2,698 matches
-
totul din minte. — Toată lumea crede asta, Îi spun pe un ton liniștitor. Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi mai aduc aminte nimic. Mă fixează cu o privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește posomorîtă, apoi Îl lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bine și prima dată. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ciocăniți puțin mai serios cu bastonul ca să priceapă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Da’ vă-mprumut bastonul... poftim... ciocăniți dumneavoastră dacă vă pricepeți așa de bine. BĂRBATUL CU ZIARUL (Furios.): Știți ce? Eu îmi pun vată-n urechi și dumneavoastră faceți ce vreți... Ce să mai vorbim! (BĂRBATUL CU ZIARUL scoate din buzunar o cutie care pare a fi de medicamente, extrage două miezuri de vată și începe să facă două cocoloașe mici, lucrând nervos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bine. BĂRBATUL CU ZIARUL (Furios.): Știți ce? Eu îmi pun vată-n urechi și dumneavoastră faceți ce vreți... Ce să mai vorbim! (BĂRBATUL CU ZIARUL scoate din buzunar o cutie care pare a fi de medicamente, extrage două miezuri de vată și începe să facă două cocoloașe mici, lucrând nervos cu degetele. BĂTRÎNUL CU BASTON și DOAMNA CU VOAL îl privesc pe jumătate dezgustați, pe jumătate mirați. BĂRBATUL CU ZIARUL își înfundă cele două cocoloașe în urechi și privește triumfător în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o dată te rog să nu te superi... Dar pe cinstite acuma... Nu se poate aștepta așa... (BĂTRÎNUL CU BASTON își reocupă scaunul. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își scoate batista și începe să se șteargă de sudoare. BĂRBATUL CU ZIARUL își scoate vata din urechi, rușinat. DOAMNA CU VOAL își lasă din nou voalul pe fată. Tăcere lungă. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar și începe din nou să cânte transpus, pasionat.) (Pauză lungă. BĂTRÎNUL CU BASTON rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
buzunar și începe din nou să cânte transpus, pasionat.) (Pauză lungă. BĂTRÎNUL CU BASTON rămâne încremenit pe scaunul lui, cu ochii închiși. DOAMNA CU VOAL pufnește scurt în râs după care așteaptă consternată. BĂRBATUL CU ZIARUL își pune cocoloașele de vată înapoi în urechi.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Încercați să vă astupați urechile... (Către DOAMNA CU VOAL.) Să vă dau puțină vată? E mult mai bine așa... DOAMNA CU VOAL: Știi ce? Mai slăbește-mă cu vata dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
VOAL pufnește scurt în râs după care așteaptă consternată. BĂRBATUL CU ZIARUL își pune cocoloașele de vată înapoi în urechi.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Încercați să vă astupați urechile... (Către DOAMNA CU VOAL.) Să vă dau puțină vată? E mult mai bine așa... DOAMNA CU VOAL: Știi ce? Mai slăbește-mă cu vata dumitale. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ce strică să-ncercați? E mai bine. Tot se mai atenuează... (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.) Să vă dau puțină vată? BĂTRÎNUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de vată înapoi în urechi.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Încercați să vă astupați urechile... (Către DOAMNA CU VOAL.) Să vă dau puțină vată? E mult mai bine așa... DOAMNA CU VOAL: Știi ce? Mai slăbește-mă cu vata dumitale. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ce strică să-ncercați? E mai bine. Tot se mai atenuează... (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.) Să vă dau puțină vată? BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu suport vată-n urechi. Niciodată n-am suportat așa ceva. BĂRBATUL CU ZIARUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
puțină vată? E mult mai bine așa... DOAMNA CU VOAL: Știi ce? Mai slăbește-mă cu vata dumitale. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ce strică să-ncercați? E mai bine. Tot se mai atenuează... (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.) Să vă dau puțină vată? BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu suport vată-n urechi. Niciodată n-am suportat așa ceva. BĂRBATUL CU ZIARUL: Vă obișnuiți imediat. BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu te mai obișnuiești la bătrânețe. Decât să-mi aud vata cum îmi foșnește în urechi, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așa... DOAMNA CU VOAL: Știi ce? Mai slăbește-mă cu vata dumitale. