783 matches
-
sunt îngropate idei nu au parte nici de parastas un răspopit cântă prohodul viselor noastre femeile intră în guiness book prin cea mai mare colivă sub ceaune ard planurile de viitor dacă puneți urechea la pământ veți auzi cum se vaită oase de strămoși prezentul își face drum dă din coate între trecut și viitor s-a stins luminița de la capătul tunelului vecinul de la etajul șase pune murături pe urmă se întreabă de ce îi rămân atâtea borcane goale iar sarea grunjoasă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
să știe asta. Mi-a supt-o nasol. — Nu există așa ceva, dobitocule! — Am ciopârțit-o! Am dat cu pumnul în masă în stilul lui Harry Sears. — Ești un mincinos nenorocit! Avocatul militar se ridică în picioare. Dulange începu să se vaite: — Îl vreau pe Johnnie! Russ îi spuse căpitanului: — Să-l aduci înapoi peste șase ore. Apoi mi-a zâmbit. Era cel mai blând zâmbet al lui pe care îl văzusem vreodată. • • • Așa că am plecat cu șannse jumătate-jumate, înclinând spre 75
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bucătărie avea un pachet de biscuiți și o sticlă de vin roșu, iar Logan le deschise pe ambele. Își turnă un pahar mare de Shiraz și-și Îndesă În gură o bomboană Hob Nob, apoi reveni În sufragerie să se vaite și să zacă. — A nu se lua În combinație cu alcoolul, spuse el, toastând pentru reflexia sa din fereastră. Aproape ajunsese la jumătatea celui de-al doilea pahar când sună soneria. Înjurând, se sculă de pe scaun și se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doar să te uiți la mama ca să-ți dai seama că n-am ce face. Și ea-i mare: nu așa mare ca mine, da’ e mare. Nu-nțelege nimenea cum e: chiar și mama zice să nu mă mai vait de asta. Da’ e durerea - mă doare așa mult totul, mereu. Asta-i partea cea mai rea - durerea. Doctoru’ zice că-i greutatea care apasă pe încheieturi. Nu-s făcute să ducă așa o povară. Acuma zice că am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
rost să continui cu asta - știam că nu va înțelege niciodată -, dar nu mă puteam întrerupe la mijloc, s-o apuc de țâțe și să fac toate lucrurile pe care voiam să le fac. Dar dacă tot continuam să mă vait că e vina mea că a plecat tata, avea să continue să compare situația cu a părinților ei și nu ajungeam nicăieri. Sunt complet diferiți de familia mea. Mereu mă surprinde cât de puține lucruri își pot spune unii altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
scurte misive vioaie de la prietenele Briannei, înțesate cu emoticonuri, elipse și foarte multe semne de exclamare. Unul din aceste mesajele insipide cuprindea un link la situl galeriei Kodak și Emmy simți că tortura ei abia începea. — Oh, Doamne, nu, se văită ea cu voce tare, trăgându-se înapoi în scaun și holbându-se la calculator de parcă urma să explodeze. Știa că n-ar trebui să clicheze pe linkul ăla, dar nu mai era cale de întoarcere. Își îndreptă spatele cu umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mâinile În benzină pentru boul ăla de scenarist, fir-ar mă-sa a dracului cu obsesiile lui cu tot”. „Da’ ce sunt eu aici, actor sau mecanic auto?” Cel din fața lui Îi explică că e mai bine să nu se vaite că stă tot timpul pe motocicletă, că de fapt tot filmul a fost dublat de cascador și că nu se merită. În secvența de mâine trebuie neapărat să conducă. „Gândește-te că te apropii de cartierul copilăriei tale, Îți vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
imediat după asta. — Unde e fata au pair? am întrebat. În pat, răspunse ea sec. O apucă depresia și plânge zile în șir. Când pățește asta, uită toată engleza pe care o știa și eu sunt nevoită să o ascult văitându-se în poloneză, sperând că nu amenință că se va arunca din clopotniță împreună cu copiii mei. Tally puse apă la fiert și făcu ness în niște căni murdare pe care doar le clăti sub jetul de apă. Ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de panică. Eram trist ca ropotul de ploaie, căzut mărunt pe foile de cort în care mă înfășuram noaptea, întins pe vreo movilă umedă, la marginea băltoacelor. De departe, răzbi până la noi tusea bătrânească a obuzelor țâșnite din țevi nevăzute. Văitându-se și gâlgâind, ghiulelele cădeau peste noi - în plin. Moartea ne strângea pe toți laolaltă sub aripa ei rece și neagră. De pe coama muntelui cuprindeam toate văile și munții dimprejur. Cerul era senin și soarele nespus de dulce. În vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
