838 matches
-
58. Sábato recunoaște că, în cadrul acestei explozii literare, au existat scriitori importanți și îi menționează pe Gabriel García Márquez, pe Carlos Fuentes, Julio Cortázar, Vargas Llosa, însă nu consideră că literatura latino-americană a început sau s-a sfârșit cu acel "vacarm". Interesul Europei pentru literatură hispano-americană persistă și acum, la atâția ani după acea explozie, însă, spune Sábato, într-un mod diferit: "mai stabil, așa cum și trebuie să fie, fără acel tumult politic. Borges se citește că și înainte și, că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la Roma. Avea să treacă de la hățișurile în care a văzut lumina zilei, de la peisajele natale încă virgine, pline de strigăte de animale, la peisajele umanizate ale bătrânei Europe, avea să trăiască în locuri care debordează de limbajul și de vacarmul oamenilor. Și așa a descoperit telefonul (în scurt timp, spunea " Alo!" înainte ca eu să apuc să ridic receptorul), radioul și televizorul (a trăit războiul din Golf în direct, a imitat mugetul avioanelor gata să-și înceapă bombardamentele "chirurgicale" asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
si febra amoroasă a lui Gabriel? Zugrăvindu-și personajele pe fundalul unor ambianțe, climate și locații emblematice, Pascal Bruckner face tipologie și totodată frescă. Introvertitul și melancolicul Luc se confundă cu fauna zgomotoasă a unei discoteci, să zicem, ceva între vacarm și epilepsie. Îngrețoșat de provocările gregare ale unor indivizi-roboți imitând o criză de demență, sau ale unor cupluri care evadează în exhibiționism și pornografie, Luc se mulțumește cu o solitară blondă pe nume Chrystèle, care de fapt îl ochise de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
său, regele Agamemnon, ar fi trebuit să fie jertfită din rațiuni de stat: vânturile ce țineau pe loc corăbiile aheene pregătite pentru cucerirea Troiei, trebuiau să fie îmblânzite cu orice preț. Pendularea continuă între mit, eposul elin și trăirile în vacarmul absurd al actualității, este o procedură narativă dragă lui Kadare, cu bune efecte în consfințirea eternului uman tipologic în tandem cu reciclarea arhetipurilor Albaniei eterne. Romanul de dragoste (descrierea tandrei și senzualei Suzana, a unor scene erotice indimenticabile) cedează pasul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lui virtuală în prezent. Cel care introduce visul este somnul, "motivul somnului fiind unul dintre motivele care a cunoscut transformări de-a lungul traiectoriei lirice a poetei. Astfel, în Somnul din somn, el putea fi asociat visului sau acelui liber vacarm neconstrâns. În somn el putea fi refugiu și iluzie, spațiu imaginar al libertății; în Ochiul de greier, el era însoțit de neliniște ("La un capăt și la altul al somnului/ Mă simt în pericol..." Treceri), în Stea de pradă este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În liniștea disciplinată a nopții,/ Încerc să aud/ Țipete-n somnul vecin./ Dar vecinii-nțelepți/ Nu țipă decât când sunt siguri/ Că visează că dorm,/ În somnul din somn,/ Unde nimeni n-aude/ Își dau drumul la gură./ Ce liber vacarm/ Trebuie să fie acolo,/ În somnul din somn". (În somn) Țipătul produce vacarmul, care poate fi haosul primordial sau demolarea, ruptura, neputința evadării din aerul exterior sufocant, acest simbol guvernând întreaga poetică blandiană. Cum demolarea presupune reasamblare, așa cum deconstrucția presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vecinii-nțelepți/ Nu țipă decât când sunt siguri/ Că visează că dorm,/ În somnul din somn,/ Unde nimeni n-aude/ Își dau drumul la gură./ Ce liber vacarm/ Trebuie să fie acolo,/ În somnul din somn". (În somn) Țipătul produce vacarmul, care poate fi haosul primordial sau demolarea, ruptura, neputința evadării din aerul exterior sufocant, acest simbol guvernând întreaga poetică blandiană. Cum demolarea presupune reasamblare, așa cum deconstrucția presupune reconstrucție, nici țipătul acestor versuri nu este încărcat cu conotații negative. Dimpotrivă, vacarmul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vacarmul, care poate fi haosul primordial sau demolarea, ruptura, neputința evadării din aerul exterior sufocant, acest simbol guvernând întreaga poetică blandiană. Cum demolarea presupune reasamblare, așa cum deconstrucția presupune reconstrucție, nici țipătul acestor versuri nu este încărcat cu conotații negative. Dimpotrivă, vacarmul produs de o grupare de voci este liber, în interiorul somnului din somn, "poziția fiind privilegiată, prin așezarea în față, substantivul deplasând atenția de la zgomot spre calitatea lui: libertatea"117. Fiind un volum de trecere între două vârste, legătura cu primul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
