2,286 matches
-
A fost arestat din nou la 26 octombrie 1958, fiind învinuit de „omisiune la denunț”. În ianuarie 1959 i-a fost confiscată averea mobilă și imobilă; o „comisie” formată dintr-un ofițer de securitate, președintele Cooperativei din Lunca și o vecină (reprezenta voința poporului!) a încheiat un proces-verbal de sechestru. Locuința a fost folosită până la recuperarea de către familie, ca dispensar uman. Părintele Păvăluță a fost supus, asemenea tuturor celor care intrau în mecanismele reprimării, la anchete istovitoare, injurii, bătăi, amenințări, după
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un pic nesuferit. Ți-o fi foame. Merceditas ne-a lăsat niște supă din aia pe care a făcut-o pentru mama ei. Fata asta e o comoară. Ne-am așezat la masă pentru a degusta pomana lui Merceditas, fata vecinei de la trei, care după știrea tuturor era cuminte ca o sfîntă, Însă pe care eu o văzusem de vreo cîteva ori asfixiindu-l În sărutări pe un marinar cu mîini iscusite care uneori o Însoțea pînă la intrare. — În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și perspectiva de a o revedea pe Clara În acea după-amiază mă convinseră că viziunea nu fusese decît o Întîmplare. Poate că acea neașteptată izbucnire de imaginație febrilă era doar presimțirea promisei și mult doritei creșteri bruște care, potrivit tuturor vecinelor de pe scară, avea să mă transforme Într-un bărbat, dacă nu de ispravă, cel puțin bine făcut. La ora șapte fix, Îmbrăcat cu cele mai bune haine și emanînd vapori de colonie Varón Dandy pe care o Împrumutasem de la tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
porție de coadă(sulăă de taur, care se prepara, În fiecare zi de luni, Într-un restaurant aflat la două străzi de Plaza Monumental. Tata Îi găsise o cameră Într-o pensiune de pe strada Joaquín Costa unde, mulțumită prieteniei dintre vecina noastră Merceditas și patroană, s-a putut trece peste formalitatea de a completa foaia de informații despre locatar pentru poliție și, astfel, l-am putut menține pe Fermín Romero de Torres departe de nasul inspectorului Fumero și al ciracilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nimeni n-avea să cumpere pălării de la un bărbat cu faimă de Încornorat. Era un non-sens. Sophie fu mutată Într-un dormitor Întunecat și friguros, În partea din spate a apartamentului. Acolo avea să-și nască fiul, cu ajutorul a două vecine de pe scară. Antoni nu se Întoarse acasă decît după trei zile. „Acesta este fiul pe care ți l-a dat Dumnezeu, Îl anunță Sophie. Dacă vrei să pedepsești pe cineva, pedepsește-mă pe mine, dar nu o ființă nevinovată. Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Într-o vagă bîțÎială, ritmului de dans, punctînd intervalele de publicitate cu anecdote despre aventurile sale la Havana. Ușa prăvăliei era deschisă și pătrundea o aromă dulce de pîine proaspătă și de cafea, care Îmbia la optimism. În cîteva clipe, vecina noastră Merceditas, care se Întorcea de la cumpărături din piața Boquería, se opri dinaintea vitrinei și Își făcu apariția În dreptul ușii. — Bună dimineața, domnule Sempere, fredonă ea. Tata Îi zîmbi, Îmbujorat. Mie Îmi făcea impresia că Merceditas Îi plăcea, Însă etica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă văd cu Bea În claustrul universității la ora cinci și, spre ciuda mea, ziua amenința să-mi devină mai lungă decît Frații Karamazov. În scurt timp, Fermín se Întoarse de la domiciliul ceasornicarului și ne informă că un comando de vecine montase o gardă permanentă pentru a-l străjui pe bietul don Federico, căruia doctorul Îi găsise trei coaste rupte, contuzii multiple și o ruptură rectală ca la carte. — A trebuit să cumperi ceva? — Medicamente și unguente aveau deja cît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o jumătate de duzină de boboci, Începînd cu buboiul acela supurant de Fumero. Fermín, să nu ne ambalăm. Îți interzic categoric să Întreprinzi ceva. — Cum porunciți dumneavoastră, domnule Sempere. — Dar Pepita cum a suportat? — Cu o prezență de spirit exemplară. Vecinele o țin dopată pe bază de duști de brandy, iar cînd am văzut-o eu căzuse răpusă de toropeală pe o sofa, unde sforăria ca un ciocan pneumatic și Împrăștia niște bășini care perforau tapițeria. — Năravul din născare... Fermín, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
