KorAP: Find »[drukola/base=vagabond & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...82 >

2,042 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

părul și barba lăsate să crească În dezordine, purta o pereche de pantaloni din velur ce păreau lipicioși la atingere și o canadiană cu niște pete care parcă formau o hartă. Avea un aer mai degrabă de alpinist decât de vagabond bețiv. — Mi s-a spus să mă Întâlnesc cu tine și să-ți ascult povestea. — Ce mai face Keiko? mă Întrebă el În timp ce-și scotea un pachet de Pall Mall fără filtru din buzunar. Își aprinse o țigară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Keiko. Într-o vreme am fost o vedetă În țara aia nenorocită, mereu aveam lângă mine câteva actrițe sau manechine, cu care cheltuiam pe seară câte două milioane de yeni. Ce mai chefuri trăgeam! Iar acum am ajuns să cerșesc În mijlocul vagabonzilor din New York. Tocmai ăsta e șpilul poveștii mele: am gustat și din paradis, dar și din iad. Am cunoscut măreția și mizeria. Crezi că am chef să-ți povestesc ție toate astea? Crezi că am chef să-i povestesc cuiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
indiferent de câte ori ar fi sunat telefonul, dacă nu mi-aș fi reprezentat-o În minte pe Keiko Kataoka. — Miyashita te numești, nu-i așa? Și zici că te-ai Întâlnit ieri cu Yazaki? În Bowery? Tot așa, Îmbrăcat ca un vagabond? — Da, am dat eu din cap. Gan a Început să râdă În gura mare: — Ha, ha, ha! Ultima oară când l-am văzut, mi-a zis că vrea să scrie un roman despre viața mizerabilă a cerșetorilor din Bowery. Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
o actriță talentată. Cam asta e tot ce știu despre ea. Atâta lucru cred că știa deja și Keiko Kataoka. Dar la telefon, mai devreme, mi-a lăsat impresia că voia să aflu mai multe despre relația dintre Reiko și vagabond. Asta voiam să-i spun lui Gan, dar nu-mi ieșeau cuvintele pe gură. Creierul refuza să funcționeze, aveam senzația că-mi Înghețase. Eram Încă sub efectul cocainei și al somniferelor Înghițite, iar În cel mai adânc colțișor al creierului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Gan sau interlocutorul lui, cu ce se ocupau. În plus, Gan spusese ceva foarte ciudat de Îndată ce intrasem În biroul lui. Spusese că bărbatul de care mă interesam eu umbla prin Bowery cu scopul de a scrie o carte despre viața vagabonzilor. Ce Însemna asta oare? Va să zică nu ajunsese un cerșetor din cauză că se ruinase? Timpul se scurgea Într-un mod straniu. De Îndată ce eu tăcusem, Gan Începuse să se joace pe calculator cuvinte Încrucișate. — Mă scuzați. De fapt Keiko Kataoka m-a rugat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
a avut un succes răsunător. Apoi a devenit regizor de filme În Los Angeles, lucrând În paralel la propriile comedii. Încet-Încet banii s-au dus, a pierdut totul, fără să fi trecut printr-un eșec notabil. Din cauza asta a ajuns vagabond? — Nu, nu ăsta e motivul. Nu știu nici eu de ce Își pierde vremea prin Bowery. Mă gândesc că are el vreun motiv, dar nimeni nu știe ce-i trece prin cap, probabil că nici el nu știe bine... Ați spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
nici eu de ce Își pierde vremea prin Bowery. Mă gândesc că are el vreun motiv, dar nimeni nu știe ce-i trece prin cap, probabil că nici el nu știe bine... Ați spus mai devreme că scrie un roman despre vagabonzi... Nici vorbă să se apuce el de scris un roman! Probabil că doar caută ceva ce ar putea vinde. Doar are o grămadă de datorii! Pe vremuri m-a ajutat să câștig mulți bani, de aceea acum plătesc În fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Întâlnesc. Însă nu amintirea aceasta Îmi crea sentimentul de nostalgie, ci conștiința de sine, faptul că acceptasem această stare de spirit ca pe ceva intim ființei mele. De cealaltă parte a străzii erau aliniate unul după altul adăposturi primitive pentru vagabonzii dependenți de alcool din zonă. Cerșetorii care se zăreau din loc În loc păreau slăbiți din cauza vântului tăios. Cu tot frigul, un miros specific plutea pe străzi, printre clădiri. Era un miros de gunoi intrat În putrefacție În plină vară, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Înfiorându-mă până la măduva spinării. M-am trezit brusc din toropeală. Mi-am dat seama că aveam gâtul extrem de uscat. Am pornit spre cafeneaua În care băusem cu Yazaki cu o seară Înainte, fără să-i bag În seamă pe vagabonzii care strigau după mine ceva Într-o limbă pe care nu o Înțelegeam. Pe drum cineva m-a strigat din spate: „Hei!“. Tocmai treceam prin fața intrării unui mic restaurant libanez dintr-o clădire dărăpănată. În drepul ușii erau Îngrămădite cioburi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