povestit, eram împătimit de joacă, mă jucam până cădeam retezat de oboseală, în fiecare zi și în toate anotimpurile. Uneori însă, așa, din senin, pe nepusă masa, mă defectam, mă defectam rău de tot: simțeam brusc că nu mai suport vacarmul vesel al prietenilor mei și tiptil mă dădeam de-o parte, mă retrăgeam, voiam să fiu singur. Iar asta mă necăjea tare, pricepeam că, sigur, ceva nu e în regulă cu mine, nu sunt întocmit ca toți ceilalți băieți, sunt
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
se izolează în universul artei, reconstruind atmosfera feeric-frivolă a secolului XVIII, după care tânjea și Mateiu I. Caragiale. "Este o epocă furtunoasă cea în care noi pornim la drum. În jurul nostru bubuie furtuna dezlănțuită a vieții care se înnoiește. În vacarmul luptei, în mijlocul problemelor urgente pe care fiecare zi le scoate la iveală, în prezența răspunsurilor sângeroase date de viața rusească, Imuabilul pălește, ba chiar dispare (pentru mulți dintre noi). Simpatia ni se îndreaptă către toți cei care muncesc pentru "renovarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lor și nimeni nu are dreptul să disprețuiască mulțimea de cititori din ceasul al unsprezecelea, care și ei contribuie, uneori chiar decisiv, la activitățile de editare. Cu toate acestea, la jumătatea drumului dintre liniștea foii de manuscris și cea a vacarmului mulțimii*, cîteva spații comerciale le permit amatorilor de carte să se întîlnească liniștiți. Locuri unde se pot găsi aparițiile de ultimă oră, dar și cărți mai vechi, uneori cunoscute sau nu, a căror alegere este cea mai corectă expresie a
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și nimeni nu are dreptul să disprețuiască mulțimea de cititori din ceasul al unsprezecelea, care și ei contribuie, uneori chiar decisiv, la activitățile de editare. [P2] CU TOATE ACESTEA, la jumătatea drumului dintre liniștea foii de manuscris și cea a vacarmului mulțimii, cîteva spații comerciale permit amatorilor de carte să se întîlnească liniștiți. [P3] Locuri unde se pot găsi aparițiile de ultimă oră, dar și cărți mai vechi, uneori cunoscute, a căror alegere este cea mai corectă expresie a unei personalități
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pentru a ilustra acest aspect: fundamentarea continuării discursului (și a deciziilor pe care le antrenează) pe concluzia non-C. Este absolut necesar ca: propoziția Q introdusă prin CU TOATE ACESTEA ("la jumătatea drumului dintre liniștea foii de manuscris și cea a vacarmului mulțimii, cîteva spații [s. n.] comerciale permit amatorilor de carte să se întîlnească liniștiți") să instaleze un segment anaforic al textului care îl conduce la o concluzie [P6]: [P2] Cîteva spații comerciale [P3] Locuri în care găsim [P4] Locuri în care
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
46) Numai Dumnezeu știe cît de puțin seamănă Parisul cu ceea ce ea își imaginase! Acest oraș imens, zgomotos, amețitor, această mulțime, acest du-te-vino fără sfîrșit de trăsuri, de șarete, de tomberoane, de calești, de cabriolete și de faetoane. Și acest vacarm care abia în noapte de se potolește, acele urlete, acele țipete ale vînzătorilor de zarzavaturi, fructe, apă, boarfe, mături, nisip. Aceste scrîșnete de căruțe care se ciocnesc, se agață între ele pe străduțele strîmte, se încîlcesc și se fac grămezi
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ne mai interesează, pare a nu mai avea sens pentru noi. Tu spui că-ți displace lumea românească, Mircea Cărtărescu ar dori să se retragă în America, pentru că în România, printre altele, nu mai poate citi cât își dorește, din cauza vacarmului făcut de lucruri frivole, iar Mihai Ursachi nu se mai preumblă, fizic, de câțiva ani prin Iașii săi. Prin '90-'91, îl întâlneam pe Mircea la mitingurile Alianței în București. Era tăcut, discret, cu câte o floare în mână, uneori
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
dăruia unui ieșean un cuțit cu mâner de lemn cioplit chiar de el: „Pe cuvânt că de mine, dacă nu crezi, întreabă în sat la mine pe Epuroi a lui Nicoară a Șchiopului!” Ce să vă mai spun, era un vacarm și o veselie și nimeni dintre noi nu se gândea că pleacă la o treabă serioasă cum ar fi armata. La poartă erau doi gradați blânzi și buni, precum primise ordin să se poarte. Și așa blânzi cum erau, au
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o variantă laicizată a relatărilor biblice), pe care ajunge în cele din urmă să-i învingă, mântuind, la rândul său, umanitatea de pericolul la care era expusă. Ca și în celelalte exemple prezentate, filmul abundă în scene de violență, întregul vacarm al acțiunii fiind temperat, poate, doar de caracterul moralizator al acțiunilor întreprinse de eroul "supraom", ale cărui capacități extraordinare devin un ideal pentru oricare dintre spectatorii acestuia. Totodată, multitudinea de detalii reale ale lumii contemporane ca și aproape omniprezenta desfășurare
