2,974 matches
-
Vis etern), „sacre-mpărății astrale” (Euritmii), „fulg de lumină” (În inima Căii Lactee) etc. La polul opus însă, vizualizat ca un binemeritat echilibru al cosmicului, se află vraja nopții, săgeată aprinsă ( Cum dă noaptea): „umbra enigmatică” (Chiar și din ochii visului), „vălurile nopții” (Icoana drumului), „vântul umbrei ascuțit” (Viața misterioasă) etc. Și, deloc surprinzătoare, ambivalența conotativă a imaginilor: „vălurile nopții” - „văpăi(le) sunetului” (Icoana drumului), pentru a reflecta asupra lacrimilor care, pe„matca aerului”străpung timpul. Și-atunci auzim: „Mă acopăr / cu
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
vizualizat ca un binemeritat echilibru al cosmicului, se află vraja nopții, săgeată aprinsă ( Cum dă noaptea): „umbra enigmatică” (Chiar și din ochii visului), „vălurile nopții” (Icoana drumului), „vântul umbrei ascuțit” (Viața misterioasă) etc. Și, deloc surprinzătoare, ambivalența conotativă a imaginilor: „vălurile nopții” - „văpăi(le) sunetului” (Icoana drumului), pentru a reflecta asupra lacrimilor care, pe„matca aerului”străpung timpul. Și-atunci auzim: „Mă acopăr / cu toate harurile / reliefurilor edenice / din crucea visului / să nu mai văd / cruzimea Lumii / izgonind în gol / Îngerii
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Sufletul exilat) În vizionarul negulescian, narația pare străpunsă de un dor mistuitor, ca o revărsare în trepte sonore („să dăm”, „să scoatem”, „să vedem”), voință, raționament inductiv, pe linia cronogenetică dintre virtualitate și realitate: „Să dăm la o parte /suflete / vălurile nopții / coborâte pe funii / de aur/ în matca aerului / adormit...” (Icoana drumului) Și astfel, forma conjunctivală devine timp „rostitor” (C. Noica). Surprind, îndrăzneț și tandru, formele unor imperative - spasm sideral: „sărută-mi gândul...” - Kiss my thought... - Embrasse-moi la pensée... (Din
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Masa tăcerii În valea amintirii când te duci Cu pas neauzit, șovăitor, Te-ntâmpină puzderie de cruci Impunătoare-n nemișcarea lor. E somnul întru moarte-al răstignirii, E vălul moale al căderii serii. Narcisele, cicoarea, trandafiri Închipuie o masă a tăcerii. Potirul cu otravă și venin, Cât de fierbinte ne-am ruga, nu trece, Iar prin văzduhul de miresme plin - O-nfiorare tainică și rece. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Masa
MASA TĂCERII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364495_a_365824]
-
mare plictiseală și pornesc la vânătoare de capete: le retează cu sete, la repezeală. O distracție grozav de primitivă, fără imaginație, cam ternă, însă rafinată, subtil-inventivă se ivește în...gândirea modernă! Iago, Machiavelli, Iuda bunăoară dezlănțuie tragedii și dezastre, iar vălul suferințelor împresoară - sunt scrise toate, prevăzute în astre... Vor afirma că era necesar profiluri cu înfățișare de zeu; alții își spală mâinile în zadar, își spală mâinile murdare mereu. Cezarul eternul tot altul se plimbă, Cu sufletul netulburat, senin. Atâtea
TRIBALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361401_a_362730]
-
nestemate ale existenței de fiecare zi a unor oameni onești și cu frica lui Dumnezeu, reprezintă argumente care justifică alcătuirea prezentei monografii. Cei care doresc să o înbunătățească trebuie să se grăbească deoarece timpul trece și acoperă totul cu un văl de uitare nemeritată de cei care ne-au crescut și ne-au propulsat în viață. Avem o datorie de onoare față de memoria lor și față de cei ce vor veni după noi ! Monografia propusă de domnul Pompiliu Comsa, profesor asociat la
MONOGRAFIA COMUNEI SUCEVENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364017_a_365346]
-
marea ei amărăciune, având în vedere că povestea tristă a fetiței o obsedase continuu, toată seara și a două zi până a ajuns acasă... Când Emanuela intră în satul părinților ei, în satul ei natal, parcă i se luă un văl de pe frunte, o greutate de pe umeri, sufletul tresăltându-i plin de o bucurie imensă... Avu senzația că dintr-o dată grijile îi dispăruseră. Era ușoară, fericită și nerăbdătoare. Nici nu mai auzea zgomotul motorului și nu i se mai păru că
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
ale naturii, cât și ale bucuriei firești datorate Nașterii Sfinte a Pruncușorului Iisus. Însuși titlul volumului de versuri dedicate iernii este o invitație, o chemare la sfințenia cu care bunicii noștri așteptau Sărbătorile, iar icoana bunicii este înveșmântată totdeauna în văluri de borangic, cu fir subțire de mătase sau în fuioare de lână răsucite din fus, viitoarele hăinuțe, ciorăpei și căciulițe pentru nepoței. Meritorie este încercarea autoarei de a oferi copilașilor, în Prag de Naștere Sfântă, asemenea giuvaeruri lirice! Totul e