coșuri și negi obraznici. — Bună seara. O caut pe doamna Monfort. — Nurieta? Ați greșit ușa, tinere domn. E aia din față. — Iertați-mă. Am bătut și nu era nimeni. — Nu sînteți vreun creditor, nu-i așa? mă Întrebă dintr-o dată vecina, cu suspiciunea născută din experiență. — Nu. Vin din partea tatălui doamnei Monfort. — Ah, prea bine. Nurieta o fi jos, unde citește. N-ați văzut-o cînd ați urcat? CÎnd am coborît În stradă, am constatat că femeia cu părul argintiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
părut că urma să plîngă și, Înainte să pot spune ceva, Închise ușa. Am rămas pe palier și i-am simțit prezența de cealaltă parte a ușii, nemișcat, Întrebîndu-mă ce se petrecuse acolo, Înăuntru. În celălalt capăt al palierului, vizorul vecinei clipea. I-am făcut un semn de salut și m-am avîntat pe scări În jos. CÎnd am ieșit În stradă, Încă mai purtam chipul, glasul și mirosul ei Întipărite În suflet. Am dus cu mine atingerea buzelor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unelte sunt tot pietrele cioplite. Supuși integral forțelor naturii - ploaia, vântul și trăsnetul -, văd în ele manifestarea unor forțe superioare. încă nu-și îngroapă morții; locuințele lor, încă precare, devin mai solide, iar uneltele sunt mai ingenioase. Toate aceste primate, vecine, dar nu asemănătoare, coexistă fără să se amestece. încep să-și transmită din generație în generație anumite cunoștințe, ceea ce-i deosebește de toate celelalte specii de animale. O lecție pentru viitor: transmiterea este condiția progresului. Acum 700 000 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dacă vreți să-i lăsați vreun mesaj, spuneți-mi, se oferi femeia, Mulțumesc, n-are rost, mă întorc altă dată. Nu-i trecea prin minte comisarului că femeia cu bigudiuri în cap putea să creadă că, după câte se vede, vecinei divorțate de la primul etaj pe dreapta îi venise acum să primească bărbați în vizită, cel care a venit de dimineață și acum ăsta care avea vârsta de a-i fi tată. Comisarul aruncă o privire pe harta deschisă pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar fi fost firesc, dintr-un fel de dorință instinctivă de a da viață petrecerii, așa că era mult zgomot în cameră. Dar conversația nu era generală. Fiecare vorbea cu vecinul lui. Cu vecinul din dreapta în timpul supei, peștelui și antreurilor, cu vecina din stânga în timpul fripturii, dulciurilor și brânzeturilor. Vorbeau despre situația politică și despre golf, despre copiii lor, despre ultima premieră teatrală, despre tablourile de la Galeria Regală, despre vreme și despre planurile de concediu. Nu a existat vreun moment de pauză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Lord, câinele parcă o proteja. Cu Maestrul era bine, singura mea problemă era că nu știam pe atunci să gătesc, nu știam să fac nimic-nimic, nu deosebeam pătrunjelul de mărar, dar am învățat încetul cu încetul, m-a ajutat o vecină, tanti Sorina, la început o rugam pe ea să cumpere una-alta, o întrebam cum să fac o ciorbă, ea m-a învățat să fac supa de ceapă cu care am rupt gura târgului, rafinată mâncare, mănâncă toți ca sparții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un chip de suedeză - lumea spunea că fusese dansatoare și că multe capuri căzuseră din cauza ei -, intervine și le taie starea: bună-ziua, Maestre, ați venit pe la casa dumneavoastră? Da, instalez aici o studentă de-a mea. Glasul bărbatului e vexat, vecina închide ușa repede, a înțeles. Un apartament mic, aproape o garsonieră, dar are două camere, totul e foarte curat, se vede că e văruit de curând, în alb, ușile albe, gresie la intrare, holul, bucătăria și sufrageria, toate au aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apartamentul ăla nefericit, la parterul, casa despre care el îi spusese mereu: știu bine locuința asta, nu te-aș duce eu într-un loc rău, nu te duc eu la rău! Sună de trei ori, scurt, dar, de alături, iese vecina. Bătrâna aceea frumoasă, suedeză-slavă, niciodată n-a știut nimic despre ea, auzise doar că a fost o dansatoare fatală, că a fost mult iubită și că viața multora a depins de ea. — Sărut-mâna. Anita e acasă, n-ați auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și locul, nu sus, la cap - unde a fost adusă de curent. Și apa sfințită din vasul de ceramică în formă de inimă se mișcă și face valuri. Rozariul, care provine tot de la Lourdes și a fost dăruit de o