5,635 matches
-
Nu știu de ce, poate n-au mai avut alte plăci. Tot timpul auzeam aceeași melodie; și acum, de câte ori aud această muzică, îmi aduc aminte de acele zile de frică, de grijă, pentru că aveam multe rude în Budapesta. Mare parte din verii mei erau atunci în Budapesta. Pe urmă am vorbit cu ei, despre ce au simțit ei în această perioadă. Erau îngroziți de ridicarea mișcării szálasiste. Getta NEUMANN: Înseamnă că intervenția sovietică era ambivalentă?! Tomi LASZLO: Da. Pe de o parte
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
adunare de tineret: fostul Zsidlic[5] și toată societatea noastră de atunci, din care o parte mai sunt și astăzi în viață. În aceeași zi era nunta rabinului Neumann la Singoga din Fabrik. Din cauza lui, cantorul de la templul din Fabrik, vărul lui tata, nu a putut veni la noi, pentru că era nunta rabinului, cu care era și foarte bun prieten. Poate îl ții minte, Weiss Jenö, foarte bun cantor. Era 9 mai 1948. Aveam aceeași dată de căsătorie și primii noștri
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
că-i e rău! Trebuie schimbată chestia asta! - Și ce propui să facem? - Propun să mergem la București! - La București? La cine? Fratele tău e plecat la Turnu, amicului tău i-a născut nevasta și n-are chef de musafiri, vărul tău..... - Oprește-te, că n-ai înțeles ideea! Nu mergem la cineva anume,mergem la București! În Piața Universității! E muzică, agitație, artificii, formații ce cântă pe degeaba. Ce mai atâta vorbă, nu-nțelegi? Decât toată viața găină, mai bine
REVELION PE DRUMURI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382867_a_384196]
-
involuntar,la fiecare sfârșit de încărcare. - Semnează aici că ți-am livrat ! Apucă pixul și-și mâzgălește autograful. În alte timpuri,scria note ,acum doar patru litere din care numai T-ul, abia se înțelege. - Mai am două pachete pentru vărul ,poate nu te deranjează foarte tare să le duci. - Le duc, sigur... Este din nou pe-autostrada neagră ,în drum spre Eforie. I-apare în minte Tina de la Cristina ,cea care se pricepe atât de bine, să completeze cărțile de
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
din 03 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Andrei voia de mult , să se mai plimbe cu trenul, să vădă, ce înseamnă un tren modern. Ultima dată mersese cu trenul prin vara lui *90, când fusese la Ploiești la nunta unui văr din partea nevestei. Își amintea din tinerețea sa, de locomotivele cu aburi. Îi plăcea geamătul lor, care, semăna cu respirația unui bătrân, când urca dealul și de oftatul ei, la eliberarea aburului. Îi vedea și acum pe mecanic și fochist, erau
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
trăit, la Broșteni, în Ialomița, și chiar de curând, în octombrie m-au invitat cei de la Primărie, să asist la aceste jocuri zapeene, care se desfășoară an de an, de 150 de ani. În Broșteni există mormintele lui și ale vărului acestuia, Konstantinos Zappas, care i-a continuat activitatea, biserica ctitorită de Zappas și școala generală care poartă numele Evangelis Zappas, dar cea mai mare contribuție este la fondarea Academiei Române. Marele Dicționar al Limbii Române a fost început din inițiativa lui
Interviu cu doamna Elena Lazar, „Ambasadoarea Elenismului în România”. [Corola-blog/BlogPost/92349_a_93641]
-
Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016. Andrei voia de mult , să se mai plimbe cu trenul, să vădă, ce înseamnă un tren modern. Ultima dată mersese cu trenul prin vara lui *90, când fusese la Ploiești la nunta unui văr din partea nevestei. Își amintea din tinerețea sa, de locomotivele cu aburi. Îi plăcea geamătul lor, care, semăna cu respirația unui bătrân, când urca dealul și de oftatul ei, la eliberarea aburului. Îi vedea și acum pe mecanic și fochist, erau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
se strecura printre văile ... Citește mai mult Andrei voia de mult , să se mai plimbe cu trenul, să vădă, ce înseamnă un tren modern. Ultima dată mersese cu trenul prin vara lui *90, când fusese la Ploiești la nunta unui văr din partea nevestei.Își amintea din tinerețea sa, de locomotivele cu aburi. Îi plăcea geamătul lor, care, semăna cu respirația unui bătrân, când urca dealul și de oftatul ei, la eliberarea aburului. Îi vedea și acum pe mecanic și fochist, erau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
