878 matches
-
amintita Monografie a județului Brașov, elaborată de Ion Podea, secretar general al județului, cu sprijinul substanțial al prefecturii acelor timpuri, dă un răspuns, bazat pe o minuțioasă cercetare a documentelor săsești și ungurești: Pericolul turcesc era numai întrezărit, dar cel valah bătea puternic la porțile de răsărit ale Ungariei. Muntenia ajunsese în faza de dezvoltare și organizare când nu mai tolera amestecul Ungariei nici în treburile sale interne, nici în relațiile cu vecinii. Ungurii din Țara Bârsei apar în arena istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
papale, căci, "pe la 1200, Papa se plângea, într-o scrisoare, că falșii episcopi schismatici nu îmbrățișau catolicismul...", adică bisericuțele, schiturile noastre tradiționale slujeau tot ortodoxiei. De fapt, cele mai multe izvoare documentare provin din cancelaria Vaticanului, ceea ce explică sărăcia de informații despre valahi care, conform spuselor papei Grigore al IX-lea în scrisoarea către regele Bela din 1234, deși se socotesc creștini, având rituri și obiceiuri diferite, țin de ritul grecilor, disprețuind pe episcopul cumanilor, instalat de statul ungar pentru ținuturile din estul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Robert îi propune pace lui Basarab și începe să se retragă, pe drumul cel mai scurt spre frontiera ungară. "Ciobanul valah" îl urmărește discret și pune la cale "tragedia de la Posada", unde oastea ungară este zdrobită sub stâncile prăvălite de valahi de pe versanții abrupți. Carol însuși a fost la un pas de moarte, pierzându-și pentru început numai pecetea. În istoriografia română, locul Posadei este disputat, numele acesta aflându-se în cel puțin trei locații, din județe diferite Argeș, Prahova și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
relațiile bune dintre cei doi și colaborarea antiotomană. În 1396, avea loc bătălia de la Nicopole, unde turcii înving oștile creștinătății, inclusiv pe cele ale lui Sigismund și Mircea cel Bătrân, întrucât aroganța europeană nu a ascultat sfaturile înțelepte ale experimentatului valah, care-i învinsese de mai multe ori pe "păgâni." Filolog fiind, nu mă pot abține să evoc minunatele și bine cunoscutele versuri ale marelui poet român: "La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns, Ca să stee înainte-mi ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
ungară a Valahiei, pe motiv de respingere a cererilor privind sporirea pretențiilor ungurești de tribut, pentru lupta contra tătarilor. De altfel, năvălirea tătarilor a stopat expansiunea ungară peste teritoriile române. Diploma Ioanițiilor și unele aprecieri papale privind rolul pozitiv al valahilor în lupta cu tătarii sunt de natură să aducă mai multe informații despre organizarea românilor, în acele vremi. În secolul al XV-lea, avem dovezi clare ale parcurgerii Drumului Carului de către numeroase armate, astfel: În 1421,turcii pătrund pentru prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
cetățuia privilegiilor politice.” Dr. I. Lupaș, 1916. ne spune că „un consilier din Cluj, Somlai, care era suprarevizor de ziare, nu s-a sfiit ai spune lui Barițiu, că prin foile lui propagă comunismul, căci, legile țării nu permit ca valahii să aibă și ei proprietăți de pământ.” Împotriva acestei învinuiri în „Note” la articolul lui Lupaș, Marin Petcu aduce în prim plan protestele lui Barițiu în apărare: „Românii nu sunt comuniști” - scria el în Foaia pentru minte 1848, nr.49
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
exemplar a lor îngropat în pulberea uitării...” Și își punea, mai ales, mari nădejdi de izbândă în cercetarea viitorimii... „Bucovina”, gazetă bilingvă, tipărită pe două coloane, una în românește și alta în germană, cu coaractere semichirilice, servind moldovenilor, ca și valahilor, dar tratând probleme și din mediul austriac și german, cu interese în Principate, se declara preocupată, în aceeași măsură „și de soarta fraților noștri români - în număr de mai mult de trei milioane din Ungaria și Transilvania.” Dacă frații Hurmuzachi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Domnului Rege, astfel că Husarii care lucrau în străjile dinafară, din patru părți, de-abia dacă au putut da de știre înlăuntru. Siculii (secuii) care păzeau căile târgului, de asemenea, din patru părți, nu au putut să facă față iureșului Valahilor, ci mulți dintre ei au fost uciși și împrăștiați, părăsindu-l pe comitele lor, adică pe Ioan Daroczi, [care] a căzut acolo, luptând cu bărbăție. Chiar târgul a fost incendiat din toate părțile de către Valahi, în mijlocul căruia își avea tabăra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
