1,093 matches
-
ce te căuta; Privește luna când răsare-n pace Și voi simți, atunci, iertarea ta. Tu să mă ierți că n-am știut a strânge Luminile ascunse-n ochii tăi, Privește cerul nopții care plânge Și voi simți iertarea în văpăi. Obrazul, hai, întoarce-l către mine Să înțelegi durerile ce-ți port, O geană a urcat spre bolți senine, Iertarea este singurul suport! NEMURIRE Albe destine îmi croiesc prin mare Adorm pe stânca unui dor tardiv, Acum că timpul suie
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
iubirea, dar, din păcate, și ura, și trădarea. Așa, ca un joc, ca o fugă de plictiseală, ca un hohot... Dar ce spuneam: iubirea, un adevărat miracol, o energie care te soarbe, te devoră, până la ultima tresărire de suflet. Această văpaie nevăzută,- care se aprinde de la scânteia a două priviri, - este o nebuloasă, o taină nedescifrată până la capăt. Scânteia, da, oare de unde vine? Cine e vinovat că în acel moment se naște și divinul și iadul, totodată? Sufletul se-aruncă pe
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
Cum marea tremură, divină, Blând mângâiată de-alizeu! Te vreau ca pe-o făclie-n noapte, Ca pe-o tornadă, uneori, Să mă-nvelești în tandre șoapte Sau, un vulcan, să te pogori Și să m-aprinzi cu-a ta văpaie - Nestinsă flacără de-amor! Dac-aș putea, lacrimi șiroaie Ți-aș strânge-n cupa mea de dor. Cu tine-aș merge fără teamă Pe un sălbatic contrasens, N-aș lua pericolele-n seamă, Iubirea ta mi-a dat un sens
TE VREAU... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377955_a_379284]
-
în dalbă floare, înmiresmată de dor, de drag, de Tine. Dimineață caldă îmi este sufletul, cu raze albe și cântece blânde împodobită. Cămașa nopții a căzut pe brațul răvășit al Lunii ... Doamne, sufletul meu veghează în lacrima Ta, ca o văpaie de rugă și balsam ! Cugetul mi-e sărac, ca un pelerin ! Cu mâinile-ntinse, cat spre zăvorul Tău, să deschid porțile mângâierii ! Inima mea plăpândă, în Mâna Ta, se mișcă-n unduiri de rod ... Și spicul de grâu,prinos de
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
picioarelor și se îndreptă, fără voia sa, spre poartă. O împinse brusc și se apropie de vrăjitoare cu un sentiment ciudat. În fața sa, în locul acelei hidoșenii, apăru o frumusețe de fecioară cu sânii provocatori, păr bălai și ochii ca două văpăi. Răscolit de dorință, o cuprinse cu voluptate în brațele-i vânjoase și își lipi buzele de ale crăiesei apărute din senin. „Dar unde dispăru cotoroanța?” - se întreabă în sinea sa. „Este vis sau realitate?” Un fior de gheață îi străpunse
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
poate toată spița românească S-ar aduna în jurul lăncii sale. Parfumul slovei lui nu-l avea nimeni: El depășea lumina și culoarea, Cuvintele-i se înfrățeau cu marea Într-un fior nemaisimțit de inemi. Iar verbul lui frigea ca o văpaie Și cauteriza în lifte răul, Păzea hotarul țării cu stiloul, Că o pândeau și-atunci dușmani - o droaie. Dar mai presus de-orice iubea poporul Și își dorea o Dacie unită, O țară-ntre hotare întregită, În care să-și
EMINESCIANA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375847_a_377176]
-
a tinereții glastra, Petale de frumos s-asterni pe-a timpului câmpie pârjolita. S-adapostesti în colivia inimii, o pasare albastră Când din înalt, cu cioburi de cuvânt, se-ntoarce ostenita. Și să croiești cărări de maci, aprinși într-o văpaie jucăușa, Cu-al buzelor balsam să vindeci poveștile gravate pe obraz. Să mă găsești în jarul ce-a ars bezmetic și-acum este cenușă Să răscolești cu teamă norii și să dezlegi al ploilor zăgaz.. Citește mai mult Scrie-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
iasomie a tinereții glastra,Petale de frumos s-asterni pe-a timpului câmpie parjolita.S-adapostesti în colivia inimii, o pasare albastraCand din înalt, cu cioburi de cuvânt, se-ntoarce ostenita.Si să croiești cărări de maci, aprinși într-o văpaie jucăușa,Cu-al buzelor balsam să vindeci poveștile gravate pe obraz.Sa mă găsești în jarul ce-a ars bezmetic și-acum este cenusaSa răscolești cu teamă norii și să dezlegi al ploilor zăgaz..... XXXII. NU MAI RĂSUNĂ?, de Corina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Zi-mi cuvinte de iubire de la cea care mireasă îi este, el fiind mirele. Împreună una suntem suflet-trup, poem al iubirii împlinite prin contopirea totală în starea de dumnezeire. Ingrid Cosma devine din străina ce fuge de îndrăgostitul cu inima văpaie, o statornică îndrăgostită ce simte nevoia să prezinte lumii, concitadinilor, ce frumos e un cuplu nins de albe și imaculate flori de cireșul devenit ocrotitorul și martorul iubirii ce i-a purtat în înalturi cerești. Adriana Tomoni înalță o rugă
