43,157 matches
-
de chihlimbar Picuri reci că de cascadă,stropind foi de măgheran. Față-n fata-nfunta soarta,un vânat și o domnită, ... Citește mai mult VISURI SPULBERATESe aud în pădurice pe sub poale de aluni,Zbârnâituri de alice tulburând a ei minuni.Campuri verzi cu viorele sunt călcate de haitasiTriluri lungi de pasarele alungate de gonasiSi tot freamătul din codru,se oprește un moment,Chiar și inima de lotru stă la pândă,măi atentCeasuri lungi de așteptare,tupilați printre frunziș,Stau scrâșnind de încordare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
-lea și al XVI-lea, mai ales în țările scandinave, când apare cutuma creștinilor devotați de a aduce în casele lor brazi împodobiți. Există, însă, cercetări potrivit cărora folosirea crengilor de brad, precum și a coroanelor și ghirlandelor din frunze veșnic verzi, pentru a simboliza viața eternă, a fost o tradiție a egiptenilor antici, a chinezilor și a evreilor. Enciclopedia britanică afirmă că rugile îndreptate către copac au fost practici păgâne pe teritoriul european precreștin și că ele s-au transmis, după
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
Și, cât o potârniche, o inimă blajină. Când te privi de-aproape păreai neterminată; Un lut frumos lucrat, dar fără de culoare. Cum te dorea să fii motiv de venerare, Visa perfecțiunea prin tine-ntruchipată. Atunci, ți-a pus în iris mult verde din câmpii, În păr un miez de noapte prins într-o peruzea, Un clopot alb să-ți bată în piept când cade-o stea Și pânza de-ntuneric o rupe în fâșii. Citește mai mult Te-a făurit Preabunul, cândva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
maternși, cât o potârniche, o inimă blajină.Când te privi de-aproape păreai neterminată;Un lut frumos lucrat, dar fără de culoare.Cum te dorea să fii motiv de venerare,Visa perfecțiunea prin tine-ntruchipată.Atunci, ți-a pus în iris mult verde din câmpii,În păr un miez de noapte prins într-o peruzea,Un clopot alb să-ți bată în piept când cade-o steași pânza de-ntuneric o rupe în fâșii.... XXV. SĂRUTUL, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
cerul liber, în flăcări, un copac își strigă departe, puternic, sfâșietor, durerea. Întins, galben, abandonat, - erou căzut privind la stele - trupul spectral, unduitor, a cedat roua lacrimilor și-o caldă îmbrățișare, acestui pământ negru și tăcut. În zori, printre frunzele verzi încă, mugurii de floare, în adierea brizei, cântă zglobii renașterea primăverii. CUM VIN TOATE ACUM... Cum vin toate acum! Cât de mult doare simplitatea ce nu poate fi tradusă exact! O floare așteaptă să-nflorească, cuvântul nu a ieșit din
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
Chiar nu v-ați imaginat vreodată cum ar fi să nu mai circule nicio mașină prin orașul dumenavoastră? Foarte simplu. Am beneficia cu toții de mai multă liniște, aer curat, mai mult spațiu liber pentru pietoni și bicicliști. Mai mult spațiu verde și mai mult loc liber pentru oameni și nu pentru fiare mai mult sau mai putin vechi. Poate că este mai comod să ne urcăm în autoturism pentru a ajunge din punctul A în punctul B, dar nu este și
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
în ele accentul poruncitor, arogant, dominator, al romanilor (dacă aceștia plângeau); ori, în loc de gângurelile fericite, - scandările stricaților, decadenților de Triburțiu et compania, - semnele împrăștiate prin Evropa de îndelungata filiație a lui Aeneas, fugarul, răsădind zeii troieni ca pe niște lăstari verzi încă mai întâi pe pământul penisulei italice, de unde energia Troiei nimicite avea să renască întinzându-se din nou îndărăt până la Eufrat, dincolo și de locul de origină... , pedepsit de sergentul Cioancă să execute culcări pe aerodromul înzăpezit al lui ianuarie
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
felurile de mâncăruri chinezești nu sunt puține. Prăjituri nu prea există. În loc de cozonac, în prima zi de An Nou de dimineață, se mănâncă o prăjitură numită „niangao”, făcută cu orez lipicios și făină de orez, ornată cu ceva roșu și verde. Dacă ar fi fost puțin mai închisă la culoare și ar fi avut nuci, aș fi jurat că este coliva de la noi. Am înțeles că Niangao înseamnă „mai sus și mai sus, an după an”. Am mâncat două porții, cine
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
fost după, când a fost televizat cât de cât cel de-al doilea meci al cuplajului din Șoseaua Ștefan cel Mare, adică F.C.Jandarmerii - F.C.Suporterii, meci disputat în cadrul Bastoniadei Naționale. Din păcate, echipa F.C. Suporterii a pierdut la "iarbă verde", scorul urmând să fie stabilit și omologat ulterior de către foruri... - Îți mai amintești de titlul cronicii tale de pe la începutul lui august?, mă întreabă Haralampy cu răutate. Tu ai incitat spiritele!1 Publicitate - revenim imediat... Așadar: într-adevăr, în seara zilei
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