Putere, ar însemna să nu mai avem unde pune piciorul pe pămînt românesc, că e proprietate privată. Monarhia este o capcană desuetă! Readucerea trîntorilor posesori de pămînturi și diamante, ar fi un alt dezastru național, suprapus celui postdecembrist. Nicholas este vărul prințului Charles, care și-a permis să aibă „fantezii erotice” cu Transilvania noastră, cumpărînd moșii și sate în Ardeal. Vreun urmaș al fostului monarh va fi rege în România cînd bunicul meu va fi Împărat al Parlamentului României! Bunicul, locuind
Fostul rege încă mai crede în steaua lui Lenin, „Победа” lui Stalin şi decoraţia lui Putin [Corola-blog/BlogPost/92496_a_93788]
-
Ilfov, din 1852, conducând instituția respectivă. În 1856 a fost numit procuror la Curtea de Argeș. La 7 februarie 1862, Barbu Bellu a devenit Ministru al Culturii, funcție din care a demisionat la 24 iunie 1862, după asasinarea primului ministru, Barbu Catargiu, vărul sau. Apoi, pentru timp de aproape două luni (14 iunie - 8 august 1863), a ocupat funcția de ministru al Justiției (Dreptății) în Guvernul Nicolae Crețulescu. A fost membru al Parlamentului, din partea județului Muscel, în 1859, 1861 și 1864. În 1866
Povestea primului automobil din România care circula în 1889 [Corola-blog/BlogPost/92803_a_94095]
-
6. Michael Chabon, The Amazing Adventures of Kavalier & Clay/ Aventurile uluitoare ale lui Kavalier și Clay (2000) Joe Kavalier, un artist al evadărilor în stilul Houdini, fuge în 1939 din Praga aflată sub ocupație nazistă și ajunge în New York. Împreună cu vărul lui din Brooklyn Sammy Clay, inventează un personaj supererou numit Escapistul și lansează epoca de aur a benzilor desenate. „Romanul cuprinzător, propulsiv și cu povești multiple este excelent scris, bogat emoțional și profund din punct de vedere istoric și moral
Cele mai bune cărţi ale secolului 21: TOPUL romanelor alese de critici literari [Corola-blog/BlogPost/92790_a_94082]
-
Luni 27 februarie, ora 9 seara. D. Cătărău va executa un tablou palpitant din “Quo Vadis”, de Sinkievici (sic!), când Ursus învinge un taur și scapă pe Lygia. Vor mai da concursul gimnastul Popescu, campionul rus Criloff și Ivan Terziew, vărul lui George Lurich.” Noi, cei de azi, putem doar admira jocul mușchilor lui Cătărău privind statuia Gigantului din Parcul Carol, plasată odinioară la intrarea în grotă, lucrată de Frederic Storck. A pozat și pentru Dimitrie Paciurea, dar și pentru pictorii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
început serialul dumneavoastră m-am bucurat tare, văzând că nu sunt singură. Dar apoi, cu cât ați înaintat în materie, cu atât nu mai înțelegeam nimic. Unde-ați găsit dumneavoastră domnitorii ăștia, că eu am căutat tot secolul, având un văr la Arhive care m-a ajutat? M-am gândit eu că e ficțiune, da’ văru-meu a zis că nu-i, că dacă era ficțiune de unde știți dumneavoastră așa exact ce făcea sultanu în camera lui, că numai el și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am încerca, descriindu-i - azi nu mai există; în 1637, pe vremea când îl stăpânea personajul nostru, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, atinsese maxima sa înflorire. în martie 1662, la doi ani după moartea boierului, conacul, încăput între timp pe mâna unui văr de-al doilea, om delăsător, cu patima beției, a jocurilor de noroc și-a răzeșelor, îi cade hornul mare; o încercare de a pune hornul la loc, între 1693-1696, prin osârdia logofătului Gheorghe Stoenescu, nepot al lui Radu, dă greș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zice, dac-ai auzit - răspunse turcul. — N-am auzit, să fie cu iertare - răspunse Metodiu. — Nu-i nimic, bre, n-aveai de unde să auzi. Da’ de Chilia cred că ai auzit. — Parc-am auzit - răspunse Metodiu cu prudență. — Am un văr acolo - spuse turcul, ștergându-și fața. Băiat bun, negustor, n-are treabă. Mi-a zis și mie: „Hai, bre, să faci negoț cu mine la Chilia, ce-ți trebuie războaie, ești bătrân de-acuma”. Da’ l-am ascultat? Nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scăpai de ea. M-am uitat mai atent la acel Tim. Spre surprinderea mea era chiar drăguț; înalt și slab, cu o față osoasă și plăcută și cu un aer sigur de sine. — Deci, de unde o cunoști pe Baby? —Sunt vărul ei. Avea sens. Părea prea sensibil să fie interesat de Baby. Mi-a oferit o țigară. Aveam nevoie să fac ceva cu gura așa că am fost bucuroasă să iau una. Eram încă încurcată de dispariția lui Nat. Ani de experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
