1,109 matches
-
se impune de la început. Să nu umblăm cu vorbe deșarte. Acu rămâi... e răspunsul femeii la întrebarea retorică a sămădăului, teatrală de altfel, − Nu spuneam că trebuie să plec? Ea are inițiativa coabitării. Cu obrajii aprinși, cu ochii plini de văpaie sălbatică, cu buzele desfăcute ca și caisa răscoaptă, cu trupul înalt, mlădios și fraged, Ana pune stăpânire pe bărbatul sedus de farmecul ei. Dintr-o Rebeca a lui Isaac, femeia se transformă într-o Dalila a lui Samson. Se simțea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sociologică” „Steluța”, pentru a avea unde să își valorifice invențiile și teoriile mecanice, dar după douăsprezece numere e nevoit să o abandoneze din cauza lipsei de fonduri. A mai colaborat la „Viitorul social”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Urlătoarea”, „România muncitoare”, „Viitorul”, „Rațiunea”, „Văpaia”, „Ziarul meu”, „Viața românească”, „Graiul Dâmboviței”, „Orion”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața” ș.a. Ideile antirăzboinice îi atrag, în 1941, excluderea din Comitetul de redacție al broșurilor educative pentru ostași. În schimb, spre sfârșitul războiului, una din povestirile sale este utilizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
specii, cărora le adaugă note de călătorie, le cultivă colaborând la „Toamna”, „Moda nouă ilustrată”, „Țara nouă”, „Noua revistă română”, „Convorbiri critice”, „Falanga”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Șezătoarea săteanului”, „Ilustrația”, „Flacăra”, „Arta”, „Noi pagini literare”, „Libertatea” (Craiova), „Doina”, „Scena”, „Dreptatea”, „Văpaia”, „Helios”, „Poezia”, „Făclia”, „Capitala”, „Cartea vremii”, „Cronica” ș.a. A scos împreună cu G. D. Mugur revista „În slujba adevărată” (1916). O parte din textele publicate în presă este strânsă în volumele Păcate vechi (1910), Așa i-a fost scris... (1911), Peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286213_a_287542]
-
în arșiță, pădurile necercetate de secure, năvălește vuind ascuțit, se contopește cu limbile de foc, le mână și le nvolburează, iar copacii, izbiți de iureșul fierbinte și mistuitor, se prăbușesc din rădăcină, frânți; când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii; când rugul șovăielnic tânjește și pâlpâie, se năpustește în flăcări urlând, le bate să le întețească și să le ațâțe, pentru ca în zori, când, părăsite, se vor veșteji, trupul unui erou, jelit viforos de un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nopți sfinte să izbăvească satul de spiritele rele și hâde. Și nimic nu era mai înspăimântător ca moroii care bântuiau prin case și ulițe. În cântec de bucium, au fost aprinse, pe tăpșan, focurile sacre încă de cu seară. Odată cu văpăile care se înălțau, străpungând întunericul, oamenii se puneau a certa duhurile necurate. Le sfădeau cu putere și aruncau în flăcări pulberi mirositoare, pentru a le zăpăci și alunga din sat. Când totul se liniștea, pe cer, bătrânii căutau cu privirea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sunt atotprezente („și dumneata ești o ruină, o ruină venerabilă nu însă din cele bine păstrate““, îi spune Pirgu lui Pașadia) și lumina lunii le descrie contururi fantomatice: „Beteala lunii pline se revărsa peste vechi orașele adormite; pâlpâiau pe mlaștini văpăi sglobii. Puhoiul de lumini poleia noroiul metropolelor uriașe aprinzând deasupră-le ceața ca un pojar““. Decadența de vine ea însăși personaj în roman, odată ce stă, parcă, în țesă tura intimă a lumii Crailor..., a personajelor, a orașului, a întâmplărilor. Ion Vianu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
