2,308 matches
-
să rămânem atât de orbi, rătăciți și potrivnici Caii Sale? Din când în când Dumnezeu picura și în sufletele noastre însetate de iubire și adevăr câte un strop de lumină din oceanul plinătății Sale. Arvuna sigură că amărăciunea, decepțiile și vanitatea acestei lumi nu șanț nimic mai mult decât o provocare demonica. ● Omul spiritual, induhovnicit, este “cazul” nefericit al istoriei. Personalitatea acestui tip de om se adaptează cu greu la condițiile, neînțelegerea și tirania colectivă impusă de omul “natural”. Omul spiritual
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
la o lectura atenta, cu benefcii pentru toți aceia care sunt interesați în descifrarea subconstientului.Este un autor înzestrat cu talentul cunoasterii, un radiograf al starii psihopatologice al personajelor, bun povestitor al starilor psihice confuze, întemeiate pe instincte cețoase si vanități. Autorul nareaza aventura unei vieți umane prinse în capcanele subconstientului, Opera aceasta este cuprinsă pe jumătate de beția imaginației, cealaltă jumătate este produsul autorului ca viață liberă, spiritual. Iar dacă spiritual sfințește- reflectarea, spune Novalis- atunci orice carte adevărată este
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
este abrupt, greu aforistic și sentențios-canonic, rânduindu-se după toate rigorile retoricii de cult ortodox. Vorbirea grea are frecvente solemnități shakespeariene și curge tumultuos, ca o cascadă. Binele și Răul sunt perfect disociate și cumpănite în cântarele lui Dumnezeu, unde vanitățile omenești n-au greutate: „...nu-i așa cu-aceia ce au la suflet răul!/ Ei nu pot sta-n picioare la dreapta judecată./ Cu cei cinstiți nu-i afli alături niciodată/.../ Căci Domnul știe bine cărarea orișicui - / Pe drept îl
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
DEZUMANIZATE Autor: Octavian Ghergheli Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a așternut noroiul peste pământul trist, Ce-și plânge în tăcere țărâna cea scârbită De Falsitate, plină... E-arid de nedescris, Uscat de Vanitate și viață Ipocrită. Căci Răutatea lumii se simte chiar și-Apoi, ' Nălțând aripi de-otravă, ca 'cea Pasăre Phoenix Ce caută drogată precum niște strigoi, Să își hrănească Ura din Eu-l cel demonic... Dualitatea minții îneacă-un omenesc În
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului NU VREAU...NU POT... Nu vreau să cred că oamenii sunt răi...se joacă doar... "de-a răutatea", Prin jocul lor învață cum, se naște ura, vanitatea... Nu vreau să cred că pe pământ noi ne-am născut ca să urâm, Nu pot să cred că o furtună răstoarnă tot ce construim. Nu vreau să cred că un om urăște ce altădată a iubit! Eu cred c-așa
NU VREAU...NU POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383424_a_384753]
-
bună ca roua verii a pierit, C-avem o vorbă de ocară și pentru cel care-a murit... Nu vreau să cred că oamenii sunt răi...se joacă doar... de-a răutatea, Prin jocul lor învață cum, se naște ura, vanitatea... Eu vreau să cred că pe Pământ noi ne-am născut ca să iubim, Să dăruim din al nost suflet și în răbdare să trăim. De-aceea eu și vreau, și pot să-nvăț mereu să dăruiesc... Învăț alături de copii un
NU VREAU...NU POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383424_a_384753]
-
sfinte, nu agreează abaterile și chiar simetriile și alinierile din gospodăriile lor vorbesc despre spațiile lor interioare , reflectate în oglinzile plaiurilor atât de frumoase. Și emană fericire , contopiți profund cu natura și misterele ei, cu mândrie întru românism, dar fără vanitate , fiecare văzându-și într-un anume fel, mai profund, de sufletul său. Așa că alegerea a fost în funcție de sonoritate, „după ureche„ , desigur și după imaginea construită mental... Surpriza a fost când mi-am preluat postul. Atunci am aflat că, numele corect
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
Ce grijă să mai aibă, doar lăcomie crasă când banii ce-s furați, în „traistă” își îndeasă ?! Trezește-te pădure, că uite e dovadă că-s puși pe-mbogățire, și-i fără de tăgadă. Se ceartă mai tot timpul, „aleșii”-au vanitate. „Eu-l” să se impună forțând a lor dreptate ! Un „circ” în toată legea iar codrul e uitat, Ce griji să își mai facă, doar gaj ieri l-au lăsat. Lor să le fie bine, de restul nu le pasă
FABULĂ MODERNĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385337_a_386666]
-