i-a răspuns Tim. Părea mai ușor așa. —Ați plătit? — Nu. —Ei bine, cred că a fost mai bine așa, pentru că Jacques mă lasă să bag doar patru oameni pe gratis. Deci, Sam, ai avut ocazia să-l cunoști pe vărul meu cel isteț. Baby a continuat, lăsându-se pe umerii lui Tim ca și cum mi-l lăuda. —Tim este deșteptul familiei, știai? Este jurnalist, nu e impresionant? Pun pariu că se uită de sus la noi, bieții PR. —Baby, vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ți-a recomandat el! Unde? Uite, dacă vrei, îți propun eu ceva. Ai fost vreodată în Apuseni? Nu. Și, nu ai vrea să remediezi această lipsă? Nici nu știi ce frumos este acolo! N-am chef de stațiuni. Acum, în mijlocul verii toate sunt aglomerate. Cred că mai mult m-ar obosi să merg acolo. Cine ți-a spus că te trimit într-o stațiune? Mă gândeam să te duci la Baia de Sus. Acolo m-am născut eu. E un orășel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
interzisese să mai părăsească tabăra. Nu mai avea voie să plece singur mai departe de câteva zeci de metri de corturile în care dormeau. Unde, Dumnezeu, o fi Burcilă? se întrebă el mirat la un moment dat. Inițial crezuse că vărul său se dusese în pădure să se ușureze, dar deja trecuse prea mult timp și acesta încă nu se întorsese. Se ridică în picioare privind spre marginea luminișului în care era ridicată tabăra. Deși luna ieșise de după munți și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dând ocol astfel încât să ajungă chiar în locul de unde auzise zgomotele. Dacă Burcilă avea chef de glume, atunci avea el să-i arate că nu-i merge cu dânsul. Voia să meargă prin pădure și să-i cadă exact în spate vărului său. Acesta sigur că era atent la lumina torței pe care o lăsase în urmă așteptându-se ca Strugurel să se întoarcă tot pe același drum. Zâmbi în sinea lui imaginându-și fața lui Burcilă când va apare el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
reușise niciodată să prindă o căprioară altfel decât în laț, dar asta nu o mai știa nimeni în afară de el. Oricum, animalul avea gâtul tăiat, doar nu era să-l aducă viu! Acum, deja ajunsese acolo unde credea că se ascunde vărul său. Tabăra scăldată în lumină se vedea foarte bine de acolo. Se opri în loc cercetând cu atenție împrejurimile. Era foarte posibil ca Burcilă să fi renunțat la intențiile lui și să se fi întors la locul său de veghe. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de om, flăcările mai scăzuseră puțin în intensitate dar continuau să lucească jucăușe în vatră. Aha, deci încă vrei să ne jucăm, mormăi Strugurel pe sub mustață. Bine, să ne jucăm atunci! Privi atent peste tot, sperând să-l vadă pe vărul său ascuns undeva în spatele unui copac ori după vreun tufiș. Nu reuși să-l descopere, așa încât se hotărî să extindă aria cercetărilor. Fără îndoială că acesta se pitea pe undeva mai încolo. Tocmai se pregătea să se retragă mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai mult de douăzeci de metri, așa încât trebuia să fie foarte atent dacă nu voia ca țiganul să-l simtă. De acum se afla destul de departe ca să poată schimba direcția și să ajungă chiar în spatele locului unde se ascundea vărul său. Coti la stânga și începu să se furișeze într-acolo. Era concentrat la traseu și tresări speriat când foșnetul cu pricina se auzi din nou. De data aceasta venea chiar din spatele său dar acum i se păru mult mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jure că păstrase direcția bună, așa că nu își explica cum de se afla tot în fața lui Burcilă. Poate din cauza întunericului ori deoarece se bazase prea mult pe simțul său de orientare, ajunsese în altă parte. Mai exista și posibilitatea că vărul său se mișcase din loc și atunci chiar că totul devenea explicabil. Se replie imediat și stabili noua direcție în care trebuia să meargă. Începu din nou să se furișeze spre locul unde presupunea că se află Burcilă. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Și de data aceasta mergea pe ocolite, fiindcă se încăpățâna să ajungă în spatele celui urmărit. Ajunsese deja în zona unde credea el că se află Burcilă. Se opri și își încordă toate simțurile doar, doar, va percepe ceva. Știa că vărul său e un fumător înveterat și spera ca acesta să-și fi aprins o țigară. Se aștepta să simtă mirosul de tutun ori să vadă jarul aprins din vârful acesteia. Nimic, acum liniștea pădurii nu mai era tulburată de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]