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ce strică să-ncercați? E mai bine. Tot se mai atenuează... (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.) Să vă dau puțină vată? BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu suport vată-n urechi. Niciodată n-am suportat așa ceva. BĂRBATUL CU ZIARUL: Vă obișnuiți imediat. BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu te mai obișnuiești la bătrânețe. Decât să-mi aud vata cum îmi foșnește în urechi, mai bine îl aud pe dumnealui. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂTRÎNUL CU BASTON.) Să vă dau puțină vată? BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu suport vată-n urechi. Niciodată n-am suportat așa ceva. BĂRBATUL CU ZIARUL: Vă obișnuiți imediat. BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu te mai obișnuiești la bătrânețe. Decât să-mi aud vata cum îmi foșnește în urechi, mai bine îl aud pe dumnealui. BĂRBATUL CU ZIARUL: Cum vreți. Da’-i infinit mai bine... (Pauză, Fiecare așteaptă într-o stare de paralizie, oarecum înfrânți. Treptat expresia feței BĂRBATULUI CU ZIARUL se transformă, urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i infinit mai bine... (Pauză, Fiecare așteaptă într-o stare de paralizie, oarecum înfrânți. Treptat expresia feței BĂRBATULUI CU ZIARUL se transformă, urcând de la o mină victorioasă și regăsită spre o suferință debordantă.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Scoțându-și cocoloașele de vată din urechi, către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Aveți dreptate... Cam foșnește... Ne-ar trebui niște antifoane autentice. BĂTRÎNUL CU BASTON: Orice antifoane ți-ai pune... Nu asta-i problema. Dumnealui e plătit să ne înnebunească și cu asta basta. Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-și machiajul cu o bucată de material pe care pusese câteva picături de loțiune Boots pentru bebeluși. Cosmeticalele care se găseau lângă oglindă erau de o simplitate spartană. Pun pariu că Violet folosea loțiune demachiantă Lancôme și cea mai scumpă vată de pe piață. Te înțeapă ochiul de la chestia aia? întrebai eu, ca să-i arăt cât de mult îmi păsa și aveam grijă de ea. —Un pic. O să-mi mai dau cu niște cremă TCP2 după. Drăguț din partea ta că ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
biscuiți. Și apoi o scară din lemn dulce care ducea sus de tot spre multe camere. Străbătu multe încăperi, dar se simți împins, parcă, de ceva să intre într-o cameră anume. Deschise ușa încet și văzu un pat din vată de zahăr și multe alte obiecte făcute din dulciuri. Pe pervaz era o acadea. Atunci își dădu seama! Era camera surorii lui! Deodată auzi niște pași și un tânăr intră în încăpere. Era îmbrăcat la patru ace și purta o
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
ne reinventa și reînnoi. locul acesta pe care l-am Întrezărit o secundă Îmi era cunoscut de o veșnicie, de pe vremea de dinainte de a mă naște, când posibilitățile erau infinite și această stare lichefiată, intermediară, a lumii de lapte și vată de zahăr ars, singura În care materia se descompune și se Înmoaie ca să o poți remodela, era Însăși natura mea. Tu, care ai trăit ca și mine, surd și orb, crezând că lumea se reduce la coridorul mai larg sau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
afinele, căpșunile, zmeura și infinita frișcă ale tortului, abia reușesc să-mi croiesc drum până la chioșcul de ziare : iuhuuuu ! Privirea mea vrăjește tot și transformă totul În acadele de decorat tortul. lumea e un magazin de bomboane colorate și de vată de zahăr ars. iată, un urât Își scoate capul prin zâmbetul meu care Învelește strada ca o glazură de cioco- lată. Stai acolo, spun eu și Îi Îndes capul la loc, lingând de zor la acadeaua mea. Dar urâtul Își
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
unde avusese o bursă de un an. GĂlățanu a fost primul om din lume pe care l-am văzut râzând. râdea ! râsul lui venea dintr-o parte a lumii care Îmi fusese până atunci complet necunoscută. Nu era râsul din vată de zahăr ars al poeților nebuni, nici râsul-plânsul căzut Înspre sine al existen- țialiștilor de cartier care se Înecau În vodcă În cele două-trei cârciumi ale boemei Galațiului. Era un râs care ieșea sincer În afară, Însă nu ca o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ne reinventa și reînnoi. Locul acesta pe care l-am întrezărit o secundă îmi era cunoscut de o veșnicie, de pe vremea de dinainte de a mă naște, când posibilitățile erau infinite și această stare lichefiată, intermediară, a lumii de lapte și vată de zahăr ars, singura în care materia se descompune și se înmoaie ca să o poți remodela, era însăși natura mea. Tu, care ai trăit ca și mine, surd și orb, crezând că lumea se reduce la coridorul mai larg sau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
