1,039 matches
-
departe, călcând apăsat și totuși cu eleganță, în cizmele ei militărești, printre troiene, sub ninsoarea care cădea necontenit de trei zile, Maria da Maria își înfășură fularul în jurul capului, ca un turban, și ieși s-o întîmpine. Se întîlniră în fața verandei. - Doamnă, șopti Maria, vă rog să nu intrați acum, că de-abia a început repetiția, și Ieronim e nebun de fericire, e de nerecunoscut. Spune că de data aceasta... Marina își șterse fără grabă fulgii care i se așezau molatec
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ea, pentru câteva clipe a tăcut. Intr-un târziu, mergem la culcare, eu profund impresionat de povestirea ei, cu care am adormit în gând. Miercuri, 8 august: Gallargues- Montpellier: 36 km Dimineața servesc un mic dejun abundent pe masa din veranda casei ce dă spre grădină și spre piscină și mai primesc și un pachet pentru drum. Facem câteva fotografii, iar doamna îmi dă și un bilețel cu numele copiilor și nepoților pe care să-i amintesc în rugăciune: Francoise, Jacquy
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Dar nu s-a ales mare lucru. Mai degrabă toată Rusia ar trebui aruncată la gunoi... Dar poate că dumneavoastră sunteți de altă părere, doamnă Prodan. Soțul dumneavoastră a fost comunist. Doamna Prodan gătea la lampa cu petrol, scoasă pe verandă, pe o măsuță șubredă de lângă ușă. Nu vă faceți griji, domnule Rainea, îl liniștea c-un zâmbet cam forțat doamna Prodan ridicând capacul și amestecând în oala de pe foc. De Uniunea Sovietică știu doar că ne-a eliberat de fasciști
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nici nu mai stăm mult, eu și cu Neti. Dacă nu anul ăsta, la anul plecăm sigur. Ne întoarcem la noi în Salonta. Aici nu mai avem niciun rost. Neti, doar în chiloți, ședea cumințică pe un taburet în umbra verandei, cu brațele întinse pe lângă corp, ținându-se cu mâinile de marginile taburetului. Nu se uita nici la unul, nici la celălalt și zâmbea misterios către nimeni, prefăcându-se că nu pricepe nimic din cele auzite. Domnul Rainea se îndepărta pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fost prizonier de război, truditor în zadar pe pământul îndepărtat al Rusiei, în timp ce doamna Prodan se făcea nevăzută în casă, urmată de Neti. Dar Neti niciodată nu stătea prea mult într-un loc. Singură, ieșea pe ușa rămasă deschisă, străbătea veranda desculță și cobora cu băgare de seamă treptele spre alee. Dragoș o urmărea atent printre frunze. Doamna Prodan spusese că aveau să se mute, așa că pe Neti poate că n-avea s-o prindă iarna în casa din fundul curții
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dădacă titularizată și șef de șantier la lucrările pe care, cu puținii bani pe care îi aveam le făceam totuși sperând să avem mai multă prospețime pe obrazul unei case nelocuite demult timp. În schimb ne bucuram că aveam o verandă înconjurată cu gărduț cu înflorituri în lemn. La întâi octombrie am primit numire de învățător "în mod provizoriu" (așa se numeau învățătorii cu diplomă care suplineau) și am început a funcționa. Am lucrat cu tragere de inimă. Aveam între elevii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de trecut, când Lina nu o lăsa să plece! O întorcea de trei ori de la ușă și ea rămânea bucuros. Mini primea deosebirea fără regret. Reciproc nu mai aveau nevoie una de alta. Era tot un fel de acord. In verandă buna Lina deveni mai vorbăreață: - Știi! Verișoara Lenora s-a cununat cu Walter și o duc foarte bine. Sunt foarte drăguți! Au venit să vadă pe Rim. Și Lina arătă o glastră cu flori ce se vestejeau: De casă nouă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe care le alcătuia cu un alt profesor, Avram Todor, dacă nu mă înșel, cu numele modificat, George Șerban. Și își construise în Lisa o casă care nu semăna cu celelalte case din sat. Era un fel de vilă, cu verandă, dormitor și sufragerie. Acolo își petrecea vacanțele, ca un boier retras la moșie. De la el a aflat tata că liceul "Spiru Haret", un liceu ultraselect în acei ani, preferat de o bună parte a protipendadei bucureștene, oferea copiilor cu părinți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
