12,807 matches
-
E șase, arată Radu spre ceas la miezul nopții trebuie să-i fac din nou injecție. Pastile îi mai dăm la zece, la două noaptea, la șase... Ce-i cu maică-sa? întreabă Lazăr. A fost împunsă în burtă de vacă. Am operat-o de două ori. L-ai mințit cînd...? face Lazăr un gest cu capul, pornind alături de Radu spre locul lor. Nu. Va trăi, dar nu datorită mie. Înfiorat de tonul medicului, surprins de o asemenea mărturisire, Lazăr întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dorm, că mîine la cinci se scoală să meargă la fabrică. La țară, ziua, pe viscolul ăsta, nu stă nimeni în casă, că vitele trebuie hrănite, adăpate facem noi lînă sintetică la Săvinești, dar carnea o luăm tot de sub pielea vacii, ori a porcului; laptele de asemenea. Moș Ion, bunicul tău, era un simplu țăran, într-o perioadă de răstriște, cînd se dădea grîul cu doi-trei bani kilogramul, preț simbolic, și-n zilele de foame ascultam trenurile pline cu tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
crescînd oi, ai și brînză, și carne, și lînă? Petrolul poate seca, dar verdeața pămîntului e mereu aceeași, ba crește dacă știi s-o stimulezi. Cu ce? Cu îngrășăminte din petrol, evident. Ba și cu îngrășăminte de la oi și de la vaci, dacă ai oi și vaci... Doamne!, de ce-oi fi plecat eu de la țară? Scriam poezii, dar mă obseda Fizica Atomică liceul din Iași făcuse din mine un împătimit al formulelor... Pentru ca, în final, pe vremea primului an de studenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și carne, și lînă? Petrolul poate seca, dar verdeața pămîntului e mereu aceeași, ba crește dacă știi s-o stimulezi. Cu ce? Cu îngrășăminte din petrol, evident. Ba și cu îngrășăminte de la oi și de la vaci, dacă ai oi și vaci... Doamne!, de ce-oi fi plecat eu de la țară? Scriam poezii, dar mă obseda Fizica Atomică liceul din Iași făcuse din mine un împătimit al formulelor... Pentru ca, în final, pe vremea primului an de studenție, după opt luni la mansarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gulerul kaki al jachetei și pielea kaki și uzată a gâtului său. — Oh, Dave, oftase ea. Ceva tresări în poala acoperită de blugi a lui Dave 2. Penisul lui stătea ca pe ace. A fost la fel de lesne ca mulsul unei vaci. Nici măcar nu fuseseră nevoiți să se mute de la locurile lor de pe banca de pin, pur și simplu se agățaseră unul de umerii celuilalt. Lui Dave 2 nu i-a fost niciodată prea clar ce s-a întâmplat și, în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mare în gospodării și se prepară diferite mâncăruri și prăjituri. În dimineața zilei de Corban, musulmanii fac baie, se îmbracă în haine noi și se duc la moschee pentru a asculta fragmente din Coran. Fiecare familie taie oi, cămile sau vaci și împarte carnea la rude, prieteni sau musafiri. Naționalitatea uigură organizează în zilele de Corban un festival al cântecelor. Kazahii, kârgâzii, tadjicii și uzbecii participă la curse de cai, lupte și întreceri în prinderea oilor. Bairamul mic Bairamul mic este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sociale și a vieții omului. Chiar dacă situația lui lăsa de dorit, toți cărturarii îi luau scrierile drept model. Pe vremea aceea chiar circula o vorbă: "De cunoști bine scrierile lui Su Shi, ai la masă carne de oaie și de vacă, dacă nu, n-ai decât să înghiți rădăcini de varză sălbatică". Din proza literatului chinez, însemnările de călătorie și despre unele evenimente se disting prin cea mai înaltă ținută artistică. Cele două poeme narative Fu Notiță anterioară la Chibi (care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Nu există amărăciune și sărăcie, doar belșug și prosperitate. Nu sunt tulburări și panică, doar fericire, pace și stabilitate. În munții și dealurile acestei țări viețuiesc păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi pomenesc în repetate rânduri copilăria sa plină de suferințe și experiența sa în bătălii crâncene
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