afinele, căpșunile, zmeura și infinita frișcă ale tortului, abia reușesc să-mi croiesc drum până la chioșcul de ziare : iuhuuuu ! Privirea mea vrăjește tot și transformă totul în acadele de decorat tortul. Lumea e un magazin de bomboane colorate și de vată de zahăr ars. Iată, un urât își scoate capul prin zâmbetul meu care învelește strada ca o glazură de ciocolată. Stai acolo, spun eu și îi îndes capul la loc, lingând de zor la acadeaua mea. Dar urâtul își scoate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
unde avusese o bursă de un an. Gălățanu a fost primul om din lume pe care l-am văzut râzând. Râdea ! râsul lui venea dintr-o parte a lumii care îmi fusese până atunci complet necunoscută. Nu era râsul din vată de zahăr ars al poeților nebuni, nici râsul-plânsul căzut înspre sine al existențialiștilor de cartier care se înecau în vodcă în cele două-trei cârciumi ale boemei Galațiului. Era un râs care ieșea sincer în afară, însă nu ca o dejecție
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu se oprea și Titi făcuse o figură de teroare, Felix deschise ușa și ieși în sală. Atrasă de zgomot, Aglae veni și, informată de Felix, irupse zgomotoasă în odaie. - Iar ai hemoragie, drăguță, se văită ea, să-ți dau vată. Scotocind prin casă, veni cu un tampon mare de vată, pe care îl vîrî în nara lui Titi, punîndu-i în același timp o mână pe frunte. - Asta este numai din pricina oboselii, bombăni ea. Maidă-o în plata domnului de carte, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix deschise ușa și ieși în sală. Atrasă de zgomot, Aglae veni și, informată de Felix, irupse zgomotoasă în odaie. - Iar ai hemoragie, drăguță, se văită ea, să-ți dau vată. Scotocind prin casă, veni cu un tampon mare de vată, pe care îl vîrî în nara lui Titi, punîndu-i în același timp o mână pe frunte. - Asta este numai din pricina oboselii, bombăni ea. Maidă-o în plata domnului de carte, că n-am să te fac filozof. Cine citește prea mult
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
instrucțiuni severe: - Uite, cămașa asta să i-o dai când e mai frig. Să nu-l lașinoaptea fără scufie, așa s-a obișnuit el, ar fi chiar bine, fiindcă văd că e curent aici, să-i dai să-și pună vată în urechi. Aici i-am adus flanelă, să poarte până în iunie, sub cămașă. Să nu-l lași fără nasturi la cămăși, că nu e frumos, și să-i dai să se primenească de două ori pe săptămână. G. Călinescu Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i dai să se primenească de două ori pe săptămână. G. Călinescu Aglae îi cumpără și haine lui Titi și puse să i le croiască după gustul ei, adică largi, îi cumpără ghete de box foarte mari, umplîndu-le vârful cu vată: - Mai bine largi, să-i odihnească piciorul. Aduse farfurii, cratițe, tacâmuri și, în sfârșit, trimise la fiecare două zile alimente pentru gătit, dând și indicații de bucatele ce trebuiau făcute. Ana își păstră cu o răbdare lăudabilă ținuta onctuoasă. Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la o parte pe Stănică și-i șopti ceva la ureche, în vreme ce Simion îi observa foarte alarmat. Trecură amândoi în odaia învecinată, de unde se întoarseră peste câteva minute. Weissmann ținea în mână seringa cu morfină, iar Stănică o bucată de vată îmbibată cu alcool, al cărui miros se răspândi în odaie. - Domnule Tulea, maestre, zise dulceag studentul, știu eu un mijloc ca îngerii să vină mai curând. Îți facem o mică înțepătură în braț, neînsemnată, cu asta, și numaidecât ai să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu un ac. Ce fel de sfânt ești? Surprins de argumentare, Simion se opri locului fără replică, și Weissmann îi trase haina cu repeziciune și-i făcu injecția înăinte ca bătrânul să se dezmeticească. Stănică îi șterse locul înțepat cu vată, în vreme ce Simion, repede amețit, privea curios spre propria-i mînă: - Nu cumva vreți să-mi furați mâna, cum mi-ați scurtat hainele?! zise el bănuitor. - Nu! protestă amabil Weissmann. Îmbătat de stupefiant, Simion se lăsă pe un scaun, privind tulbure
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]