putut să facă față iureșului Valahilor, ci mulți dintre ei au fost uciși și împrăștiați, părăsindu-l pe comitele lor, adică pe Ioan Daroczi, [care] a căzut acolo, luptând cu bărbăție. Chiar târgul a fost incendiat din toate părțile de către Valahi, în mijlocul căruia își avea tabăra Domnul rege, cu ai săi”. Pannonius mărturisește că el consemnează în scrisoarea sa cele auzite de la un martor care a fost la Baia. Până în acest punct relatarea arhiepiscopului este credibilă. Și din alte surse aflăm
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să le facă față celor bine înarmați, [ci] a fost pus pe fugă, și s-a făcut mare măcel printre dușmani, cât n-a mai fost în toate bătăliile, pe vremurile Domnului Rege. Căci ai noștri i-au urmărit pe Valahi toată noaptea, până la lumina zorilor, care se înălțase între timp, până dimineața, neîncetat, cale de cinci mile, tot ucigându-i până la fluviul Zeret, adică „die duro”. E. Antoche a acordat un credit deplin acestui document. Dacă despre Dlugosz afirma că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
când, către prima veghe a nopții, sosește dușmanul; el ia cu asalt orașul cel de lemn, îngrădit cu o îngrăditură din leasă, dându-i foc, deodată, din trei părți, (iar) de amândouă părțile se înalță foarte mare strigăt și zarvă. Valahii, împrăștiind focul prin oraș, intră înlăuntru; focul pus le oferea amândurora, prin noaptea cea oarbă, atâta lumină, încât să se lupte foarte bine. Are loc mare măcel, mai întâi la poartă, apoi pe căi și pe la răscruci; lupta se încleștează
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe amândouă căile, dau buzna peste veteranii rânduiți acolo, (iar) aici are loc bătălia cea mai aprigă și mai cumplită.” Până la acest punct, descrierea lui Bonfinius este destul de corectă. Finalul este însă în mod voit ambiguu. Scrie Bonfinius: „Cad mulți valahi, și, câtă vreme ei se străduie să-i azvârle pe dușmani afară din casă, (iar) aceia dimpotrivă, să învingă și să scape cu viață, varsă aici mult sânge.” Ar reieși că valahii care cad, se străduiesc să-i alunge pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în mod voit ambiguu. Scrie Bonfinius: „Cad mulți valahi, și, câtă vreme ei se străduie să-i azvârle pe dușmani afară din casă, (iar) aceia dimpotrivă, să învingă și să scape cu viață, varsă aici mult sânge.” Ar reieși că valahii care cad, se străduiesc să-i alunge pe dușmani „afară din casă”. De fapt, ungurii sunt cei care se străduiesc să-i alunge pe români din casă, iar Bonfinius ezită să ne spună că e vorba de casa în care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că el a cerut ca „voievodul Basarab să fie alungat din cealaltă țară Românească (de l’altra Valahia) și să fie pus acolo un domn creștin”. L-a înduplecat pe Matei Corvin ca să-l ajute și să-l înscăuneze pe Valahul (Românul) Draculea (Valacho Drachulia). Țepeș l-a rugat pe Ștefan să-i lase o pază și i-a lăsat 200 de oameni. Laiotă a venit însă cu ajutor turcesc, l-a găsit singur pe Țepeș și l-a ucis împreună cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan cel Mare era vasalul său, pentru că numai în acest caz erau obligați, după dreptul feudal, să-l sprijine. Regele a răspuns prin heraldul său că: „Măria sa cere din partea voastră sfat și ajutor în oameni și bani. Măria sa socotește că valahul (Ștefan) nu trebuie părăsit, întrucât vechii domni ai Valahiei s-au închinat întotdeauna regilor și la fel are intenția să procedeze și domnul acesta (Ștefan)”. Este o mărturie care elucidează pe deplin natura relațiilor politice, pe care le-a avut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
el a recunoscut rolul bătăliilor date de noi pe plan european. Iată ce scria Ferdinand Lot: „Ne preocupă luptele sterile din Franța și Anglia în secolele XIV și XV. Ceea ce este important pentru istoria europeană este rezistența grecilor, sârbilor, ungurilor, valahilor (muntenilor), moldovenilor, rușilor, în cele din urmă față de turci din secolul al XIII-lea până în secolul al XVI-lea. Grație sacrificării „balcanilor” și slavilor de răsărit, civilizația occidentală a putut să continue în Europa occidentală și de acest lucru nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
relațiile dintre cele două imperii. Pregătind noul război contra Turciei, țarul face uz de „rolul mesianic” al Rusiei: în Manifestul lansat pentru justificarea războiului ce se punea la cale, Poarta este acuzată de asuprirea creștinilor aflați sub stăpânirea sa: „...greci, valahi, bulgari și sârbi gem sub jugul barbarilor...”. Se profila clar un „război sfânt” contra păgânilor. Biserica Rusă susținea această campanie. Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, supus uneltirilor și presiunilor otomane, încheie cunoscutul tratat cu Petru I. Documentul dovedește tendința Rusiei de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