vecină, se balansează ușor încoace și‑ncolo, împins de vântul proaspăt al tinereții. Vântul proaspăt provine de la o viață care tocmai a început plină de avânt și care să sperăm că nu se va sfârși prematur. Pentru mama, religia e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bunicii mele. Era locul unde mă ascundeam uneori ca să nu mă găsească nimeni și în zid era o spărtură prin care vedeam cine trece pe drum.. Nu după mult timp, am auzit-o pe mama care mă striga și întreba vecinele dacă auziseră de pozna mea. -Nu ați văzut-o pe Silvica că nu o găsesc de ceva timp? Am privit prin spărtura din zid și am văzut-o cum se plimba țanțoșă cu o nuielușa în mână și m-am
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
-mi convină, a intrat în discuție femeia noastră de serviciu pe nume Vica. -Domnișoară, știu eu pe o femeie la câteva blocuri mai departe de mine care caută să ia o fată în gazdă. Nu o cunosc personal, dar o vecină de a mea are adresa exactă și o pot suna chiar acum ca să o aflăm. - Vica ești un înger! Am îmbrățișat-o eu bucuroasă. Mâine sunt liberă și pot merge să vorbesc cu propietara dacă am adresa. A sunat pe
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
de a mea are adresa exactă și o pot suna chiar acum ca să o aflăm. - Vica ești un înger! Am îmbrățișat-o eu bucuroasă. Mâine sunt liberă și pot merge să vorbesc cu propietara dacă am adresa. A sunat pe vecina ei și am aflat adresa așa că doua zi pe la ora zece dimineața, m-am dus acasă la pesoana respectivă. Am fost primită de o femeie slăbuță care cred că avea în jur de cinzeci de ani. Foarte drăguță și zâmbitoare
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
mine. M-am trezit dintr-o dată din cauza țipetelor care se auzeau din salon și crezând că arde casa am sărit din pat și am intrat acolo. Cocuța în cămașe lungă de noapte bătea cu făcălețul de făcut mămăligă în peretele vecinei, de unde se auzea muzică. -Nesimțito, nu mă lași să dorm, că faci mereu chefuri cu toți vagabonții? Am să chem poliția, că ești o prostituată! Să vină administratorul că fac o criză de nervi! urla Cocuța și lovea în continuare
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
citesc poezie din lumea întreagă, pot, argumentat, susține, cred eu, că poezia scrisă în România și în ultimii 20-30 de ani este una extrem de valoroasă, de nivel european, dar nu numai. Mai mult chiar, spre deosebire de alte popoare, inclusiv de unele vecine, risc să afirm că avem mult mai mulți poeți valoroși, autentici. - Operele pot exista fără critici dar criticii nu vor exista fără opere. Așadar, care este rolul criticilor dacă aceștia se împart pe zone și grupuri de interese? - Exprimați un
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
maestrului Gică Petrescu sau al lui Alexandru Jula și Ionel Miron de la teatrul de estradă „Leonard” din Galați, care vizitau prin turnee și căminul cultural din comună, ocazie cu care le-au înregistrat melodiile pe banda de magnetofon. Săndica era vecina din dreapta a profesorului de franceză, Mircea Trăistaru, care, auzind acordurile muzicale și tropotul pașilor dansatorilor, nu a întârziat să o invite pe fată la dans. Era prima dată când se aflau într-o situație așa de familiară. Se cunoșteau din
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
Mandița Ciotu, în vârstă de 87 de ani nu i se permitea să-și are bucățica de pământ ce-o avea pe lângă casă. Și aceasta din urmă fiind ciuntită , ca și propria-i viață, de vremi și de nevoi. O vecină mai tânără și mai în putere,E.D, menționa DIO, fiind autoarea unei asemenea fapte inumane. În final, Dio își punea respectiva întrebare. Din cauză de acest articol, ciudat, nu din pricina adevărului, E.D, o persoană altfel respectabilă, i-a
O CREDINCIOASĂ CU ORA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363861_a_365190]
-
s-ar fi întors Mihai al nostru, însă fratele lui mi-a spus că este o eroare. Ilona, și tu ești aici?! Mare e puterea lui Dumnezeu! exclamă locatarul uluit, și, nemaiștiind ce să facă de bucurie, strigă la o vecină care scutura ceva pe un balcon: Doamna Negru, s-au întors soții Romanescu! - Cobor imediat și eu să-i văd! Când a dat cu ochii de ei, femeia începu să plângă. Îi îmbrățișă lung, ștergându-și lacrimile: - N-ați murit
PROMISIUNEA DE JOI (XVII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363864_a_365193]