nimic din spiritul Sfintelor Scripturi. Michelangelo și le-a dorit, desigur, grandioase, dar - obsedat de a le desăvârși - le-a șters orice urmă de ființare divină, decăzându-le, fără să vrea, până la treapta, joasă, a grandilocvenței. În felul acesta, boala vanității se întinde ca o pecingine agresivă, nedorită. Curg ademenitor versuri precum: ,,Culorile se sting, pierdutul crește,/ Mă rog de tine, sorții vitregescu-l!/ Voi sta la pândă, Moartea putrezește,/ În ochii tăi se tulbură cerescul!// Cât eu voi fi, și nimeni
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
e precum al tenorului. Oh, mon Dieu! Acolo e, de fapt, locul tău, cufundat în vârtejuri cenușii de colb. Stai departe de luminători, rămâi în raiul tău abscons, alături de cei de-o seamă cu tine, populat de trepăduși mângâindu-și vanitățile putrede și seci. Și nici asta n-ar fi scandalos, pentru că fiecare urcă pe cât de dăruită îi e strădania. Dar să nu împroști cu noroi în cei care dau nuanță binefăcătoare nației; nouă, tuturor. Ei sunt valori sublimate în ființa
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
gândul la tine, scriindu-ți întâia mea scrisoare de dragoste. Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspirațiile tale, somnul tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”. După prima scrisoare de dragoste a venit și cererea în căsătorie. Aurora Cornu l-a lăsat pe Preda
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
în ordine. Deși nurii Adinei mă țineau încă în captivitatea lor, mă simțeam îmboldit uneori să-mi îndrept atenția și spre Angela. Simplificând foarte mult lucrurile, s-ar fi putut spune că îmi dădea ghes să mă apropii de ea vanitatea bărbatului ce se știa râvnit de o femeie. Pe vremea aceea, Angela era o fată cam uscățivă, cu fața de o albeață stranie, doar pomeții obrajilor îi păstrau o ușoară tentă trandafirie. Frapantă mi se părea a-i fi doar
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
aproapelui”, nici o altă patimă nu este „atât de distrugătoare pentru sufletele oamenilor”. Se naște din rădăcina tuturor patimilor, din trufie sau înfumurare, și care la rândul ei se manifestă prin prefăcătorie și minciună. Astfel, înțelegem că mama invidiei este trufia, vanitatea. Ea poate fi mascată temporar printr-o smerenie actoricească, pentru a nu fi descoperită, sau poate fi etalată fără nici o rușine. Invidiosul este atent la toate, este sârguincios în ideea găsirii motivelor să condamne pe cel vizat. Observă pe celălalt
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
stare fără mine! Eu îi scriu fiecare cuvânt; eu îi pun fiecare virgulă. Fiecare punct! E o părere. Romanele voastre au existat dintotdeauna! Două compartimente dintr-o cutie chinezească infinită! Nu-ți convine prezumpția cu Depozitul de Memorie al Planetei. Vanitatea de creator-absolut-pe-foaia-ta-de-hârtie te împinge spre nesăbuință: vei fi la mâna propriilor personaje. Te vor distruge încet-încet: fiecare va lua câte ceva din tine. Tu - niciodată ceva de la ele; nici măcar de la Cititorul de gânduri, iscoadă pe care intenționezi să o introduci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
unui pumn căutat și meritat!” a zis unul dintre studențiă; privire fixă, semn al inflexibilității, dar și al unei paranoia în stadiu postincipient, buze subțiri, proprii omului rău; cinismul e dovedit de aproape fiecare pagină. Expresia feței denotă, totodată, o vanitate accentuată, disprețuitoare, ceea ce duce la concluzia că subiectul în cauză este autorul real al romanului: nu ar fi admis pentru nimic în lume să-și ascundă paternitatea; un maniac al scrisului. Din această categorie intelectuală, tarată, se ridică, uneori, mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pedepsei În numele adevărului. Orgoliul meu era pe atunci pe măsura fricii-mele. Fără Îndoială, eroismul meu se datora nevoii irezistibile de a fi admirată. Dar poate că la baza tuturor actelor de curaj stă o imensă frică dublată de o imensă vanitate. CÎnd echilibrul dintre acestea două Începe să se clatine, Încetezi să mai vrei să fii erou. SÎnt sigură că și contextul competitiv joacă aici un rol esențial. Poate de aceea privesc cu oarecare suspiciune, fervoarea cu care unii sărută sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