oră/ trecutul pământului,/ câștigând cu fiecare rocă învinsă/ o bătălie importantă a istoriei.// Un termen suprem al omenirii, vizibil de la distanță/ ca un far roșu,/ o inscripție cu cărbune pe albul imaculat al zăpezilor/ proclamă COMUNISMUL ESTE PRIMĂVARA LUMII/ și văpaia felinarelor de carbid profilează imens/ pe cerul înstelat/ pumnul strâns al piscurilor înălțat ca un steag". Primele volume surprind măcar prin inovațiile stilistice, prin retorismul adresării. Astfel în Anna-Mad se revalorifică vechi motive romantice, există o oarecare prospețime a limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi bine s-o uiți! Îi spuneam inimii,/ (...) - Ușor de zis! mi-a răspuns - nicicând/ n-a fost dat nimănui a uita focul/ în care piere arzând" (Ar fi bine să uiți), "și ochii ei ardeau la fel,/ cu negre văpăi, sub ferigile genelor" (Argumente îmi curgeau pe tâmplă). Este ființa care pune stăpânire pe eul poetic, care atrage și mistuie totodată. E ca întotdeauna și o teamă de pierdere a individualității în această vâltoare a iubirii. Negrele văpăi, imagine care
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu negre văpăi, sub ferigile genelor" (Argumente îmi curgeau pe tâmplă). Este ființa care pune stăpânire pe eul poetic, care atrage și mistuie totodată. E ca întotdeauna și o teamă de pierdere a individualității în această vâltoare a iubirii. Negrele văpăi, imagine care se înscrie în sfera eminescianismului, sugerează focul ascuns, dorința neconștientizată, latentă. Iubirea este reflexul unei izbucniri primare, ilustrativă, în acest sens, fiind plasarea ei într-un mediu al regnurilor inferioare ("ferigile ochilor"). Atracția erotică presupune căutarea idealului și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prin utilizarea pluralului care generalizează, imposiblitatea de salvare este întărită prin adjectivul participial din incipitul textului care fixează eul poetic, în particular, și omul, în general, într-un etern spațiu sufocant: "Închiși în camere pătrate, presimțim/ din geam în geam, văpaie cu văpaie,/orașul grav cu heleșteie negre/cum urcă-n pat, cum bâjbâie-n odaie.// (...) Să deschidem degetul și geamul,/ trotuarul a trecut prin casă,/rana frunții - cancer - se dezbracă/ pe dreptunghiul fețelor de masă". Claustrarea (motivul camerei pătrate) înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pluralului care generalizează, imposiblitatea de salvare este întărită prin adjectivul participial din incipitul textului care fixează eul poetic, în particular, și omul, în general, într-un etern spațiu sufocant: "Închiși în camere pătrate, presimțim/ din geam în geam, văpaie cu văpaie,/orașul grav cu heleșteie negre/cum urcă-n pat, cum bâjbâie-n odaie.// (...) Să deschidem degetul și geamul,/ trotuarul a trecut prin casă,/rana frunții - cancer - se dezbracă/ pe dreptunghiul fețelor de masă". Claustrarea (motivul camerei pătrate) înseamnă condamnare la
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Jos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puișorul, Și-am închis ușa la tindă/ Cu zăvorul.” „Intră-n casă? O, ba bine, Și-a găsit niște vecine, Stă la sfat... toată-s văpaie! Junghiul peste piept mă taie: Doamne, de-ar fi dat de mine, Ce bătaie!” Și în lirica lui Octavian Goga întâlnim imaginea unei mame îndurerate, la vârsta senectuții, pioasă, plângând aceeași înstrăinare, aceeași îndepărtare a urmașilor de spațiul protector al
