2,609 matches
-
vieții, profesorul Ion Haulică semnase peste 293 de studii și articole de specialitate, publicate în țară și în străinătate, două tratate de Fiziologie umană (1996, 2009) și opt monografii, dintre care trei au fost distinse cu Premiul Academiei Române (Sistemul nervos vegetativ: anatomie și fiziologie, Editura Medicală, 1975, Sistemul renină angiotensină, în colaborare cu Dimitrie Brănișteanu și Gh. Petrescu, Iași, Editura „Junimea”, vol. I: Implicații fiziologice, 1973, vol. II: Hormonii locali, 1983, și Transmiterea sinaptică. Repere structurale și funcționale, în colaborare cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Editura Academiei, 1999). Susținut de devotamentul familiei și de energia colaboratorilor, prof. Ion Haulică a lucrat până aproape să urce la Cele Veșnice din dorința de a îmbunătăți una dintre cele mai iubite cărți ale sale, tratatul despre Sistemul nervos vegetativ. Odată terminat, manuscrisul a fost încredințat Editurii Medicale, al cărei colectiv se îngrijise și de apariția din 1975, în speranța că o va vedea tipărită în ediție îmbunătățită cu noutățile științifice de ultimă oră. Cei care l-au cunoscut ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dăruit nu mai puțin de șase decenii din viața personală, spre beneficiul cercetării medicale românești. Prof. univ. dr. Vasile Burlui INTRODUCERE ISTORICĂ Însușirea unei științe nu este posibilă fără cunoașterea dezvoltării sale. A. Comte Istoricul cunoștințelor noastre asupra sistemului nervos vegetativ începe cu Galen (sec. II e.n.), care a dat denumirea de simpatic trunchiului nervos paravertebral implicat în armonizarea și coordonarea funcțiilor viscerale. El face și prima descriere a ganglionilor superiori, inferiori și semilunari, precizând originea craniană și distribuția toraco-abdominală difuză
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
perioadă, evidențiind particularități morfo-funcționale atât ale centrilor bulbari, cât și ale ganglionilor simpatici, au determinat pe Bichat (1802) să împartă procesele vitale în animale și organice. În timp ce viața animală, somatică sau de relație, este sub dependența axului cerebrospinal, viața organică, vegetativă sau de întreținere, depinde de sistemul simpatic ganglionar. Pentru a diferenția structurile nervoase reglatoare ale funcțiilor de întreținere de cele care stau la baza vieții de relație, Reil (1807) introduce termenul de sistem nervos vegetativ și consideră ramurile comunicante punți
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dependența axului cerebrospinal, viața organică, vegetativă sau de întreținere, depinde de sistemul simpatic ganglionar. Pentru a diferenția structurile nervoase reglatoare ale funcțiilor de întreținere de cele care stau la baza vieții de relație, Reil (1807) introduce termenul de sistem nervos vegetativ și consideră ramurile comunicante punți de legătură între acesta și sistemul cerebrospinal. Începutul secolului al XIX-lea marchează astfel delimitarea sectorului vegetativ al sistemului nervos de cel somatic cu centri și căi proprii. Plecând de la observația că țesuturile și organele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de întreținere de cele care stau la baza vieții de relație, Reil (1807) introduce termenul de sistem nervos vegetativ și consideră ramurile comunicante punți de legătură între acesta și sistemul cerebrospinal. Începutul secolului al XIX-lea marchează astfel delimitarea sectorului vegetativ al sistemului nervos de cel somatic cu centri și căi proprii. Plecând de la observația că țesuturile și organele inervate de sistemul nervos vegetativ posedă un oarecare grad de automatism, numeroși autori au trecut la studiul microscopic al acestora. Ehrenberg (1833
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
punți de legătură între acesta și sistemul cerebrospinal. Începutul secolului al XIX-lea marchează astfel delimitarea sectorului vegetativ al sistemului nervos de cel somatic cu centri și căi proprii. Plecând de la observația că țesuturile și organele inervate de sistemul nervos vegetativ posedă un oarecare grad de automatism, numeroși autori au trecut la studiul microscopic al acestora. Ehrenberg (1833) și Valentin (1836) fac primele descrieri microscopice ale celulei nervoase din ganglionii simpatici, iar Kolliker (1849) pune în evidență fibre musculare netede în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