competiții... Ușile se Închid, eclipsa se lățește pe memoria mea - ce aburită, ce penibilă lună mai care aneantizează toate marginile și cultura ca apa curgînd de-a valma În circumvoluțiile mele. Penibile aceste recunoașteri În mizeria cărora Încă mai tresare vanitatea. CÎnd mă aflu În locuri unde știu că nu mă vede nimeni sau cînd sînt singură acasă, mă surprind făcînd gesturi urîte; simt atunci o poftă grozavă să Încerc tot ceea ce mi s-a interzis În copilărie. De pildă umblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
naștem? Și cine Îți dă ție dreptul să batjocorești o viață mult mai dramatică decît toate fotografiile tale, numai pentru că nu se expune să fie văzută? Cine, inteligența ta practică, numele tău, relațiile tale, opera ta comercializată? — Da, opera și vanitatea mea. Apropos, nu te interesează ce s-a mai Întîmplat cu țuite-l cum se destinde cum Își regăsește calmul zîmbește afabil se pregătește să-i administreze adversarului doza letală În lingurița cu dulceață e odios) ...ai văzut pozele, nu? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sînt poetă pentru că jumătatea dreaptă pe care eu o numesc a spiritului și a morții este cea care Îmi impune să tac, cea care mă pedepsește punîndu-mi În gură iscoade vrăjmașe, cuvinte pocite și eu mă las compromisă Într-o vanitate a ispășirii și masochismul meu făcut să arate ce sărace, ce vîndute sînt cuvintele cu care demonstrăm și singura adevărată e lumina - eu sînt poetă. De ce săpunul lui Leopold Bloom care m-a Însoțit pe tot periplul acestei cărți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șuviță aici, în dreapta. Un amănunt mărunt, firav, de atunci, de parcă acolo ar fi fost un ochi de mare, care apoi a încetat să mai existe și acum nu mai era decât sare. Nu era mare scofală, mi-a spus eu, vanitatea era încă departe. M-am uitat totuși în oglindă, căci îmi cercetam toate schimbările. Soarele strălucea pe ea. Asfințea. Și am mai văzut că hainele lui Benjamin erau perfecte. — M-am așezat aici pentru că trenul e gol, numai cu soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu era un cuvânt din vocabularul ei de zi cu zi. Dar dacă ea a ales să își poarte părul cu cărare pe mijloc și strâns într-o cosiță, să-și exfolieze fața doar cu săpun și să-și ucidă vanitatea, ca o călugăriță, îmbrăcându-se cu haine oribile, cine eram eu să mă împotrivesc? Azi purta un pulover maro cu ciucuri și o fustă care arăta ca un sac mov deșirat, legat în jurul taliei cu un cordon colorat. Găsești haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a spus către soția lui. Nu-și dăduse jos haina. Era din vicuna neagră și părea grea ca o piatră de moară în jurul gâtului. Părul lui grizonat era atât de lins, că probabil și-l aranjase în oglinda din hol. Vanitate, vanitate. Stătea acolo, în dreptul ușii, cu picioarele puțin depărtate, încât corpul forma un triunghi negru, uitându-se fix la mine. —A venit să-mi spună ceva, a spus Catherine Hammond, cu vocea tremurând pentru prima oară în seara aceea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spus către soția lui. Nu-și dăduse jos haina. Era din vicuna neagră și părea grea ca o piatră de moară în jurul gâtului. Părul lui grizonat era atât de lins, că probabil și-l aranjase în oglinda din hol. Vanitate, vanitate. Stătea acolo, în dreptul ușii, cu picioarele puțin depărtate, încât corpul forma un triunghi negru, uitându-se fix la mine. —A venit să-mi spună ceva, a spus Catherine Hammond, cu vocea tremurând pentru prima oară în seara aceea. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai fac ceva. Nimic nu mai era important în lume, erau momente în care pierdusem iluzia vieții și doream chiar să vină clipa, cea din urmă. Am încercat să citesc, dar nu mă mai interesa nimic, totul era plin de vanitate și ridicol în comparație cu suferința mea fără nume. Am încercat să scriu și am întâlnit deodată rezistența stiloului care se aliase cu demoni necunoscuți, vărsând din el pete de cerneală cu conturul Africii și Australiei. În spatele petelor de cerneală care altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
decît această demonstrație care să accentueze, o dată În plus, incongruența celor două concepte. Deși el căuta să tempereze acel „sau-sau“ kierkegaardian, exemple din istoria ideilor și Îndeosebi din literatură vor dovedi că dilema era aproape insurmontabilă. „Arta este creația vanității, iar morala este absența vanității“, va puncta el În mai multe rînduri tălmăcind biografii de titani, de la regele David pînă la Juda Halevi și Solomon Ibn Gabirol. Gruparea În fruntea căreia se va afla Ben Haas (după unii fiiind vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]