paznic, pe pajiște, câinește, fără să-mi spui cine ești, unde stai și cum te chemă, zise a patra, îndârjită, scuipându-mă între ochii rămași întredeschiși. Ah, da! Asta-i Trude și înțeleg de ce mă scuipă: - Nu acolo, s-a văitat atunci, când diavolul întruchipat în țap mi se opintise cu fruntea în fese. Una după cealaltă, ele se cufundă în tapet, fără urmă, în vreme ce prin ușa pe care Moartea o lăsase larg căscată, sosesc Bianca și Maria, gemenele din Triest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
registrul și cerceta prin ochelari, o pagină goală, cu multă luare aminte. - „N-avem bani”, spunea cu glasul plângăreț, frățiorul, imitând pe maică-sa. - „Bine”, răspundea liniștit încasatorul, „dacă n-aveți bani ridicăm mașina de cusut”. - „Domnule de la mașină”, se văita celălalt copil, pălmuindu-se peste obraji și bocindu-se ca mă-sa, „domnul Trotzky zicea că vineri seara aduce toți banii acasă”. Dar încasatorul improvizat apuca mașina de cusut de un picior și se străduia să o miște, prefăcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la fereastră?...” - „Lucrez!” repetai cu dinții strânși. - „Dar oala poate s-o scoată?...” Și atunci, turbat de mânie și totuși mâhnit, am deschis ușa și i-am azvârlit în cap toate pensulele grase de culoare. „Nu știu ce să încep...” - astfel se văita Rudolf, icnindu-mi în față duhoarea băuturii. Pajiștea cu iarba fragedă și cu pomii încărcați cu floarea, pe care am găsit-o minunată cu o zi mai înainte, o găsesc mai târziu nevrednică de a fi pictată. Descopăr sărăcia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
succesul spectacolului, de aceea speranțele atârnau acum de ceea ce Compton numise „păreri care trec din gură În gură“. Timp de câteva săptămâni urmăriră câștigurile modeste de la casele de bilete, nădăjduind În zadar Într-o schimbare În bine. Henry i se văită lui Alice că avea de Îngrijit doi invalizi, pe ea și piesa, dar gluma ascundea un sumbru presentiment al eșecului. Norocul le surâse pentru scurt timp În octombrie, când prințul de Wales Își exprimă dorința de a o vedea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
m-a rugat să nu mai vorbesc atât de sever și de răstit cu tata. A trecut într-adevăr prin multe și a pierdut totul, prăvălia de care era legat la fel de mult ca și ea. Numai că el nu se vaită, doar își face griji pentru domnul fiu. E frumos când acesta vine în vizită, din păcate doar rar - „Dar te rog, data viitoare fără ceartă“. Trecutul trebuie lăsat să se odihnească. „Fii și tu un pic mai drăguț cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu se atrofiază prin neîntrebuințare. Dimpotrivă, cu cât este mai neglijată, partea irațională a unui individ crește În forță și ca rază de acțiune. Și nici să te plângi În legătură cu asta n-ajută la nimic. Toți acei savanți care se vaită În suplimentele duminicale cu privire la inerentul spirit distructiv al oamenilor sau la Înclinația lor către violență nu au nimic de-a face cu analizarea iraționalului. Pur și simplu, Își recunosc mod oficial neputința.“ Ecranul se schimbă din nou: DEEPSTAR III - URCARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cineva umblase la sticla de vodcă. Chiar de mai multe ori. A urmat o scenă lacrimogenă desfășurată între mine și părinții mei. Ei, cel puțin mama era în lacrimi. Dar lacrimi de jenă și furie. —Of, ce rușine, s-a văitat ea. Să inviți oameni, să le oferi de băut și apoi să le dai apă chioară. Îmi venea să mor! Cum ai putut să faci așa ceva? Și ai jurat și ai promis să nu bei până când nu împlinești optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și cântatul. I-a spus Annei că e ghidul ei spiritual și că trebuie să fie amabilă în mod deosebit cu sora ei, Helen, și o mulțime de alte chestii. Și-a petrecut vreo jumătate de oră îngenuncheată pe