1852) pe de altă parte, beneficiind de înregistrarea presiunii sanguine cu ajutorul manometrului cu mercur, imaginat de Poiseuille (1828) și perfecționat de Ludwig (1847), descrie funcția vasomotorie a nervilor simpatici, confirmată de cercetările microscopice ale lui Henle (1868) cu privire la inervația periarterială vegetativă. Secționând simpaticul cervical, Cl. Bernard obține creșterea temperaturii capului de partea respectivă ca rezultat al vasodilatației produse. La realizarea reflexelor viscerale participă, după părerea sa, atât ganglionii periferici, cât și măduva spinării. Prin celebra „piqure diabétique” practicată la baza ventriculului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
uneia din principalele constante ale mediului intern, descris de el în 1865. Noțiunea de glandă cu secreție internă, care se degajă din aceste cercetări, a fost preluată și dezvoltată ulterior de Brown Séquard (1891), în strânsă legătură cu sistemul nervos vegetativ. Convins de existența unor asemenea legături, Guillaume a propus, de altfel, includerea glandelor endocrine printre teritoriile efectoare ale acestuia. În favoarea unui asemenea punct de vedere pledau atât legăturile neurovasculare dintre centrii organovegetativi din hipotalamus și hipofiză, cât și influențele simpatice-parasimpatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Harris, Roussy și Mosinger) și la opinia, unanim admisă în prezent, a formării hormonilor retrohipofizari în anumiți nuclei ai hipotalamusului anterior, împreună cu factorii eliberatori ai tropilor adenohipofizari. În ceea ce privește relațiile la nivel central dintre sistemul nervos somatic și acela al vieții vegetative, este de menționat că încă din 1866, Cyon și Ludwig au semnalat efectele hipotensoare ale excitării centripete a nervului aortic la iepurele vagotomizat, ca urmare a scăderii tonusului centrilor vasomotori, localizați de Dittman (1873) în bulb. Numeroase elemente vegetative au
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vieții vegetative, este de menționat că încă din 1866, Cyon și Ludwig au semnalat efectele hipotensoare ale excitării centripete a nervului aortic la iepurele vagotomizat, ca urmare a scăderii tonusului centrilor vasomotori, localizați de Dittman (1873) în bulb. Numeroase elemente vegetative au fost găsite în coloana intermediolaterală a măduvei dorsolombare și diencefal. Karplus și Kreidl (1909), folosind tehnica excitării și distrugerii unor nuclei diencefalici, au stabilit prezența de formațiuni simpatice în hipotalamus; François-Franck (1887) constată efecte presoare în cazul stimulării centrilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prezența de formațiuni simpatice în hipotalamus; François-Franck (1887) constată efecte presoare în cazul stimulării centrilor corticali motori, iar Goltz (1892) observă la câinii decorticați creșterea reacțiilor de tip simpatic. În paralel, s-au acumulat suficiente dovezi experimentale în favoarea independenței structurilor vegetative periferice față de centrii coordonatori cerebrospinali. Ligaturile lui Stannius (1852) puneau în evidență rolul ganglionilor intracardiaci în automatismul inimii de broască. Pe de altă parte, cercetările histologice ale lui Meissner (1857) și Auerbach (1864) atrăgeau atenția asupra importanței plexurilor submucos și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de broască. Pe de altă parte, cercetările histologice ale lui Meissner (1857) și Auerbach (1864) atrăgeau atenția asupra importanței plexurilor submucos și mienteric pentru contractilitatea intestinală. Pe baza acestor date, Gaskell (1886), ținând să sublinieze independența relativă a sistemului nervos vegetativ față de centrii motilității voluntare, îl etichetează „involuntar” și emite ipoteza unei inervații antagoniste simpatică-parasimpatică. Pentru a afirma mai pregnant această independență, Langley (1898) introduce termenul „autonom”, care n-a rezistat însă criticilor aduse, întrucât activitatea neuronilor vegetativi periferici depinde