făcut. Fiecare dintre noi, așa cum are un bagaj genetic, așa cum se conduce după un set de norme, este înzestrat cu un set de noime. Într-un anume interval al vieții sale, omul e capabil să dea noimă jurului său, așa cum vaca dă lapte și oaia, blană. Înainte de asta, el capătă noimă din exterior, iar după, pe măsură ce crește în vârstă, pierde noimă. Adevărata bătrânețe înseamnă, înainte de a te lăsa ochii, picioarele sau capul, pierderea noimei. Vine o zi când cele mai simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Când suna la ușa noastră, dacă eu lipseam, mama avea grijă să i-l dea la plimbare pe Matei, cu căruțul. Cubanezu era convins că frati-miu e foarte deștept, fiindcă își arăta fruntea cu degetul și știa cum face vaca. În acest punct al narațiunii, Matei, în calitate de coautor, m-a rugat să consemnez următoarele: „Mă întreb cum ar putea ele, amintirile, să lumineze așa, tam-nesam, vreun colțișor din tine încât să te vezi dintr-odată bebeluș în căruciorul tău zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui (la I), pasta de dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în plus, poate bijuteria acelei tabere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e că, în lipsa altor dovezi, Cristos a fost întâiul șoim al acestei patrii. Nu că ar avea vreo importanță și în nici un caz nu spun asta ca s-o contrazic pe tovarășa. Aș fi dus rău cu pluta (sau cu vaca sau cu sorcova) dacă m-aș încumeta la așa ceva. Oricine știe, puteți să-l întrebați și pe Coșuță, că pe tovarășa Stănescu nu e bine s-o contrazici. De parcă ar fi cineva în așa hal de nebun încât să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să stau, așa, pur și simplu, cu mama. Nu se putea. Și mai nasol era că și mama gândea ca el. Pe când mă încălțam, Patria se hlizea la mine din cuier. În momentele alea o uram, o făceam proastă, tută, vacă și câte și mai câte. Și să nu fiu înțeles greșit, dar era și vina ei. Eu, dacă aș fi fost patrie, nu m-aș fi lăsat purtat așa, de oricine. Mi-aș fi ales un om ca Old Shatterhand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
despre „Bătălia Atlanticului“... Ouăle erau totdeauna fierte exact cum Îi plăceau lui: cu albușul tare și gălbenușul cleios. Ziarul spunea: „Amiralitatea comunică cu regret că Întreg echipajul a pierit“... Digby primea totdeauna o bucățică de unt, căci sanatoriul avea și vaci. În timp ce citea, Digby se pomeni cu Johns, care venea să mai schimbe cîte-o vorbă cu el. — Ce-i aia „coloana a 5-a“? Îl Întrebă el, ridicîndu-și privirea. Johns nu cunoștea voluptate mai mare decît aceea de a da informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
criminal de rînd“. Efortul depus pentru a ajunge În locul acesta Îl epuizase; nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a iarbă și a fum. În tren, controlorul Îi ceruse biletul, dar el n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și i-am întins lui Mathieu. - OK, zise luând banii. Se va rezolva. Dar durează mai mult, poate două săptămâni, poate chiar trei. - Nu face nimic, am zis. Aștept. Am timp. După care mi-am comandat fericit o friptură de vacă cu cartofi la cuptor. 16-19 septembrie 2004 ADULT MOVIES LIVE SHOW După cum știe mai toată lumea, îmi petrec vacanțele de vară întotdeauna la 2 Mai, un sat aproape liniștit de pe coasta Mării Negre, la puțini kilometri de granița cu Bulgaria. Stau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
apă în depresiunea salină, după care au luat-o spre unul dintre sătucurile situate de-a lungul drumului spre Maun. Oamenii de acolo îi privesc, uneori, cu suspiciune pe cei din basarwa, susțin că le fură caprele și le mulg vacile noaptea dacă nu le supraveghează cu atenție. Grupul ăsta își instalase tabăra la vreo două-trei mile depărtare de sat. Nu construiseră nimic, bine-nțeles, ci dormeau sub tufișuri, ca de obicei. Aveau destulă carne - tocmai omorâseră câțiva struți - și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Potsane, peisajul, deși văzut ca prin ceață, era plin de repere. Cu ochii mijiți, se uita cu atenție din mașină, arătând spre locul unde găsiseră cu ani în urmă un măgar rătăcit, iar acolo, lângă stânca aceea, murise o vacă, nu se știe de ce. Avea amintiri personale care însuflețeau glia, care legau oamenii de o bucată de pământ pârjolit, dar la fel de drag și la fel de frumos ca și o pajiște cu iarbă mănoasă. Mma Potsane se aplecă în față. — Acolo, exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