era în mâinile rușilor, dar generalul Rasvoi refuză... Nu are ordine în acest sens !”. După bătălia de la Târgu Jiu, generalul Belaiev a ordonat deja „retragerea metodică din poziție în poziție atunci când această operațiune militară implica indiscutabil abandonul voluntar al întregii Valahii; trebuie să fi avut pentru așa ceva autorizarea expresă a generalului Alexeev. Deci... premeditare !”. De altfel, completează Pétin: „începând cu luna octombrie, pe măsură ce soseau, toate marile unități ruse au fost dirijate pe linia Siretului pentru a stabili între Focșani și Brăila
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
tezei trădării premediate își adună argumentele. Prima probă ar fi atitudinea generalului Belaiev după bătălia de la Târgu Jiu. Acesta a consiliat deja retragerea metodică din poziție în poziție, ceea ce însemna ca această operațiune să implice indiscutabil abandonarea voluntară a întregii Valahii. O astfel de poziție trebuie să fi fost autorizată de generalul Alexeev. Deci, premeditare... Trebuie să remarcăm, de asemenea, că pe măsură ce debarcau, toate marile unități ruse de geniu au fost dirijate, începând cu luna octombrie, pe linia Siretului, pentru a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
spectaculoase de tiraj nu suscită automaticamente. O să-l ofere în curând și Albanezilor, Kadare adeverindu-se mai prizat, încă de pe vremea Tovarășului Enver Hodja, decât faliții noștri. Ca să nu mai vorovesc de cehescul Milan Kundera. De s-ar atribui unui valah, cu căcat și uncrop l-ar stropi confrații. L-ar acuza că iaște și circumcis și francmason și legionar și homosexual și agentul Kominternului. Numai Mircea Eliade i-ar expedia, din Nirvana, o epistolă gratulatorie, așa cum va fi procedat cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mult mai mulți unguri („et in omnibus priores, unde infimam etiam partem oppidi Valachis inhabitandam concessere”), lucru puțin probabil. „Dregătorii - scrie Bandini - se succed astfel că, dacă un an este jude un ungur, în celălalt an îndeplinește această slujbă un valah <și> așa, prin schimbări succesive, ei îndeplinesc alternativ slujbele”. Succesiunea anuală a șoltuzilor (judecătorilor), de etnii sau confesiuni diferite, este un fapt specific târgurilor moldovenești cu populație de mai multe etnii, în secolele al XVI-lea și al XVII-lea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
limba valahă, apoi limba maghiară, germană, greacă etc. Părintele misionar Giovanni Battista del Monte, trimis de acesta la Roma, confirma această părere, așa cum reiese în descrierea sa din 1671. Misionarul Francesco-Maria Spera (? - după 1670) relata, în Starea provinciilor celor două Valahii (23 mai 1670), aceeași stare de sărăcie a preoților și a bisericilor de rit catolic din Moldova: „La Huși, biserica nu are nimic, acolo stă un preot, vrea să plece pentru că nu are cu ce trăi; sunt acolo 150 de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
părintească plângea, închipuindu-și cât de singură și străină are să se simtă într-acea țară depărtată și necunoscută, cu limba neînțeleasă, cu nici un tovarăș din copilărie. Mamă-sa, teribila ducesă de Coburg, adevărata soră a autocratului Alexandru II, disprețuitoare a valahilor, îi zise lacomă: „Nu plânge, fiica mea, ai toalete frumoase, fii obraznică, vei reuși“. Din fericire, copila avu rochii splendide, dar nu fu nicicum obraznică. Dimpotrivă, așa de gingașă, simplă, naturală, încât, deși lipsită de orice cultură, câștigă pe toți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
În anii evului mediu, s-au menținut și unele practici tradiționale străvechi, în domeniul asistenței nașterii. Cea mai interesantă a fost, fără îndoială, practica nașterii prin roată. Obicei ancestral, de origine nord-africană, nu se știe cum adoptat în spațiul moldo valah și în Oltenia, consta în folosirea unei pietre de grezie, perforată (un imens covrig), prin gaura astfel practicată fiind tras în jos (sau în sus) copilul. Încă sunt regiuni în Algeria și Maroc, unde acest obicei persistă, dar se folosește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lucrarea, de mică întindere, publicată în 1816, la Petersburg, în "Veseobșcii jurnal vracebnoi nauki", de medicul militar Volfanger. Volfanger, care lucrase ca medic militar la și în alte orașe din țările române, a scris studiul O bolezniah v Moldavii i Valahii gospodstvuiușcih, i lecenii ih (Despre bolile dominante în Moldova și Muntenia și despre tratamentul lor)1. Datele oferite de doctorul Volfanger confirmă și completează informațiile de care dispunem asupra unor aspecte medicale și sanitare ale epocii. Tabloul schițat de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]