de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a sistemului nervos vegetativ față de centrii motilității voluntare, îl etichetează „involuntar” și emite ipoteza unei inervații antagoniste simpatică-parasimpatică. Pentru a afirma mai pregnant această independență, Langley (1898) introduce termenul „autonom”, care n-a rezistat însă criticilor aduse, întrucât activitatea neuronilor vegetativi periferici depinde de conexiunile lor centrale. De la Langley au rămas însă numeroase date de fiziologie și farmacologie vegetativă. El descrie sistemul nervos „autonom” un segment toracolombar de natură simpatică și altul, cervicosacrat, de origine parasimpatică. Folosind nicotină, substanță paralizantă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Pentru a afirma mai pregnant această independență, Langley (1898) introduce termenul „autonom”, care n-a rezistat însă criticilor aduse, întrucât activitatea neuronilor vegetativi periferici depinde de conexiunile lor centrale. De la Langley au rămas însă numeroase date de fiziologie și farmacologie vegetativă. El descrie sistemul nervos „autonom” un segment toracolombar de natură simpatică și altul, cervicosacrat, de origine parasimpatică. Folosind nicotină, substanță paralizantă a ganglionilor simpatici, același Langley, împreună cu Dickinson (1893), au izbutit să identifice fibrele preganglionare și cele postganglionare, deschizând astfel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și parasimpatice, dovedită experimental de abia în 1921 de Otto Loewi. Identificarea substanței mediatoare vagale (Vagusstof) cu acetilcolina și a substanței mediatoare simpatice cu simpatina (amestec de adrenalină și noradrenalină) a contribuit substanțial la progresul cercetărilor de fiziologie și farmacologie vegetativă din ultimele patru decenii. S-a stabilit, printre altele, că spre deosebire de adrenalină și noradrenalină, care îndeplinesc rol de mediator chimic numai la nivelul terminațiilor simpatice postganglionare, acetilcolina asigură transmiterea influxului nervos atât la capătul filetelor parasimpatice, cât și prin sinapsele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
chimic numai la nivelul terminațiilor simpatice postganglionare, acetilcolina asigură transmiterea influxului nervos atât la capătul filetelor parasimpatice, cât și prin sinapsele ganglionare și neuromusculare. De aici, interesul deosebit acordat acțiunilor muscarinice (periferice) și nicotinice (ganglionare) ale acetilcolinei și clasificarea structurilor vegetative în colinergice și adrenergice (Dale, 1934), după cum folosesc ca substanță mediatoare acetilcolina sau adrenalina și noradrenalina. Descoperirea reflexelor sinocarotidiene de către Hering (1927) a extins, pe de altă parte, noțiunea de reglare neuro-umorală de la nivel de organ la nivelul marilor funcții
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Magouon, 1949). Prin intermediul acesteia se realizează o complexă intricare somatovegetativă, care face dificilă la nivel central delimitarea anatomică și funcțională a celor două sectoare. Pentru a sublinia starea de stabilitate a mediului intern și proceselor fiziologice, asigurată de factorii neuroumorali vegetativi, Cannon (1930) introduce termenul de homeostazie. După Danielopolu (1928), sistemul nervos vegetativ asigură echilibrul funcțiilor organismului prin mecanismul antagonismului interstimulant corticoendocrinoefector, iar medicamentele își exercită acțiunea prin intermediul factorilor neuroumorali naturali (mediatori, ioni etc.). Pe baza unei vaste experiențe clinico-experimentale, Danielopolu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dificilă la nivel central delimitarea anatomică și funcțională a celor două sectoare. Pentru a sublinia starea de stabilitate a mediului intern și proceselor fiziologice, asigurată de factorii neuroumorali vegetativi, Cannon (1930) introduce termenul de homeostazie. După Danielopolu (1928), sistemul nervos vegetativ asigură echilibrul funcțiilor organismului prin mecanismul antagonismului interstimulant corticoendocrinoefector, iar medicamentele își exercită acțiunea prin intermediul factorilor neuroumorali naturali (mediatori, ioni etc.). Pe baza unei vaste experiențe