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
aruncă pe el. Dintr-o dată îmbrăcămintea lui se acoperi cu o peliculă gri-argintie, sclipitoare, dar moale la pipăit și elastică. Își puse și piatra albastră pe cap, care se transformă într-o cască ce-i acoperea capul până la umeri. Un văl alburiu îi căzu pe tot trupul făcându-l invizibil. Apoi, scoase cornul sunând prelung din el prin care chemă vânturile și nisipurile fierbinți. - Acum, să poftească tolomacul ca să-l căsăpesc! Și începu să facă salturi uriașe, aruncând și el țipete
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Din imaginea-mi ce-o văd și-n ale văzduhului, Tind cum n-aș de putea-o trăi, n-aș nădăfui, Dacă tot puful vieții de mi s-ar burzului.. Dacă pentru ea n-aș trăi..! Precum între ale tale văluri de frumusețe, Pentru ale tale sunete de drăgustețe, Dintre a cuvintelor ce-ți înțelepțite, Sunt între ale lor înțelesuri răsucite.. Că ești frumoasă ca un buchet de zâmbete, Grațioasă mai precum însoritele sâmbete, Prea de zâmbetele ce-n inima-ți
BUCHETUL DE ZÂMBETE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362279_a_363608]
-
de toamnă, împrăștiind fiori din adierea visului... Explozia de emoții te-nvăluie, te domină, un contrast tulburător, o tensiune dintre lumină și întuneric, un clar-obscur vibrant, senzual, copleșitor și obsedant îți trezesc simțurile, ca un drog. Totul se contopește într-un văl misterios, electrizant. Arome suave în note incitante dezvăluie acorduri solare, delicate, o armonie între note disparate. Este lumina de pe un alt tărâm, dar este și caldură, și visare, și nostalgie. O lumină patinată pare a încifra magia fericirii. Cu delicatețe
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
în istorie. Cunoaștem faptul că Biserica are o alcătuire, o constituție teandrică, ea unind timpul cu veșnicia, istoria cu supraistoria ori cu metaistoria. „Ea este locul unei „mișcări” veșnice a Înălțării și a Cincizecimii care unește Cerul și pământul prin „vălul” Sfintelor Taine, locul unde Sfântul Duh face cunoscută prezența și Trupul cel slăvit al Mântuitorului” - potrivit afirmațiilor teologului Olivier Clement. Modurile de existență a Lui Dumnezeu se comunică Bisericii, Ea este cea aleasă fiind plină de Treime, spune Sfântul Vasile
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
de clipă Și de zeci de ori pe oră În clepsidra ce devoră Fir cu fir lumi în risipă... Voi muri în multe chipuri Diferit, irepetabil: Bob cu bob, polen mirabil În oceane de nisipuri... Voi muri ca o lumină Văl cu văl, ca o meduză În a mării neagră spuză Și a beznei grea cortină. Voi muri răpus de ape Dizolvat în mări de spumă, Strop cu strop ce se însumă Într-o lacrimă sub pleaope.. Doar cu tine, niciodată
VOI MURI ÎN MII DE FELURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364191_a_365520]
-
Și de zeci de ori pe oră În clepsidra ce devoră Fir cu fir lumi în risipă... Voi muri în multe chipuri Diferit, irepetabil: Bob cu bob, polen mirabil În oceane de nisipuri... Voi muri ca o lumină Văl cu văl, ca o meduză În a mării neagră spuză Și a beznei grea cortină. Voi muri răpus de ape Dizolvat în mări de spumă, Strop cu strop ce se însumă Într-o lacrimă sub pleaope.. Doar cu tine, niciodată N-m
VOI MURI ÎN MII DE FELURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364191_a_365520]
-
trandafirii și-au rupt din petale / pentru a-ți săruta piciorul gol.”( Atât de albă). „sufletul ei? Rodica Cechirdan iartă! / Iartă / că abia azi ne-am amintit ce frumos zâmbea” ( Iartă-ne, Rodica!) Ființa pereche, mama, iubita, a dispărut în vălul cețos al timpului, lăsându-i pe cei dragi în brațele durerii și deșertăciunii. „te-aș fi născut floare / de-aș fi putut”/... „te-aș fi născut cer strălucind de stele” / „te-aș fi făcut Dumnezeu / de-aș fi putut să
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
Nou, și chiar să valseze într-o aleasă bună dispoziție. Astfel, vienezii încep Noul An cu poftă de viață, plini de elan, cu muzică, cu optimism și voie bună. Ne-a lăsat impresia că monotonia vieții nu și-a aruncat vălul peste ei. Mai toate orașele lumii au organizate petreceri de Anul Nou în piețe mari, dar pe nicăieri parcă nu se desprinde pofta de viață așa ca în Viena. Viața pulsează în oraș și în timpul nopții precum în cursul zilei
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