mă călca pe nervi. La celelalte mese stăteau mai mulți tineri care păreau să fie prietenii albinosului. Beau bere În timp ce ascultau heavy metal la un radiocasetofon. Mai demult citisem Într-o carte despre grupuri de adolescenți care-i atacă pe vagabonzii din cartier și m-am Înfiorat amintindu-mi de japonezul pletos cu accent din Kansai care fusese obligat să facă felație unor astfel de tipi. Dar nu era cazul să mă Înspăimânt. Prietenii albinosului erau cu toții slăbănogi și aveau o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
municipalitatea New Yorkului. Japonezul acesta, pe nume Yama, tocmai a fugit din spital acum trei zile. Nimeni nu poate să supraviețuiască mult timp pe străzi. Cu toate astea, În acest cartier trăiesc Între cinci mii și douăzeci de mii de vagabonzi. Nu e o onoare pentru noi, dar 99% dintre ei sunt americani. Refugiații și imigranții nu au Întotdeauna o viață ușoară aici, În America, dar se pot baza pe comunitățile lor, În care există adevărate asociații de Întrajutorare. Până acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
noi, dar 99% dintre ei sunt americani. Refugiații și imigranții nu au Întotdeauna o viață ușoară aici, În America, dar se pot baza pe comunitățile lor, În care există adevărate asociații de Întrajutorare. Până acum n-am văzut un singur vagabond rus, chinez sau coreean. Însă japonezi da! Ciudat e că sunt Încă tineri cu toții. Uneori trec granița În Canada sau În Mexic. În general Își găsesc câte-o slujbă temporară, iar seara Își pierd vremea prin discoteci. În scurt timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
sau un bărbat de calitate. Nu se resimțea decât o vagă dorință ce plutea pe deasupra capetelor lor: tânjeau după atingerea unor simple organe, lipsite de personalitate: fese sau picioare de femei, penisuri tari de bărbați. Dincolo de fereastră se zăreau câțiva vagabonzi Întinși pe o bancă sau sprijiniți de peretele unei clădiri. La fel și eu, tot ce-mi doream era un pat. Dac-aș avea un pat, puțin timp și un sex moale de femeie, aș fi fericit. Nu-mi trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
mai groase decât mine. A Întors capul de două ori ca să vadă dacă mă țin după el sau nu. „Nu te apropia de Yazaki“, mă avertizase Yama. Yazaki avea viză valabilă, domiciliu și cont În bancă și umbla deghizat În vagabond ca să strângă informații pentru romanul său, Îmi spuseseră cei doi asistenți sociali. La fel Îmi spusese și Gan. Yazaki zicea că vrea să scrie un roman, de-asta se Învârtea prin Bowery, iar Gan plătea În fiecare săptămână bani capilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
vorba decât de Reiko. Oare ce-ar fi răspuns Yazaki dacă l-aș fi Întrebat dacă scrie un roman? În curând ieșeam din Bowery, dar, cum străbăteam zona, fără a ne deosebi cu nimic de oamenii din jur, cuvinte precum vagabond, alcool, toxicoman nu mi se mai păreau așa de grave. Și asta nu din cauză că mă obișnuisem cu ele sau că le acceptam. De Îndată ce nu mai aveai putere să te miști, golanii Îți spărgeau dinții și te forțau să le faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
și a foamei și nu-ți mai puteai controla vezica, Îți țiuiau urechile și Începeai să auzi voci Încontinuu. Toate acestea par Înspăimântătoare numai când te gândești la ele, când ți le imaginezi. Teama de a nu sfârși ca un vagabond dispare atunci când deja ai ajuns În stadiul acela. Spaima că te-ai putea trezi cu fața umflată și asimetrică, cu mâinile și picioarele amorțite, că ți-ai putea pierde simțurile și nu ți-ai da nici măcar seama că nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
un profund respect față de Yazaki, care vorbea degajat despre Keiko Kataoka, femeia la picioarele căreia aș fi vrut să mă târăsc, spunându-i pe numele mic. Încercam să mi-l imaginez pe bărbatul acesta din fața mea, cu Înfățișarea lui de vagabond, punând-o pe Keiko Kataoka În patru labe, bucurându-se după pofta inimii de toate părțile corpului ei. În momentul În care imaginea s-a conturat clar În mintea mea, am simțit sentimentul de gelozie evaporându-se În neant. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
