805,793 matches
-
precum și adversarii de idei alungați de la catedre în diverse etape de evoluție a subiectului tendințe contradictorii în estetica burgheză (s.a.) se străduiau zadarnic să-i demaște oportunismul nețărmurit, lipsa de opere, excesiva participare la colocviile occidentale" (p. 67). Etaloanele de valoare ale literaturii epocii (ne aflăm la mijlocul anilor '60, în perioada de dinaintea morții lui Dej) erau Titus Popovici și Dinu Săraru. Un activist de partid fără studii (Alexiuc) își propune să-și ia o revanșă în fața vieții devenind un romancier de
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
unde în fiecare an, asociația Musica aperta dezvoltă un ciclu de reuniuni sonore intitulat Comporre, oggi. Pretutindeni am remarcat truda harnică, stăruitoare de a scoate muzica nouă din celibatul cu care ne obișnuise în ultimele decenii, prin marierea ei cu valorile componistice deja consacrate, dar și satisfacția voluntară, tranzitivă de a demistifica orice cantonare stilistică și atitudinală, prin scoaterea ei din ghetoul în care se autoexilase la un moment dat. Cine ar fi crezut, acum două, trei decenii că Boulez îi
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
Să fugă de anturaje ticăloase ori de mreje mincinoase și să trăiască o viață curată; demnă de țara noastră care merită un alt destin decât cel pe care l-a traversat și care încă nu s-a cumpănit. - Avem mari valori, de unele am pomenit aici; am fi putut face mai mult în cultură dacă nu traversam o astfel de perioadă nefastă? - Sigur că da. Am făcut parte - firește, cu multe trepte mai jos - dintr-o generație de aur: cu Mircea
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
mai multe direcții capacitatea picturii de a acoperi zone diferite ale expresiei, dar prețul acestor investigații nu este negarea și distrugerea limbajului, ci, dimpotrivă, consolidarea lui prin diversificare. Construindu-și întregul discurs pe această plajă enormă care este intervalul dintre valorile asumate ale unei sensibilități aproape sălbatice și rigorile unei gîndiri al cărei punct final este epura geometrică, Gili Mocanu își face, implicit, un autoportret de o remarcabilă autenticitate și pregnanță. Unul așezat pe valori polare, dar a cărui unitate profundă
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
plajă enormă care este intervalul dintre valorile asumate ale unei sensibilități aproape sălbatice și rigorile unei gîndiri al cărei punct final este epura geometrică, Gili Mocanu își face, implicit, un autoportret de o remarcabilă autenticitate și pregnanță. Unul așezat pe valori polare, dar a cărui unitate profundă rezidă tocmai în capacitatea artistului de a găsi punctul unui echilibru dinamic și fertil.
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
anumită "privire din interior"... Motto-ul capitolului îi aparține lui Ciulei: "Cultura românească e o parte din cultura europeană. Asta am dorit să demonstrez făcînd Pădurea spînzuraților"... "Demonstrația" a oferit filmului românesc un moment de iluzie istorică - iluzia "deschiderii", iluzia valorii intrate în normalitate...; realitatea avea să fie alta. După euforia recunoașterii de la Cannes, citim în album, un critic ca Florian Potra își asuma riscul lucidității, invocînd "datoria de a ne întreba: dincolo de momentul Pădurea spînzuraților, cinematografic vorbind, unde sîntem noi
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
e mulținea de sensuri a unor cuvinte fundamentale - a umbla, a (se) uita, a umple, umbră, urmă; merită să fie cunoscută și bogăția de expresii și locuțiuni înregistrate la cuvintele-titlu unde, unghie, ureche. Între toate acestea, semnalez în încheiere - pentru valoarea sa pitoresc-senzaționalistă - înregistrarea termenului "tehnic" urcelnic : "gaură prin care iese și intră strigoiul în mormînt". Cuvîntul este ilustrat prin două citate din instructiva broșură a lui N. I. Dumitrașcu, Strigoii. Din credințele, datinile și povestirile poporului român, 1929): "Moroii, tot timpul
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
o să-i confunde cu mistreții, căprioarele ori rațele sălbatice pe care s-a obișnuit să-i ia în cătarea puștii. Nu c-ar fi mare pagubă: de ce să plângem un intelectual vândut unui regim pentru care ideea de elită, de valoare, de gândire liberă reprezintă dușmanul natural? Apelul șefului pesedist nu e decât scrâșnetul neputincios al cuiva care vede că vecinul de tarla (în cazul de față, PUR-ul lui Voiculescu) a fost cu-o secundă mai deștept și-a ieșit
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