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ? întreabă sfântul soare pitit dup`o colină. au n-o să credeți oare, că cei din stirpea voastră au harul și puterea, lumina s-o sporească! doar marele maestru de licăr și scântei, văpaia prinsă-n ruguri, întoarse către ei o vorbă înțeleaptă ce arse înspre toți: grăiți cu îngâmfare, precum niște netoți ! pentru că-n lumea asta și cele ce-or urma nu-i altă strălucire cum poartă lacrima ! să luați învățătură și-aminte
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376653_a_377982]
-
și am gusturi alese! - Mi-ar plăcea să mă lăfăiesc în puf și mătăsuri măcar o dată lângă acest trup gingaș și mlădios! - Ursuz! - țipă prințesa plină de furie. Ai întrecut măsura! De azi înainte să dispari din palatul meu! O văpaie țâșni din ochii prințesei. Îngrozit de furia acesteia, bărbatul dispăru prin zidul clădirii. Dar fiind rănit în adâncul duhului său necurat, jură răzbunare. Alungat de la palat, avea ocazia de-acum să colinde noaptea principatul în lung și-n lat. Se
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
Acasa > Poezie > Cantec > VÂNZĂTOAREA DE NINSORI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cum te dezbraci copacii dau în floare și simt în piept văpaia unui crin de la zăpadă sufletul se-aprinde oare când te privesc și mor câte puțin Și simt în piept văpaia unui crin și trupul parcă-i flacără străină între prea mult și iată prea puțin ești noaptea devorată de lumină
VÂNZĂTOAREA DE NINSORI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376753_a_378082]
-
nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cum te dezbraci copacii dau în floare și simt în piept văpaia unui crin de la zăpadă sufletul se-aprinde oare când te privesc și mor câte puțin Și simt în piept văpaia unui crin și trupul parcă-i flacără străină între prea mult și iată prea puțin ești noaptea devorată de lumină Și trupul parcă-i flacără străină de la zăpadă sufletul se-aprinde oare și cine pentru cine dă lumină stă noaptea
VÂNZĂTOAREA DE NINSORI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376753_a_378082]
-
furia mea! - ridică acesta paloșul care străluci în razele lunii. - Nu mă tem de paloșul tău fermecat! - îl irită căpitanul ca să-l atragă în cursă. Paloș pluti prin văzduh și coborî în fața îndrăznețului căpitan. Arnăutu își feri ochii de acea văpaie orbitoare, apoi puse mâna pe o suliță. - În zadar, căpitane! Sunt nemuritor! - râse Paloș. În acel moment, sulița îi străpunse inima. Urletul său de durere cutremură stâncile. Vampirul făcu câțiva pași cu sulița în piept, apoi își aruncă privirea de
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
o existență ce părea veșnică, dar care ca orice început are și un sfârșit, uneori tragic. S-a născut viteaz și a murit ca o nălucă a nopții... De la una din ferestrele palatului, un chip frumos cu privirile ca două văpăi zări scena uciderii soțului și-i înțelese avertismentul. În acel moment vru să năvălească peste oșteni, dar pruncul din brațe plângea disperat simțind pericolul în care se află. Viața copilului era mai de preț ca răzbunarea. Cu ultimele puteri, cu
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
să se înalțe peste crestele munților ca un vultur și să spintece văzduhul către castelul contelui. Vampirica era însă din ce în ce mai îngrijorată, fiindcă puterile întârziau să-i apară, iar stânca îi străpungea labele picioarelor care-i sângerau. Simțea în spate o văpaie și răsuflarea caldă a unui armăsar. O nălucă se apropia de ea ca o săgeată. Atunci Prințesa se aruncă în hău și începu să plutească. Dar căpitanul nu-i căzu în capcană și struni la timp armăsarul care în acel
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
de durere, în timp ce sângele-i năvăli peste voalul imaculat. Cu ce v-am greșit vouă, muritorilor de rând! - răcni prăbușindu-se pe covorul verde de iarbă. Curios, bărbatul se apropie ușor de ea. Din ochi parcă i se stingea acea văpaie, iar buzele senzuale și trandafirii îi tremurau. Cu lacrimi în ochi, îi șopti neputincioasă. - Pentru ce ai făcut asta, cavalere?... Eu nici măcar n-am știut vreodată ce este viața printre muritori și tu m-ai ucis! De ce? Arnăutu o privi