ci cu un nume fictiv: „Din partea unui prieten al lui Van Gogh“. Oare ce cantitate era Înăuntru? Pachetul avea dimensiunea a patru pachete de țigări puse laolaltă. Probabil Încăpeau vreo câteva sute de grame. La asta s-o fi referit vagabondul japonez care vorbea cu accent de Kansai când m-a avertizat să nu mă apropii de Yazaki? Oare tot ce s-a Întâmplat până acum nu a fost decât o savantă punere În scenă ca să mă transforme Într-un simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
diferențele dintre Reiko și Keiko Kataoka, despre excursia În Maroc. Apoi i-am povestit că m-am Întâlnit cu Gan și i-am relatat În amănunt conversația mea cu el. În schimb n-am scos o vorbă nici despre tânărul vagabond japonez cu părul lung și cu accent de Kansai, nici despre pachetul pe care mi-l Încredințase Yazaki să i-l dau lui Reiko. — Așa deci, v-a spus că Reiko nu i-a făcut nimic? — Exact. — Dumneavoastră ce credeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
pe Yazaki pentru prima dată. M-am hotărât să păstrez tăcerea În legătură cu părerea nu prea bună pe care o avea Keiko Kataoka despre Reiko. — Prima oară când l-am Întâlnit pe domnul Yazaki Își ducea zilele pe străzi, era un vagabond, am spus eu, urmărind cu atenție reacția femeii. — Aha, făcu Reiko. Am văzut buzele ei deschizându-se și pronunțând cele două silabe a-ha, dar corpul nu Îi trăda nici cea mai mică mișcare. Cu toate acestea, nu era nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
lui Gan: „Asta ar Însemna sfârșitul... Dac-ai avea lângă tine ecstasy, cocaină, bani și o femeie care să facă tot ce-i ceri, gata, viața ta rămâne Închisă Într-un cerc strâmt...“. — Știți de ce a ajuns Yazaki un simplu vagabond?, am Întrebat eu. Reiko se uită fix la mine câteva clipe, cu o expresie imobilă, apoi Își mută privirile pe paharul gol de cocktail. Expresia feței nu i se modificase absolut deloc, Însă mă Întrebam dacă paharul nu avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
ne definesc Întru totul. Asta Îmi spunea mereu Maestrul. Nu știu ce-i cu povestea asta, de ce a ajuns pe străzi, Însă Maestrul nu e genul de om care să facă ceva Împotriva voinței sale. Probabil că a ales să fie un vagabond ca reacție la ceva anume. Nu știu ce-ar putea fi acest ceva. Însă atâta timp cât Îl știu Încă În viață, nu-mi pasă dacă Maestrul e un vagabond; poate să și lustruiască pantofi, că totuna mi-e. Reiko era cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
facă ceva Împotriva voinței sale. Probabil că a ales să fie un vagabond ca reacție la ceva anume. Nu știu ce-ar putea fi acest ceva. Însă atâta timp cât Îl știu Încă În viață, nu-mi pasă dacă Maestrul e un vagabond; poate să și lustruiască pantofi, că totuna mi-e. Reiko era cea față de care reacționase Yazaki și ea nici măcar nu-și dădea seama. Yazaki devenise un vagabond ca reacție la Reiko. Poate aveau dreptate cei doi asistenți sociali din New York

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
atâta timp cât Îl știu Încă În viață, nu-mi pasă dacă Maestrul e un vagabond; poate să și lustruiască pantofi, că totuna mi-e. Reiko era cea față de care reacționase Yazaki și ea nici măcar nu-și dădea seama. Yazaki devenise un vagabond ca reacție la Reiko. Poate aveau dreptate cei doi asistenți sociali din New York când spuseseră că Yazaki juca un joc pervers prefăcându-se În vagabond. Sau, așa cum spusese Gan, poate că voia să scrie un roman și de aceea Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
cea față de care reacționase Yazaki și ea nici măcar nu-și dădea seama. Yazaki devenise un vagabond ca reacție la Reiko. Poate aveau dreptate cei doi asistenți sociali din New York când spuseseră că Yazaki juca un joc pervers prefăcându-se În vagabond. Sau, așa cum spusese Gan, poate că voia să scrie un roman și de aceea Își continua viața de vagabond, sub protecția mafiei. Keiko Kataoka izbucnise În lacrimi În momentul În care-i comunicasem adevărul despre starea În care-l cunoscusem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]