își face din negare un scop precis. El pornește de la ideea că scriitorul la care se referă trebuie să fie contestat. Nu ajunge la ea, în urma unei demonstrații. Ideea e așadar preconcepută. Apoi, el are în vedere reputația, nu numaidecît valoarea acestuia: cu alte cuvinte, nu atît Eminescu și opera lui poetică au fost ținta unora dintre primii critici, dar Maiorescu, adică acela care-l socotea pe poet reprezentativ pentru o "direcție nouă" în cultura noastră, și prestigiul timpuriu pe care
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
demoleze acest prestigiu, cu argumente îndeosebi moral-religioase (ce ar zice părinții care ar citi în poeziile lui Eminescu despre fete chemate în crîng ca să li se ridice vălul?), foarte elocvente, de altfel, cînd e în discuție reputația autorului și nu valoarea operei. (Observațiile stilistice seamănă cu ale lui Gr. Gellianu: lui Grama, metafore precum "apă somnoroasă" ori "răcoare brună" i se par niște "idei-monștri".) Grama este cu adevărat un detractor, fără simțul poeziei și în general fără bun simț, atunci cînd
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
grad mai mult sau mai puțin pronunțat de specialitate, ce apar periodic în Europa, nu se poate "aduna" din cele câteva monografii semnate de autori români, și nici măcar din cursurile universitare ale Universității Naționale de Muzică din București, inegale ca valoare a semnatarilor și doar rareori aduse la zi. Această "aducere la zi" ar trebui să cuprindă, pe de o parte, purificarea de falsificările politice, obligatoriu prezente în cărți scrise înainte de 1989 iar, pe de alta, modificarea esențială a metodologiei, ca
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
mai net: "e rușinos că același student să fi citit Jurnalul mediocru, destul de jalnic al lui Sebastian [...], dar să nu aibă habar de Pelerinul rus, de Plinius, de Artemidor." Dl B. mai e supărat și că "foarte puțini români de valoare din Occident sînt invitați să colaboreze la revistele naționale." Ei, da, începem să nu ne mai îndoim că dl B. citește pe internet alte publicații decît cele despre care scrie. "Mon Dieu!", exclamăm împreună cu d-sa. l În COLUMNA (nr.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14157_a_15482]
-
fiind că "miliardarul român a fost ofițer acoperit". Oricum, la întîlnirea de la Snagov a șefilor serviciilor europene de spionaj, Willem Matser a declarat: "Nu mă deranjează prezența foștilor ofițeri de Securitate în structurile actuale... De ce să ne lipsim de aceste valori?..." Citat pe care îl reproducem după România liberă nr. 3943. Potrivit acestui cotidian Tender ar fi pus ochii pe consilierul NATO, avînd informația că olandezul ar putea vehicula bani murdari ai mafiei drogurilor. Aici Cronicarul se îndoiește. Dacă Ovidiu Tender
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14157_a_15482]
-
antonomază cu funcție etnico-socială e Gheorghe ("nea Gheorghe", despre care am scris în această rubrică cu doi ani în urmă). Nu își pierde total relevanța Ion, sprijinit de răspîndirea generală a echivalentelor sale în spațiul creștin și de analogia cu valoarea lor de nume generice în alte limbi europene. La funcția de reprezentare ar mai putea candida, dintre prenume, Vasile sau Ilie; în plus, anumite proverbe și expresii populare, examinate cîndva de Tagliavini, ar mai sugera incerta genericitate contextuală a unor
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
comunități lingvistice. În Dicționarul onomastic românesc al lui N.A. Constantinescu, Oprea apare ca un nume laic specific românesc (folosit de obicei ca masculin, dar uneori și ca feminin), format de la o bază de origine slavă (verbul a opri), dar cu valoarea onomastică dezvoltată pe teren autohton (fapt dovedit de absența sa în limbile slave din jur). Numele - care azi funcționează mai ales ca patronimic - e într-adevăr atestat de documentele vechi. Explicația preferată de autorul dicționarului citat (nu știu dacă între
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
să fie ultimul copil dorit"; ar reprezenta deci o tentativă magică de oprire a șirului nașterilor într-o familie. Că numele "românului generic" putea fi atribuit din afara comunității lingvistice românești o indică unul dintre primele contexte în care apare cu valoarea la care ne referim: Samuil Micu-Klein, în Historia Daco-Romanorum sive Valachorum, relatează înfruntările dintre episcopul Inocențiu Micu și reprezentanții din Dieta de la Sibiu, citînd o reacție disprețuitoare a "magnaților": "Așadar, un Oprea valahul ciobanul să ne învețe pe noi dreptatea
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
diferență (s.a.) - o relație rizomică, deschisă, care nu stabilește puncte fixe, reguli sau obligații ierarhice prestabilite" (p. 82). Este limpede de aici că poietica postmodernă presupune, la nivelul artei, o abolire a planului vertical (cu tot ce presupune el: tradiții, valori, ierarhii de tot felul) și încadrarea fenomenului artistic într-un plan strict orizontal - ca pe un platou - conform principiului rizomic. În final, o astfel de tendință nu poate avea ca efect decît o democratizare a actului artistic, o emancipare de