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Și dorul de-a mă pierde-n frumuseți. Zidește-le-n frumoase amintiri Și pune-le început de dimineți. Mai lasă-mi doar a inimii bătaie Cu inima-ți să bată la un loc. Și-o lacrimă pe-a visului văpaie, În ea să-mi sting din clipele de foc. Alungă de pe fruntea ta un nor, Să-ți pot vedea a ochilor sclipire. Doar tu poți liniști atâta dor... Primește-mi dor și dăruie-mi iubire. Referință Bibliografică: Primește-mi dor
PRIMEŞTE-MI DOR ŞI DĂRUIE-MI IUBIRE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373111_a_374440]
-
Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2357 din 14 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Te mai aștept Te mai aștept încă iubite, Pe banca noastră de sub tei, Că-s însetată de cuvinte, De dragostea din ochii tăi. Te-aștept cu sufletul văpăi, De-al dorului nemărginire, Când macul se scutura pe văi, În clipe de tristețe si-amăgire. Când vântul cald și dulce-adie, Iar frunza tremură încetișor, Iubite, brațul tău culcuș să-mi fie Pivirea ta, să stingă al meu dor. Doar
TE MAI AȘTEPT de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372117_a_373446]
-
Impact > Istorisire > TINERE MLĂDIȚE Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1703 din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului Tinere mlădițe Tinere mlădițe, de pe un plai cu dor, Au pornit în lume să cate-un viitor Cu aripile frânte, cu văpaia stinsă, Un grăunte speranța, singura nestinsă. Privirea lor deschisă visează o altă lume În țara nimănui și fără de un nume Fii ce-au crescut în cântec de condori Prin timp sunt ei acum doar niște călători Se vor întoarce-odat’ din
TINERE MLĂDIȚE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372151_a_373480]
-
mă poartă-n cerc spre-a dragostei chemare... și eu plutesc... sunt sunet de vioară- 'n ceasul vieții... ---Iubirea-mi este sens. Într-o mie unu de cuvinte eu sunt anotimpuri . Primăvară renasc în poeme, iar toamnă dansând eu ard în văpăi. Doar vară sunt topită de atâta strălucire, în vreme ce iarnă mă aștern domol și tăcută în căderea fulgilor. Pentru mine ești gară plină de nostalgii... unde realitatea se frânge în lacrimi... unde se nasc speranțe... unde toate trenurile-mi pleacă, dar
CINE SUNTEM de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372227_a_373556]
-
n-a vrut să-i mai arate fața supărată, ochii goi, corpul obosit și topit ca ceara! I-a stins glasul sensibil și trist! A ars-o pe picioare, până la ultimul puls, iar focul ce-a mistuit-o în ultima văpaie, s-a stins singur! Trist, atât de trist! Era o făptură cu înger în ea, o artistă cu tristețea în spiritul ei, cu vițele nemiloasei boli mușcând din ea ca o gură nesătulă! Se născuse pe 21 aprilie 1963, la
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DOR DE TINE Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1731 din 27 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Când luna scaldă noaptea cu ale ei sclipiri Și ochii tăi văpăi privesc la mine, Topește timpul gol rămas în amintiri Aș vrea să știi cât te iubesc pe tine. Adoarme gândul meu, se sprijină pe-o stea Și deapănă povești cu prinți și zâne Doar inima-mi vorbește despre dorința mea
DOR DE TINE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376146_a_377475]
-
culoare, Ai arătat magia, tinerețea Cu-n Taburiente plin de candoare... Nu este joc, e sentimentul, vine, În suflet mi-ai sădit tandrețea, Țăcerea am păstrat în mine, Păstrându-se vie tinerețea! Nu este joc, e focul ce arde, Este văpaia ce-l întreține, Îmi ridică-n inimă, stindarde, Iubirea nu se poate reține... Nu este joc este-nplinire Ce viselor le-ai dat culoare Și-n inimă ai sădit iubire, La cer ca steua ce răsare... Referință Bibliografică: NU ESTE JOC
NU ESTE JOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376198_a_377527]
-
Suntem iubire sau iubirea este o mică parte ce trăiește în noi?... II. DOR DE TINE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1731 din 27 septembrie 2015. Când luna scaldă noaptea cu ale ei sclipiri Și ochii tăi văpăi privesc la mine, Topește timpul gol rămas în amintiri Aș vrea să știi cât te iubesc pe tine. Adoarme gândul meu, se sprijină pe-o stea Și deapănă povești cu prinți și zâne Doar inima-mi vorbește despre dorința mea
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]