după-amiază, îmbrăcat cuviincios, cu cămașă de bumbac și cu obiele curate în opinci, m-am supus ― e adevărat, fără nici o plăcere ― voinței tatei care m-a luat de mână, ducîndu-mă la "unchiul George" să mă examineze. Ne-a primit în verandă, așezat într-un fotoliu de răchită. După ce mi-a verificat nivelul cunoștințelor, a părut mulțumit, i-a spus tatei că eram inteligent, dar i-a atras atenția că prea îmi vâram nasul în cărți nepotrivite pentru un "mucos" ca mine
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să nu-l supăr pe "unchiul George". Dacă ne duceam noi la el, ne primea ca pe niște rude sărace. Nu ne invita niciodată să intrăm în sufragerie sau în dormitor, ca să nu-i murdărim covoarele. Ne accepta doar pe verandă sau la bucătărie. Poate și de aceea vizitele pe care i le făceam semănau a hatâr din partea lui, iar pentru mine reprezentau o corvoadă. Aș fi preferat să alerg desculț pe miriște decât să-mi zică tata "mergem la domnu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trebui să-mi compun și eu o rugăciune proprie. Cu siguranță, aș avea ce pune în ea. 46. Lisa de azi nu mai seamănă cu Lisa în care am copilărit eu. Casele sunt mai arătoase acum, au jaluzele, în loc de obloane, verande, în loc de pridvoare, și trei-patru odăi fiecare. Cele vechi erau construite din bârne. Acum se construiește numai din cărămidă, într-un stil cam greoi, împrumutat de la oraș. Lămpile cu gaz au dispărut. De asemenea, fântânile cu cumpănă de prin curți. Cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sau o dietă ridicolă, fiindcă mor de foame pîrliții ăștia care se trag dintr-un vicerege sau dintr-un șir Întreg de viceregi, granzi scăpătați; impecabil Îmbrăcat Într-un pulover alb de lînă, cînd se apropia de măsuța de lîngă verandă, unde Susan și o prietenă a ei cu nasul mare și Îngrozitor de urâtă, una care are dalmațienii cei mai minunați din lume, ținuți Într-o casă pe care ar putea s-o Închirieze pentru un colegiu, una din ultimele construite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
închide niciodată un robinet cum trebuie salvase țevile să nu crape. Scoase conul de rahat în curtea înghețată. Câinele se târî după ea, dornic să se împrietenească, dar vrând să știe mai întâi pe unde umbla Mark. Karin coborî pe verandă și își lipi fața de balustrada înghețată. Intră înapoi în casă, tremurând. Măcar putea să pună casa la punct pentru el - de săptămâni întregi nu mai fusese făcută curățenie. În ceea ce fratele ei numea „camera familiei“, îndreptă teancurile de reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
abatere a ei, începând din anul când el o întrecuse ca forță fizică. Îi mirosi din nou trupul inert, pentru prima oară de când nu mai erau copii. Roquefort și vomă închegată. Ca pisoii vagabonzi pe care-i găsiseră ascunși sub verandă când ea avea nouă ani. Un miros dulce-acrișor, ca pădurea de mucegai de pe felia umedă de pâine pe care Mark o lăsase într-un vas acoperit deasupra cuptorului, când era în clasa a cincea, pentru un concurs pe teme științifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să plece. Să ajute făcându-se nevăzută. Se instalase în Farview, în casa modulară a fratelui ei. Îi hrănea câinele, îi plătea facturile, mânca din farfuriile lui, se uita la televizorul lui, dormea în patul lui. Fuma doar afară, pe verandă, în bătaia vântului înghețat de martie, într-un scaun umed de regizor cu inscripția NĂSCUT SCHLUTER, pentru ca livingul lui să nu pută a țigări când avea să se întoarcă în sfârșit acasă. Încerca să se limiteze la o țigară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la marginea liniei pitcher-ului. Chiar și în memoria lui Neil, când își amintea întâmplările zilei, partea stângă a lumii se năruia și se făcea fărâme. Când închidea ochii și se închipuia în fața casei, Neil vedea garajul din dreapta, dar nu și veranda din stânga. Când dădea indicații pe stradă, acestea erau exclusiv o înșiruire de viraje la dreapta. Deficitul trecea dincolo de vedere. Neil nu vedea că nu poate vedea. Jumătate din harta unde fusese stocat spațiul însuși dispăruse. Weber încercase un experiment simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oricare altul. Progresul avea să facă în sfârșit ca orice loc să pară familiar. Intră în intersecție și adulmecă drumul spre oraș. Lanțurile de magazine pustii de pe centură lăsau locul, după câteva cvartale, unor case victoriene de turtă dulce, cu verande de jur împrejur. Dincolo de ele se afla centrul cartierului vechi. Fantoma unui