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
rizomic. În final, o astfel de tendință nu poate avea ca efect decît o democratizare a actului artistic, o emancipare de tutela spiritului critic. În această nouă paradigmă, toate produsele au dreptul să fie așezate pe platou, indiferent de vechimea, valoarea sau conținutul lor moral. Platon poate sta în vecinătatea literaturii pentru homosexuali și/sau lesbiene, fiecare fiind liber să-și aleagă produsul pe care îl dorește fără a fi însă autorizat să discute despre acele produse care nu îi plac
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
provinciei" literare, Și totuși...Caragiale, Nelimitata devoțiune reflectă în timp, dacă nu chiar concomitent, orice negație promovată de Anghel Demetriescu, Gh. Panu, Pompiliu Eliade, E. Lovinescu sau altele similare, lipsite de greutatea acestora. Și pentru a aprecia delirul contestatar, reproduc valorile apreciate ca de necontestat față de opera dramaturgului ale unor producții dramatice ca O căsătorie de G. Ursache, Sanda de G. A. Florescu, Franțuzitele de Costache Facca. Cartea, exceptând bogăția informației, trebuie să fie privită din două puncte distincte de vedere
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
informațiilor sau tălmăcirilor din Carducci, înțelegem o dată în plus, importanța ei atât în contextul literar al epocii cât și în cadrul bibliografiei operei lui I. L. Caragiale." Aminteam mai sus de cele două puncte de vedere din care trebuie privită cartea pentru valoarea sa. Ajungând la acest de al doilea punct de vedere, el este menționat în partea de început a capitolului Și totuși... Caragiale. Iată-l reprodus, pentru a nu-i fi modificat cu nimic sensul. "Ar fi interesant de urmărit cândva
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
cu zeci de cărți publicate (nu este o exagerare!), au aerul unor clasici ai locului, oricând dispuși să împărtășească celor dispuși să îi asculte, ultimele bîrfe din viața literară bucureșteană și să explice „boicotul mediatic" și lipsa de recunoaștere a valorii operei lor la scară națională prin refuzul demn de a lua parte la coteriile care domină lumea literară. Altminteri, nu au simțul măsurii, nici al ridicolului, și-i poți adesea auzi - din înălțimea celor vreo douăzeci de plachete publicate - rostind
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
mică vendetă generată de invidie sau ca un semn de diletantism. Or, de cele mai multe ori, pus în fața unor producții literare înfiorător de proaste, criticul preferă să tacă. Pe de o parte nu merită să-și piardă timpul citind cărți fără valoare și apoi scriind despre ele, iar, pe de altă parte, evită să-și facă dușmani pe viață din scriitorii care vor primi eventualele verdicte negative asupra operei lor ca pe niște insulte personale. Din păcate puțini sînt scriitorii fără valoare
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
valoare și apoi scriind despre ele, iar, pe de altă parte, evită să-și facă dușmani pe viață din scriitorii care vor primi eventualele verdicte negative asupra operei lor ca pe niște insulte personale. Din păcate puțini sînt scriitorii fără valoare care înțeleg aceste tăceri ale criticii. Cei mai mulți își terorizează criticii care au făcut greșeala să le accepte cărțile, cu telefoane la ore posibile și imposibile prin care îi somează să scrie o recenzie sau să-și exprime („cinstit") părerea față de
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
sau proza în cauză. Terorizat de cohortele de veleitari care îi țin calea la tot pasul, un critic important, Alex. Ștefănescu, a făcut un gest care nu este la îndemîna tuturor: a citit o sută de cărți complet lipsite de valoare literară și apoi a scris despre ele. Experimentul, derulat săptămînă de săptămînă, vreme de doi ani, în „Ziarul de duminică", a dobîndit consistența unui volum. Deloc încrîncenat, cu jovialitate și mult umor, Alex. Ștefănescu demonstrează în puține rînduri (pe baza
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
a imploziilor domină această poezie la suprafața căreia nu transpar decît palide mutații, dar în interiorul ei se acumulează, cu fluiditate infernală, remanențele mitice și se inflamează asamblările himerice" (p.53). Dintre criticii care au girat cu semnătura lor lipsa de valoare a scrisului unor veleitari, Alex. Ștefănescu îi mai nominalizează pe Octavian Soviany (autorul unei prefețe exaltate la o carte a Rodicăi Buzdugan vezi p. 36-37), Iulian Boldea, Mihai Sin, Nicolae Băciuț (despre Valentin Marica vezi p. 64). Ridicolul atinge cote
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]