podea, văitându-se și șoptind în interfon. Timp de mai multe zile după asta, de fiecare dată când cineva se găsea singur în sufragerie, Helen urca pe scări și venea la mine în cameră, unde stătea o veșnicie spunându-i persoanei respective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ridice fără nici un fel de exerciții de încălzire prealabile. Așa că, foarte prompt, și-a întins un mușchi de la piept. Și a generat o agitație catastrofală. Bietele ființe care au suferit torturile Inchiziției spaniole nu au urlat și nu s-au văitat cât a urlat și s-a văitat Helen. Care s-a decretat semiparalizată, și a insistat că singurele lucruri care îi linișteau simptomele erau cantități enorme de ciocolată și atenție acordată douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Helen era Helen de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
încălzire prealabile. Așa că, foarte prompt, și-a întins un mușchi de la piept. Și a generat o agitație catastrofală. Bietele ființe care au suferit torturile Inchiziției spaniole nu au urlat și nu s-au văitat cât a urlat și s-a văitat Helen. Care s-a decretat semiparalizată, și a insistat că singurele lucruri care îi linișteau simptomele erau cantități enorme de ciocolată și atenție acordată douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Helen era Helen de la o vârstă foarte fragedă. Dac-o ascultai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să muncesc. Iar în Dublin n-am găsit nici un post. Tata a reușit să mă bage la o bancă comercială din Londra. Și o să pot să-mi termin și facultatea. Numai c-o să dureze mai mult. Și copilul? m-am văitat. Abia ai văzut-o și-acum trebuie s-o părăsești din nou. E îngrozitor! A fost rândul lui să se uite uluit la mine. — Dar Molly vine cu mine, mi-a spus el uimit. O iau pe Molly cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-n zbor un adio postum. -Priviți cum mă-nalț, cât de sus am ajuns! Mai are ceva, cineva, azi de spus? Copacul stă trist, despuiat și stingher, Cu crengile goale întinse spre cer. Ar spune ceva, dar rămâne tăcut, Se vaită adânc - câtă vreme-a trecut? Iar frunză coboară, trezita din vis Și moare încet, rătăcită-n abis.
Adio Postum by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83379_a_84704]
-
doinește cu tainic fior În lanțuri stau amintiri adunate plânse un timp și de inimi uitate Amurgul adoarme sub clopot de cer și-și leagănă focul din raze stingher Tăcerea nopții se-așterne pe toate doar vântul prin nori se vaită în șoapte
T?cerea nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83309_a_84634]
-
Faceți loc și duceți-vă Înapoi În adăpost Înainte să vă zboare capetele alea nenorocite. Unde vă sînt mamele? Ce vă Închipuiți că sînt avioanele alea, bărzăuni? E bătrîna doamnă Parry? A murit? — Plecați de-aici! — O, Doamne! Încă se văita femeia În timp ce-și croia drum printre ruinele apartamentului ei. În ambulanță erau patru paturi suspendate din metal, de genul celor din adăposturi. Era slab luminată, fără nici o sursă de căldură; Kay mai puse o pătură pe bătrînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Atunci și-a prins capul în mâini jelindu-se, iar lacrimile au prins a curge năvalnic. Începu să lovească, disperată, cu pumnii în zidul cenușiu până îi sângerară, dar peste tot domnea tăcerea sinistră, de nepătruns. Zadarnic s-a tot văitat floarea galbenă, iar fruntea plecată de amar a atins pământul până ce stoarsă de puteri s-a prăvălit învinsă. Tăcerea trandafirului îi dădea fiori reci. Nu mai avea lacrimi și nici nu se mai putea ridica. Doar repeta într-una: - Doamne
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
vaci. Citesc meniul cu voce tare, iar Emily declară sus și tare că nu vrea nimic din ce ni se oferă. Vrea paste. Putem să facem tăiței din conservă, să știți, se oferă chelnerița bine intenționată. Nu vreau tăiței, se vaită Emily. Vreau paste. Copil răzgâiat din capitală. E numai vina mea că i-am dat de toate așa de mică. Eu am mâncat prima dată paste când aveam nouăsprezece ani. Roma. Spaghetti alle vongole: cleioase În ambele sensuri, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]