avanpost de prerie, de prin 1890, încă se mai deslușea pe fațadele de cărămidă pătrată ale magazinelor. Se lumina. Acum putea citi posterele din vitrinele magazinelor: Celebrate Freedom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Tonul lui prietenos transmitea compasiune, dar cuvintele lui erau cele ale unui doctor sută la sută. În carne și oase, arăta ca unul dintre experții ăia stăpâni pe ei, cu un început de chelie, care stau toamna în leagănele de pe verandele caselor din New England și răspund la întrebări pentru emisiuni de edutainment 1, pe un ton înnebunitor de blând și de sigur. Bărbatul care venise în Nebraska nu era autorul acelor cărți bogate, cuceritoare. Când încercase să-i prezinte cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
porcărie. Aerul era saturat de bălegar și pesticide. Câmpurile - plante încâlcite de soia, porumb înalt până la genunchi, pajiști împestrițate de vaci ce-și acceptau soarta cu resemnare - se desfășurau în toate direcțiile. Când Karin ajunse la Homestar, Mark stătea pe veranda din față, cu capul în poala lui Bonnie, și plângea. Bonnie îi mângâia puful de pe cap, străduindu-se să-l consoleze. Văzând-o pe Karin că se apropie, Mark se ridică și începu să urle. —Spune-mi și mie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noi? Nu suntem monștri. Conform celei mai noi teorii neurologice, cu toții suntem monștri. Între ei doi stăteau amintiri umilitoare, neatinse. Cu ani în urmă, Karin și Rupp o făcuseră, doar așa, ca să se distreze, într-o noapte de septembrie, pe veranda din față a casei ei, în timp ce Mark, Joan și Cappy Schluter dormeau la etaj. Ea era în ultimul an de facultate, iar Rupp abia terminase liceul. Mai că era corupție de minori. Și chiar îl corupsese în noaptea aceea, smulgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și să fie omorâți amândoi. Niciodată nu știuse de ce inițiase această distracție într-un singur act. Din curiozitate. Doar pentru că era palpitant - cel mai mare păcat posibil. Poate că faptul că-l târâse pe prietenul fratelui ei în spatele leagănului de pe verandă, într-o noapte uscată și aspră de septembrie, să facă actul animalic, îi asigura un ascendent. Tom Rupp exercita o influență nefirească asupra lui Mark. Chiar și la optsprezece ani: era prea sigur pe el ca să manifeste vreo urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ațâțată toată, de parcă n-ar mai fi văzut locul ăsta de-o veșnicie. Chestia tare e că probabil nici nu l-a mai văzut. Intră pe aleea lungă a fermei și parcă a aruncat cineva o bombă cu neutroni pe verandă. Toate ferestrele, negre și fără perdele. Curtea, o mare de iarbă înaltă și de buruieni, ca un fel de proiect de restaurare a preriei. Pe verandă e bătut în cuie un panou negru cu portocaliu, INTRAREA INTERZISĂ, care e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aleea lungă a fermei și parcă a aruncat cineva o bombă cu neutroni pe verandă. Toate ferestrele, negre și fără perdele. Curtea, o mare de iarbă înaltă și de buruieni, ca un fel de proiect de restaurare a preriei. Pe verandă e bătut în cuie un panou negru cu portocaliu, INTRAREA INTERZISĂ, care e o glumă. Nimeni n-a mai locuit aici de ani întregi. Dacă e să fim sinceri, familia Schluter a scufundat de tot șandramaua, iar locatarii care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să cred că nu m-ai minți într-o chestie ca asta. Hai să mergem. Du-mă acasă. Se întoarseră la mașină. El se urcă în dreapta. Ea porni motorul. Stai un pic, spuse el. Se dădu iar jos, alergă la veranda putredă și smulse plăcuța cu INTRAREA INTERZISĂ. Alergă înapoi la mașină, se înghesui înăuntru și întoarse capul spre șosea. Ea îl duse acasă, pe un drum care parcă se lungea în timp ce-l străbăteau. Cântări din nou hotărârea cu olanzapina. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
biscuiți cu ciocolată la aragaz. Mâncare de consolare, îi spune ea. Noaptea, Karin abia se abține să se ghemuiască în pat lângă ea. În cea de-a doua seară, intră în casă după ce fumase jumătate de pachet de țigări pe veranda lui Bonnie și o găsește pe fată înnebunită. La început, nu vrea să spună de ce. Nu face decât să repete întruna „Nu-i nimic. Nici o problemă“. Dar nu se poate concentra și până la urmă arde plăcintele. Karin găsește vinovatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]