clinico-experimentale, Danielopolu a adus valoroase contribuții la studiul tonusului cardiovascular (1935), acțiunii specifice și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fi blocați în mod selectiv cu ajutorul diverselor substanțe simpatolitice. În cazul mediației parasimpatice (colinergice) s-au pus de asemenea în evidență 2 tipuri de receptori, care determină sensul muscarinic sau nicotinic al efectelor acetilcolinei. Extinderea cercetărilor de neurochimie de la structurile vegetative periferice la căile polisinaptice centrale a dus, pe de altă parte, la identificarea acetilcolinei (Benetato și Munteanu, 1940) și catecolaminelor (Vogt, 1954) în hipotalamus, nucleul caudat, mezencefal, bulb etc. Astfel s-a ajuns la noțiunea de mediație chimică centrală de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
serotonină, GABA și catecolamine. În sfârșit, descoperirea polipeptidelor vasoactive de tipul bradikininei de către Rocha e Silva (1949) și peptidelor neurosedative (Kosterlitz și Hughes, 1971) constituie, de asemenea, noi pași înainte pe calea descifrării implicațiilor normale și patologice ale transmiterii neuroumorale vegetative. Studiile cu mijloace tot mai adecvate (biochimice, histochimice, electrofiziologice etc.), privind factorii care interferează cu mediația chimică la scară neuronală, au scos în evidență noi aspecte ale prezenței și rolului componentei vegetative în cele mai variate forme de activitate ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
descifrării implicațiilor normale și patologice ale transmiterii neuroumorale vegetative. Studiile cu mijloace tot mai adecvate (biochimice, histochimice, electrofiziologice etc.), privind factorii care interferează cu mediația chimică la scară neuronală, au scos în evidență noi aspecte ale prezenței și rolului componentei vegetative în cele mai variate forme de activitate ale organismului, făcând din ce în ce mai dificilă însușirea, asamblarea și prezentarea lor unitară. Suficiente dovezi clinico-experimentale convingătoare pledează în favoarea existenței unei posibile mediații neurochimice gazoase și a sistemului nervos enteric ca cea de a treia
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
forme de activitate ale organismului, făcând din ce în ce mai dificilă însușirea, asamblarea și prezentarea lor unitară. Suficiente dovezi clinico-experimentale convingătoare pledează în favoarea existenței unei posibile mediații neurochimice gazoase și a sistemului nervos enteric ca cea de a treia componentă a sistemului nervos vegetativ periferic. În prezent este unanim admis că funcțiile balansate simpatico-parasimpatice stau atât la baza stării de sănătate și diverselor stări patologice cât și a progreselor farmaco-terapeutice actuale. Lucrarea noastră încearcă întregirea principalelor date clasice cu o bună parte din achizițiile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și diverselor stări patologice cât și a progreselor farmaco-terapeutice actuale. Lucrarea noastră încearcă întregirea principalelor date clasice cu o bună parte din achizițiile cognitive ale domeniului acumulate în ultimele decenii. PARTEA I I.1. DATE GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV Ion HAULICĂ Looking at the past to see the future Sistemul nervos vegetativ - denumit și autonom, involuntar, periferic, visceral sau al vieții vegetative - cuprinde totalitatea formațiunilor nervoase centrale și periferice implicate în reglarea neuroumorală a funcțiilor organo-vegetative de întreținere ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
întregirea principalelor date clasice cu o bună parte din achizițiile cognitive ale domeniului acumulate în ultimele decenii. PARTEA I I.1. DATE GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV Ion HAULICĂ Looking at the past to see the future Sistemul nervos vegetativ - denumit și autonom, involuntar, periferic, visceral sau al vieții vegetative - cuprinde totalitatea formațiunilor nervoase centrale și periferice implicate în reglarea neuroumorală a funcțiilor organo-vegetative de întreținere ale organismului fără control conștient. Termenul „vegetativ” introdus de Reil (1807), la scurt timp
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]