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de același foc care făcea să strălucească stelele ; respira în același ritm cu pămîntul străbătut de ape ; putea vedea fiindcă ochiul său se înrudea cu lumina ; risca să ingurgiteze carne de om, în simbolism pitagoreic, cînd mînca bob. Ierburile, de la văpaia aromatelor la grînele hrănitoare și la umeda lăptucă, participau la jocul acelorași elemente din care era alcătuit și el. Corpul omenesc împărțea hrana sacrificială cu zeii, putea deveni trup de cerb ori trunchi de laur. El era părtaș direct la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și cu altele, ca o măsură de precauție față de conducerea școlii. Devenit student al Facultății de Litere și Filosofie din București (1912-1916), colaborează la „Vieața nouă”, „Simbolul”, „Noua revistă română”, „Săptămâna politică și culturală”, „Ramuri”, „Versuri și proză”, „Rampa”, „Flacăra”, „Văpaia” ș.a. Folosește și pseudonimele Amor, Ego, Costo, Mocado, Sapiens, Tarmes, Tartar, Troedo. Este redactorul revistei „Poezia” (1 februarie - 1 august 1915), în care, pe lângă versuri, publică, la rubrica „Ecuații”, dense și entuziaste articole despre scrierile lui D. Anghel, Mihai Codreanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
când tăcerea, singurătatea acționează ca un revelator al trăirilor. Tristețe, izolare, exil din mijlocul vieții - ceva nenumit care subminează și ucide visurile. În Acorduri de toamnă, cu imagini realizate în sens plastic, fundalul e tot dramatic: „apusul se zbate-n văpăi”, „se stinge”, în timp ce „în hohote vântul de toamnă scandează/ Poema lui tristă” „și plânge mimoza și plâng trandafirii”. Ezitant și fără un timbru adecvat, intervin când și când note mai optimiste: „cu sete sorb visele curate”, „vreau în versu-mi să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
pentru toți”, „Dreptatea” (Chișinău), „Moldova de la Nistru”, „Viitorul Orheiului”, „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Basarabia”, „Bugeacul” ș.a. Face parte, alături de fratele său Constantin T. Stoika, din comitetul de redacție la „Tinerimea literară și artistică” (Pitești, 1909-1910), se implică în editarea revistei „Văpaia” (1914-1915), iar la „Moldova de Răsărit” (1931-1932) este redactor. A semnat și Alcest, Cesara, Cesto, Cleante, Delacrâng, Don Razec, Luceafărul eterului, Parsifal, Raicica, Tania, Vera. Prima carte, Fiori de primăvară, îi apare în 1912. Lirica lui S. este a unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289960_a_291289]
-
livezile cele trupești. Pe lângă nașterea de copii, căsătoria are și scopul de înfrânare a poftelor trupești. „Stăpânul nostru obștesc, văzând slăbiciunea firii omenești a legiuit căsătoria, ca să ne îndepărteze de desfrânare; Să nu lăsăm tinerii de capul lor, ci, cunoscând văpaia cuptorului să ne străduim să-i căsătorim potrivit legii lui Dumnezeu, înainte de a se tăvăli în desfrânări, ca să-și păstreze castitatea și să nu se pângărească de desfrânare. Căsătoria să le dea îndestulător ajutor, ca să-și poată potoli și săltările
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
și George Coșbuc, dezvoltă motivul dragostei și pe acela al suferinței, care recheamă hamletiana întrebare asupra existenței (Tentațiune). Prezicându-și parcă propria soartă, a dat expresie sentimentului morții și a invocat prăbușirea iluziilor. A scris și două piese, Pietrarii și Văpăi, prima fiind montată la Teatrul Național din Iași. SCRIERI: Freamăt, Soroca, 1934. Repere bibliografice: Vasile Badiu, „Freamăt”, „Limba română”, 1991, 3-4; Colesnic, Basarabia, I, 234-235; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 145. M.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289409_a_290738]
-