urâtanie sau un șontorog. - Și noi, Voievoade? Noi? - A, noi?... Noi... Păi noi, noi suntem așa, mai nobili, ultimele exemplare ale unei specii bizare... Noi suntem focul... ăla de vreascuri și de putregaiuri și de coceni mucegăiți, de balegă de vacă și de turbă... care te scoate din bordei de fum, c-o ceață sângerie pe ochi, te face să icnești și să-ți dai bojocii afară, da’ foc totuși. - A, noi luminăm... - Nu, ne pârpălim. Ne mai iese din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ne-ar mai fi spălat fața... Mai avem noi astăzi diplomație? Hai să fim serioși! Diplomația e, amice, pentru aristocrație, pentru ăia care știu de pe oliță câteva limbi străine, nu pentru calicimea care se-ajunge. L-ai luat de la coada vacii, află ce-i deodorantul la București, renunță la usturoi când vine primul-ministru în vizită, învață să nu-și sufle nasul în pumni la Externe, în timpul cursului scurt de Strategie, și-l trimiți la post, că e bun, de viitor, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
culorile? Cine știe dacă n-ar fi creat un stil. Până la urmă, aș fi preferat să cumpăr un tablou kitsch semnat Adolf H., cu zorzoane sub semnătură și înflorituri, sau să mă duc să vizitez o expoziție de pictură cu vaci cu ugere hăhăhă de mari și căpițe de fân rotunjite ca un coc de profesoară, cu frauleine dolofane ce poartă cofițe, flori în cosițe, mă rog, tot arsenalul imagistic. Dar sunt prea obosit, mi-e greu să expir aerul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vă scuip... niș’ nimeni... - Cucoană, dă-te jos, lasă... intervine agentul de pază. Cosmopolita își înfige ghearele în părul lui, trăgând cu putere. - Habar n-aveți de nimic, merde..., cu un accent cvasi-parizian. Conținutul paharului zboară pe pantalonii criticului literar. - Vacă! pronunță acesta limpede. Scriitorul proaspăt prezentat publicului se lasă într-un genunchi în fața criticului și începe să-l șteargă cu batista. Un ziarist face poze. - Domnule, ești impertinent! De ce umbli cu insinuări? De ce umbli cu manipulări? se enervează comentatorul. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
parascovenii. Țigăncile erau chemate să stingă cărbuni, să dea în ghioc, dacă unu’ sau altu’ se va îmbogăți. După vreo două săptămâni, oamenii s-au mai plictisit văzând că nu dezgroapă decât cutii de conserve, oase de cal și de vacă, bucăți de oale, au început să strângă și să se întoarcă la ale lor. Dar tot așteaptă să vadă dacă nu dau, din întâmplare, peste comoară. Au venit și niște mahări de la București, cu instrumente, cu o drăcărie care cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la capul aflat În sud-vestul insulei și se Îndrepta spre coasta dinspre apus, coborînd velele În căutarea refugiului sigur al ansei de la nord, iar Sebastián Mendoza nu avu Încotro și trebui să-l urmeze pe răpitorul lui - cu supunerea unei vaci duse la abator -, incapabil de cel mai mic gest care să dea dovadă de neascultare, pe deplin convins că acea abominabilă ființă inumană era În stare să-și țină făgăduiala și să-i amputeze degetele care-i rămîneau, la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scrie la închisoare nu au nevoie să știe cum arăți cu adevărat. Ar fi chiar prea complicat să-ncerc să-i explic în scris ce simt. Sora Katherine îmi citește anunțurile celor singuri, în vreme ce eu mănânc cu lingura friptura de vacă. Îmi oferă piromani. Spărgători. Evazioniști. Zice: — Probabil că nu vrei să te-ntâlnești cu un violator, nu din prima. Nimeni nu e așa disperat. Între bărbații singuri închiși după zăbrele pentru jaf armat și cei pentru omor fără premeditare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]