renunțării la luptă a neamului țării lor. La doar două zile distanță între două comemorări (întâi a Reginei Maria, pe 18 iulie, apoi a soțului Reginei, Regele Ferdinand I, pe 20 iulie) trebuie să izbutim să ridicăm de pe ochii istoriei vălul uitării și să așezăm vălul iubirii. Regele Ferdinand I, nedrept și pretimpuriu, la numai șaizeci și doi de ani, pe 20 iulie 1927, a fost așezat dincolo de zăbranicul timpului, spre a coborî în necropola regală a bisericii episcopale de la Curtea de Argeș
FERDINAND I, REGELE LOIAL. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364227_a_365556]
-
țării lor. La doar două zile distanță între două comemorări (întâi a Reginei Maria, pe 18 iulie, apoi a soțului Reginei, Regele Ferdinand I, pe 20 iulie) trebuie să izbutim să ridicăm de pe ochii istoriei vălul uitării și să așezăm vălul iubirii. Regele Ferdinand I, nedrept și pretimpuriu, la numai șaizeci și doi de ani, pe 20 iulie 1927, a fost așezat dincolo de zăbranicul timpului, spre a coborî în necropola regală a bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, și a urca în viața
FERDINAND I, REGELE LOIAL. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364227_a_365556]
-
Chiar dacă-n ceața vremii mă afund. Care e rostul gândurilor mele? Căci doar cu tine sensul e profund! SONET IV Te-ai întrupat din ceruri de aramă, Te unduiești în freamăt de păduri Și, printre stele, teama o înduri Când vălul rece-al nopții se destramă. Din toamnă ți-ai zidit alte armuri, Dar te pictez în blânda lunii ramă; Un anotimp brodat se țese-n dramă- Și-o ultimă petală îmi mai furi. Vei rătăci mereu și vei desface A
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
Chiar și atunci când insolitul asociațiilor pare doar non-sens, aceste poeme în adâncul lor, poartă idei, trimit la sensuri, adeseori esențiale. Rareori apare gratuitatea pură, arta pentru artă. Adeseori, poemele spun mai mult decât par să spună. Spuma e doar un văl înșelător al miezului. Coerența se naște, paradoxal, ca dimensiune a incoerenței. Fără să bagi de seamă plenitudinea sensului se compune din aparentul gol sonor al cuvintelor. La acest poet, sarcasmul se învecinează cu tandrețea. Existențialismul decepționist conviețuiește cu simpla și
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
amintiri fugare cad alte frunze, alte păsări zboară, cum mai zburau la noi odinioară, vin alte toamne cu aceleași nume, dar noi trăim de-acum în altă lume. diminețile mocnesc singurătate, și toamna trece rece prin cetate, din mrejele cu vălul de aramă vin amintiri fugare puse-n în ramă. prin sat trec umbre grele de tăceri, unde s-au dus potecile de ieri? cine s-a răzbunat cu-atâta ură, unde e nucul meu din bătătură? și prispa mea cea
AMINTIRI FUGARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368423_a_369752]
-
cunoscut ,și atmosfera a devenit caldă și relaxantă când fiecare ne-am povestit despre familie ,copii și ne-am descris suferința. Am fost impresionată de atenția aproape părintească cu care asistentele alinau prin cuvinte calde încurajatoare suferința noastră. Încet, încet vălul întunecat al nopții a coborât peste oraș,iar noi ne-am culcat pentru că a doua zi urmau analizele și alte proceduri pe care nu le cunoșteam.Mult timp am stat cu ochii deschiși în întuneric frământată de gânduri.Într-un
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
dispărea odată cu omul, această „dumnezeire” incompletă - lăsată la cumpăna dintre lumină și umbră, dintre bucurie și durere, dintre lacrimă și speranță. Așa cum râurile își caută noi izvoare, tot astfel, poeta Irina Lucia Mihalca se abandonează labirintului interior al frământărilor, smulge vălul de pe lucruri, căutând alte semnificații, noi adevăruri, noi raporturi în alchimia elementelor. „în fașă sunt toate,/ paleta de gânduri,/ cuvintele toate, faptele toate,/ inocență, ispită, păcate,/ toate misterele vieții.”... În visul copilului). Dacă totul este înscris în codul genetic al
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
colonel, a răcnit Belzebuth și a ieșit precipitat pe ușă. Am răsuflat ușurat că scăpasem de Torqemada. Colonelul era mult mai fin în execuții. A rămas preț de câteva clipe căzut pe gânduri apoi, ca și cum și-ar fi alungat un văl de pe față, se întoarse hotărât către mine și : ‒ Hai, Nicușorule, să revenim la treaba noastră. Uite cum stau lucrurile. Știi că eu te-am ajutat să te angajezi la fabrică atunci când ai venit din Banat. Stii că suntem consăteni, că
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CRĂIASA ZĂPEZII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului CRĂIASA ZĂPEZII Coboară-n puterea amiezii, Din munte, Crăiasa Zăpezii, În sania albă de gheață, Ascunsă în văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367897_a_369226]