sunt tăgăduiți de El; aceia sunt mai mult avocați ai morții decât ai
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
personale pe care nu vreau să le văd Încăpând pe mâna lui Himmler. — Ce fel de informații personale, Herr Prim-Ministru? — Mă tem că, din păcate, nu pot să-ți spun asta. Domnule, uitați cum stă treaba, dacă e să vâslesc În barcă, mi-ar plăcea să știu dacă sunt spărturi În ea. Asta e diferența dintre mine și un polițist obișnuit. El nu are cum să Întrebe de ce, eu da. Este privilegiul independenței. Goering dădu aprobator din cap: — Admir vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
carierei lui În SS și În Partid, râse Six cu amărăciune. Am ajuns la Grünau, unde Își avea sediul Berlin Regatta Club. Pe un lac Întins dincolo de o perdea de copaci, fusese marcat un culoar olimpic de 2000 m pentru vâslit. Peste zgomotul motorului de la șalupă, se puteau auzi sunetele scoase de o orchestră de alămuri și un sistem de adresare destinat publicului, care descria evenimentele sportive ale după-amiezii. Nu era chip să te Înțelegi rațional cu el. Cum era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
căzut imediat cu fața în jos și n-a mai suflat. I-au dus trupul la templu; am văzut picioarele rănite de zeci de mușcături - am recunoscut dinții cobrei regale sacre. Apoi le sugeră să dea ocol insulei, iar marinarii vâsliră în tăcere, fără să se apropie de ea. — Se spune că apartamentul reginei s-ar afla acolo. Ceruseră niște încăperi în care nimeni să nu fi iubit înainte de ei, pietre virgine din peșterile din deșert. Le-au împodobit cu imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în grabă, pe neașteptate, prefectul cohortelor pretoriene, Sertorius Macro. Venise de la Roma la Misenum într-una din precipitatele lui călătorii călare, oprindu-se doar pentru a schimba caii obosiți, apoi urcase pe rapida liburna a curierilor imperiali și o îndreptase, vâslind cu toată forța, spre Capri. Dispăru în direcția apartamentelor private ale lui Tiberius. Nu-l însoțea nimeni. După puțin timp își făcu însă apariția, coborând pe neașteptate chiar pe scările interzise, sclavul Callistus, cel pe care Tiberius îl trimisese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sau neatrăgătoare. Doar diferite. — De rațe. — Da. Și de multe alte lucruri. — Absolut. Ok, bine, sunt doar o salamandră, iar dacă rațele mă văd ca atare și mă acceptă - de exemplu, că nu am piciorușe cu pielițe cu care să vâslesc prin iazuri, ci îmi folosesc... la naiba, ce folosesc salamandrele? Cozile? Înotătoarele? În fine, ce-or folosi, înțelegi tu. E vorba de acceptarea diferențelor fără a încerca să le schimbi. Totul e bine, dar ai o urmă mare și însângerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Jim păși fără să se gîndească pe puntea șampanului și Îl Împinse pe apa ca o gelatină. Vasul putrezit era pe jumătate plin cu apă, udîndu-i pantofii și pantalonii. Rupse o parte din bordul liber și folosi scîndura groasă ca să vîslească spre cargou. CÎnd ajunse la navă, șampanul aproape că se scufundase. Se apucă de bara de la tribord și se cățără pe punte, În timp ce șampanul plin de apă se Îndepărtă, plutind spre următorul cargou din șir. Jim rămase o vreme privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
barcă de salvare care se desprinsese de celălalt vas cu aburi din port. Dornic să-l salute pe primul său pasager și membru al echipajului, Jim părăsi bordul și Își făcu drum În jos spre punte. Marinarul veni mai aproape, vîslind cu mișcări puternice, scurte, atent să nu tulbure apa. Din cînd În cînd, marinarul se uita peste umăr spre Jim și privea prin hublouri, de parcă bănuia că acel cargou ruginit era plin de băiețași. Barca de salvare se lăsa mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iar acum, cînd Începuse războiul, rudele lor erau prea obosite ca să le scoată dinții de aur Înainte de a-i Înmormînta. Jim și-i Închipui pe cei doi marinari americani cercetînd noaptea bancurile de nisip cu cheile lor de șuruburi, Frank vîslind printre golfulețele Întunecate, iar Basie În barcă, ținînd o lanternă, agățînd cadavrele care treceau pe lîngă ei și inspectîndu-le gingiile... 12 Muzică de dans Această imagine Înspăimîntătoare domină cele trei zile pe care Jim avea să le petreacă Împreună cu marinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cărbunii străluceau ca niște dinți de aur. CÎnd se trezea dimineața, Jim Își pipăia maxilarul ca să se asigure că Frank nu-i scosese din răutate vreun molar. În timpul zilei, Jim stătea pe debarcaderul funerar și făcea pe paznicul, În timp ce Frank vîslea spre cargourile scufundate. CÎnd Începea să tremure, Jim intra din nou În cabină și se culca sub pătură, În timp ce Basie ședea În fotoliul lui de pînză cu incripția „Liniile Aeriene Imperiale“ și făcea jucării de sîrmă din vechi curățitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nepoți - păreau să prospere În mediul oferit de o stațiune englezească de pe litoral, Într-un asemenea context dur. Făceau baie În apa Înghețată, de pe plaja care se Întindea la nord-est de port, și, la vremea refluxului, jucau cricket pe nisip. Vâsleau În sus pe râul Esk, trăgând barca de frânghii ca să o treacă peste ecluza joasă, și suiau poteci povârnite pentru a organiza picnicuri lângă cascada de la Cock Mill. Aceste distracții și excursii Îi erau cunoscute lui Henry, ca și unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Londra. Crea aceeași senzație că nimeni n-a mai dormit acolo de mult. Cu toate că în dulap încă atârnau haine și posterele erau în continuare pe pereți, iar farfuria era încă sub pat. Am dat peste bicicleta medicală și aparatul de vâslit pe care tata le cumpărase cam cu nouă ani în urmă într-o încercare foarte entuziastă, dar de scurtă durată, de a reveni în formă. Și-acum iată-le, pe podeaua din camera lui Rachel, acoperite de praf, arătând demodate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