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
era primul cântat al cocoșilor, la ivirea zorilor de ziuă. Ostașii din gardă au scotocit prin toate cotloanele comitatului, prin împrejurimi și prin cimitire, negăsind nimic suspect. Acum fantomele ioaniților și templierilor au pătruns în castel făcându-le viața insuportabilă. Vacarm. Urlete. Zgomote de arme. Insomnii. Nervi intinși la maximum. Contele obosit și nervos repeta mereu: -Infern în Paradis domnule, Infern în Paradis. Într-o noapte când lupta era în toi, ușa cabinetului contelui se deschise cu zgomot, intrând un cavaler
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ÎI ARĂTĂ LUI MARIN O INSIGNĂ CARE ÎL IDENTIFICA DREPT OFIȚER DE CONTROL ÎN CIVIL. TOT EL ÎL PREZENTĂ PE BĂIATUL CEL ÎNALT. \ Domnule Marin, acesta este tânărul de care v-a vorbit domnul Slater. Sunetul vocilor era acoperit de vacarmul motoarelor, oamenilor și mașinilor care circulau în toate direcțiile. De aceea o parte din formula de prezentare îi scăpă lui Marin: \ FACEȚI CUNOȘTINȚĂ CU... (CUVINTELE CARE URMAU SE PIERDURĂ ÎN TUMULTUL DIN JUR)... BURNLEY. Marin dădu mâna cu tânărul voinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cu părul alb de lângă cuier, pentru o greșeală de amănunt, și când aceasta ripostează, smulge foaia de calc de pe planșetă și rupe desenul. Țipă apoi la ciufulita din spatele său că și-a tras planșeta prea în mijlocul sălii, împiedicând trecerea. După ce vacarmul se potolește, vecinul A.P. se ridică de pe scaun, se strecoară afară din sală, să ajungă la timp la librărie, să apuce un exemplar din cartea praghezului. Precis că o să fie coadă lungă și exemplare puține. Revine în sală după mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
marfarul În trecere pe pod și liniștea În care frunzele sînt antrenate-n vîrtej. Curgerea lentă a apei sub pod, calmul fluviului care-și cunoaște albia certă, micile bulboane, și ele turbulențe discrete, abia clipocind Înșelător, sînt brusc perturbate de vacarmul În care marfarul trece pe pod. Nu doar șirul de vagoane de metal al unui tren de persoane hîrbuit, ci amestecul impur de cisterne, platforme și containere hodorogite În număr greu de socotit trece clătinîndu-se periculos pe podul care, cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Nu doar șirul de vagoane de metal al unui tren de persoane hîrbuit, ci amestecul impur de cisterne, platforme și containere hodorogite În număr greu de socotit trece clătinîndu-se periculos pe podul care, cu zgîlțîiala lui epileptică, acompaniază și mărește vacarmul perindării. Cele două curgeri sînt absolut contrastante. Exhibiționismul plin de tupeu al marfarului ține parcă să tot afirme vechea lozinca a omului care, cu fiecare trecere pe pod, Învinge Încă o dată natura. Cursul rîului, prin modul tăcut În care-și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
amieze de vară autentice. Și de o Încercare de a spune adevărul despre senzația de pace pe care ele o induc. Nici tăcerea și nici liniștea nu sînt ceva absolut. Ele sînt doar stări În care, cînd se potolesc stridențele, vacarmul, hărmălaia, larma, sonoritățile ajung la un echilibru armonios și rumoarea devine miraculos, surdinizat, murmur abia perceptibil care ne alină și urechile, și sufletul. Tăcerea este dinamism sonor perceput ca vibrație consonantă. Pacea, În acest sens, e un mimimalism sonor resimțit
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un organ de analiză, precum văzul. El ignoră separația dintre subiect și obiect; poate și pe cea între individ și grup și, dacă urmărim istoria unui corp, el ne transportă până înainte de ieșirea din burta maternă. Fetusul aude trupul mamei, vacarm omniprezent, iar bebelușul încă orb ascultă deja. Imaginea este anterioară cuvântului, dar sunetul este anterior imaginii. Există revoluții ale privirii, dar totul sugerează că nu poate exista ceva echivalent în auz. Auzul este arhaic prin origine și constituție. Or, audiovizualul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pierduți și Aias strigă: „Zeus, părinte, dă-ne un cer curat, să vedem; apoi, dacă așa vrei, nimicește-ne în plină lumină!“ Tristețea, durerea și moartea îi învăluie pe eroi ca într-un nor întunecat. Și mai sunt zarva, vuietul, vacarmul câmpiei cotropite de luptă. Se aud până în eter strigăte de războinici și de zei, strigăte de luptă, de amenințare și de spaimă, de chemare, de încurajare și de îndemn, de biruință sau de deznădejde, sau de furie oarbă, sau țipăte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]