vin era mai ieftină decât banii pe care îi punea fiecare în joc). Electronica a schimbat înfățișarea bâlciului. În locul fanfarelor au apărut boxe, microfoane, portavoce. Bâlciul era luminat de sute de reclame multicolore, lumina se înălța spre cer ca o văpaie. Muzica răsuna asurzitor peste tot. Vacarmul năucitor îl întrecea pe cel de altădată. Circarii au mai inventat ceva: sub cupola de pânză unde aveau loc spectacolele de iluzionism au instalat discoteca. Nu departe au apărut și jocurile mecanice cu rachete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
om pierdut”, „căci pe Împăratul Domnul Savaot l-am văzut cu ochii mei” (Isaia 6, 5). Nici Semele nu poate supraviețui apariției chipului incandescent al lui Zeus, În adevărata sa splendoare divină („Trupul muritor al Semelei n-a putut suporta văpaia cerească și a ars” ; cf. Ovidiu, Metamorfoze, III). În măsura În care este autentică, influența de care aminteam provine probabil din episodul neotestamentar al orbirii lui Saul Pavel. Anticreștin zelos, viitorul apostol - fiind pe drumul Damascului - este „Învăluit de lumina din cer, ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de acolo, din sufletul său îndrăgostit de pământul natal și de miraculoasele frumuseți ale naturii, au pornit acele armonii cromatice din toamnele și iernile sale, atingând adeseori - ca și în tablourile cu flori și naturi statice, dealtfel - ardența unor veritabile văpăi de culori. Și tot de acolo, din marea sa dragoste pentru oameni, au pornit acele gesturi și atitudini atât de firești și acele sentimente de caldă omenie pe care le degajă personajele sale din compozițiile cu țărani, muncind în mijlocul naturii
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
iluminare ("luminéza pre carii sănt întru întunérecul neînțelégeriei, și înțelepțéste tinerii și întăréște întru înțeles pre bătrăni"), curățire de păcat ( "arde cu focul lucrăriei sale toți mărăcinii iubirei de argint și tot feliul de hrésturi (?) ale păcatului"), vindecare ("și cu văpaia căldurii sale încălzéște sufletele și inimile céle degerate cătră Dumnezeu"), amintind, dintr-un imaginar creștin atotprezent, sabia de foc a Arhanghelului Mihail. Dincolo de originalitatea imaginilor, trebuie reținută arta nuanței de excepție prin care cărturarul valah, încărcând de fiecare dată metafora
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu atât voința îi era mai înflăcărată, întrecea în strălucire chiar jăratecul cărbunilor, scânteía mai tare decât cărbunii. Că „ardea înlăuntrul lui focul cel duhovnicesc, care-i cu mult mai înflăcărat decât focul acesta material. De asta mucenicul nu simțea văpaia aceasta din afară, pentru că înlăuntrul lui ardea focul cel tare arzător și cu vâlvătăi al dragostei de Hristos”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Varlaam, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
lumina celuilalt ochi, ci de întunericul din ființa iubită, atât de mare este dorința de contopire, de a fi doi într-unul: "Să-ntunecă ochii mei pe veci" (Atât de fragedă), " Las' să orbesc privindu-i ..." (Sarmis). E, așadar, o văpaie în ochii îndrăgostiților eminescieni care devorează ființele "ochii păgâni", precum în Ondina. "Și în ochii tăi cei negri / Eu privirea să mi-o pierd". Eminescu se desparte de învățătura Noului Testament care spune că "dacă ochiul tău cel drept te
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
versuri vioaie, de o plasticitate rară, cu ritm și rimă bogată și cu o fină nuanță de ironie”, publicând două poezii: „Caricatură sentimentală” și „Schiță de toamnă”, reproducându-vi-o pe ultima: O comoară de aramă Și de aur în văpăi Arde-n galbena năframă De pe dealuri și pe văi. Tata-și doarme somnișorul Sub căruță lângă boi Numai piciul stă-n răzorul Lanului de popușoi Și ferit mai într-o parte, Din mătase de cocean, Crăcănat, adus de spate Încruntat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]