foarte entuziastă, dar de scurtă durată, de a reveni în formă. Și-acum iată-le, pe podeaua din camera lui Rachel, acoperite de praf, arătând demodate, scârțâind sub pânzele de păianjen, cu un aspect jalnic față de bicicletele și aparatele de vâslit din zilele noastre, care au programe pe computer, monitoare și contoare electronice pentru calorii. Le-am privit cu afecțiune, așa preistorice cum erau, și m-am simțit inundată de amintiri. Ce emoții am avut în ziua în care ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
S-au vărsat multe lacrimi și s-au rostit multe cuvinte grele în timpul bătăliilor legate de al cui era rândul. Ne plăcea în special bicicleta. Margaret, Rachel și cu mine eram obsedate de dimensiunile fundurilor și coapselor noastre. Mașina de vâslit nu suscita prea mult interes pentru că eram așa de tinere încât încă nu ne dăduserăm seama că oamenilor li se îngrașă și brațele. Margaret, Rachel și cu mine ne-am petrecut cea mai mare parte din anii adolescenței așezate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cum mi se părea mie că arăt. Pentru că într-o zi aveam să-mi doresc să mai arăt la fel. Deși nu mă puteam imagina ajungând vreodată așa de disperată. Sigur că noutatea legată de bicicletă și de mașina de vâslit s-a consumat foarte repede. A fost o combinație de accidente și de dezamăgiri. Cu toate că Helen nu avea decât nouă ani, a decis că numai ea știa cum funcționează aparatul de vâslit. Așa că ne-a chemat pe toți pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
noutatea legată de bicicletă și de mașina de vâslit s-a consumat foarte repede. A fost o combinație de accidente și de dezamăgiri. Cu toate că Helen nu avea decât nouă ani, a decis că numai ea știa cum funcționează aparatul de vâslit. Așa că ne-a chemat pe toți pentru o demonstrație. Ca să ne impresioneze, a fixat greutățile mult prea sus, apoi a încercat să le ridice fără nici un fel de exerciții de încălzire prealabile. Așa că, foarte prompt, și-a întins un mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la cei obsedați de exercițiile fizice, oameni cu-adevărat bolnavi, oameni care nu semănau deloc cu tata. Dar în ceea ce-l privea pe tata, el lansase o scuză beton. Avea o explicație perfect justificată ca să abandoneze bicicleta și aparatul de vâslit. A folosit apărarea Cosmopolitan de fiecare dată când mama a făcut scandal despre cât de mult costaseră mașinăriile și cum ea nu vrusese ca el să le cumpere și cum prezisese ea că fix asta avea să se întâmple etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca să ne distreze pe noi. Cred că mai avem și acum pe undeva o fotografie din ziua aia. Așa că am fost foarte surprinsă atunci când aproape că m-am împiedicat, în camera lui Rachel, de bicicleta medicală și de aparatul de vâslit. Nu le mai văzusem de ani de zile. Crezusem că fuseseră exilate de mult în Siberia, care era garajul, împreună cu balonul de sărit, bețele de pogo, patinele cu rotile, skateboardurile, jocul de Kerplunk!, mingea de swing, rachetele de squash, pendulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lot. Simțindu-mă puțin cretin (dar nu chiar atât de cretin; în fond, aveam la bord o jumătate de sticlă de vodcă), am început să pedalez. Așa că, în timp ce tot restul casei dormea, eu pedalam și transpiram. Apoi, o vreme, am vâslit și am transpirat. După care m-am întors la bicicletă și am mai pedalat și am mai transpirat nițel. În timp ce James dormea în pace undeva în Londra, cu brațul aruncat într-un gest protector peste Denise, eu pedalam ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zi de zi am a le șterge de praf... ...iar apoi ați plecat spre Snagov, unde s-a ridicat dintre ape insula, ați trecut cu ultima barcă și ați rămas acolo, deși se făcuse noaptea târziu, spre mirarea țăranului care vâslise și s-a întors apoi, de fapt nu se știe unde pentru că de jur împrejur nu se întind, prin pretutindenea, decât apele presărate cu prepelicari culcați în iarbă și cu boturile lungi, prin care nimeni nu poate străbate, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru siguranța nevinovaților prinși în acest conflict. Nu se va termina niciodată nebunia? Michael stă în cabina hidroavionului, întinzându-și capul în față ca să vadă peisajul din sudul Yorshire-ului desfășurându-se sub el Pilotul, ricându-se în scaun, fredonează un cântec: Vâslește, vâslește, blând, barcă, pe râu. Vocea pilotului pare neobișnuit de subțire și de melodioasă. Lumea nu mai poate aștepta. Avionul începe să urce abrupt. Michael nu înțelege motivul și înțepenește pe locul lui. Crede că își va reveni într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
siguranța nevinovaților prinși în acest conflict. Nu se va termina niciodată nebunia? Michael stă în cabina hidroavionului, întinzându-și capul în față ca să vadă peisajul din sudul Yorshire-ului desfășurându-se sub el Pilotul, ricându-se în scaun, fredonează un cântec: Vâslește, vâslește, blând, barcă, pe râu. Vocea pilotului pare neobișnuit de subțire și de melodioasă. Lumea nu mai poate aștepta. Avionul începe să urce abrupt. Michael nu înțelege motivul și înțepenește pe locul lui. Crede că își va reveni într-o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]