și morală se destramă. "în sanctuarul birocrației și arbitrarului, emblema magiei bolșevice este ștampilă, iar mesagerul fulgerător, telefonul, care l-a fascinat dintotdeauna pe prozator: un birou uriaș, de o dimensiune incredibilă, cu opt telefoane de diferite feluri, cu fire verzi, portocalii și gri". Se cuvine a apela aci la conceptul de magie. Magia reprezintă o activitate substitutivă prin care individul aflat într-o criză existențială ce poate atinge situații-limită își satisface, pe plan ritualic și simbologic, o dorință neîmplinită. E
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
a unui băiețel. - Gata, răspundea servantul. - Trag, anunța vocea joasă, și, oricare ar fi fost trapa, dintre cele cinci posibile, care lansa porumbelul sur, oricare ar fi fost unghiul alcătuit de aripi pentru un zbor cât mai rapid, peste iarba verde, în direcția barierei albe, scunde, salva celei dintâi țevi și lovea pasărea, iar cea de a doua se auzea aproape simultan cu prima. Când porumbelul cădea cu capul înainte, doar cei mai buni trăgători vedeau secunda salvei a doua atingând
Un băiat care scrie bine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10292_a_11617]
-
a Întâmplat aici, calmul perfect al orașului ar putea să te păcălească. Nu ai crede că aceasta a fost scena atâtor grozăvii. Privesc spre imensitatea albastră care se cască deasupra mea, mă uit În stânga și dreapta și văd doar spații verzi. Orașul e aproape gol, nu și-a revenit parcă niciodată după război. Și poate că până la urmă, e mai bine așa. În fața mea - orașul și pădurea se Împletesc R ă m ă ș i ț e l e z i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de hârtie! Astăzi dăm extemporal Cu tema: „Cine știe De unde vine vara Și Încotro se duce...” (sau unde e a anotimpurilor răscruce...) Unii zic că vara vine din adânc de suflet de copii Ce visează la flori, fluturi, Soare, iarbă verde și jucării. Alții spun că e frumoasă tare (or fi văzut-o ei oare?) Că poartă o rochie verde Tivită cu puf de păpădie Și că Îi place să umble Desculță prin vie. Și când trece pe lângă struguri, mere, caise
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
a anotimpurilor răscruce...) Unii zic că vara vine din adânc de suflet de copii Ce visează la flori, fluturi, Soare, iarbă verde și jucării. Alții spun că e frumoasă tare (or fi văzut-o ei oare?) Că poartă o rochie verde Tivită cu puf de păpădie Și că Îi place să umble Desculță prin vie. Și când trece pe lângă struguri, mere, caise și tufe de soc se aude cum fiecare strigă: “ Mă coc!!!” Unii au spus că vara vine Chiar din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pete de zăpadă. Îi plac simetria stâlpilor negri de fontă și umbrele lor și mai întunecate, rețeaua de rigole din pietre de pavaj. Coșurile de gunoi care dau pe-afară sugerează mai degrabă abundența decât mizeria; băncile goale din jurul spațiilor verzi par a-și aștepta, binevoitoare, ocupanții zilnici - angajați veseli în pauza de prânz, băieții cu fețe grave, studioase, de la căminul indian, îndrăgostiți copleșiți de extazuri tăcute sau de tulburare, traficanți de droguri crepusculari, bătrâna doamnă decrepită cu strigătele ei sălbatice
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
la animalele de companie - ci tocmai atitudinea echivoca descrisă mai sus, distincția între maidanezii "noștri", blânzi și jucăuși, și cei "străini", agresivi și ușor iritabili; întreținerea acestei dualități disfuncționale, la limita dintre spațiul public și spațiul privat (scară blocului, spațiul verde dintre blocuri, strada "noastră" șamd.) face că numărul câinilor vagabonzi să nu scadă semnificativ, ba chiar să crească, în anumiți ani. Excluderea din ordinea social-simbolică nu îi afectează numai pe câini, sau numai animalele; îi afectează în primul rând pe
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în Europa, teoreticienii înapoierii colective jubilează individual pe marginea fiecărui rateu, explicând doct cui stă să-i asculte retardarea românească, incapacitatea noastră funciară de a fi în rând cu lumea civilizată. Echivalând patriotismul cu atitudinile și gesturile caricaturale ale rromânilor verzi, aceste personaje incolore și inodore se tot străduiesc să deconstruiască miturile și marile momente naționale. Incoerența logică se vede acum concurată de frauda argumentativă. Suntem din nou unici în Europa: în interpretarea acestor avocați ai neantului valah lipsiți de harul
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
publicat nu de mult o notă. Și mai e cazul unei sentințe de achitare dată de o instanță judecătorească din România în prag de aderare la UE în favoarea unui membru al Mișcării Legionare. La proces s-a prezentat, în cămașă verde cu diagonală, însuși marele șef al noilor legionari români. Tribunalul a decis că Mișcarea fiind legal înscrisă, a te revendica de la doctrina ei nu este nepotrivit. Așa că, în numele dreptului la opinie, se calcă legea care interzice orice promovare a ideilor
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]
-
Au rămas cântecele lui, marea lui bogăție: „De când ne-a aflat mulțime Ne vorbește zi și noapte... Cand de rău și când de bine”, „Dacă ea nu mă iubește”, „Dragostea e că și-o râie”, „Cocoșel cu două crește”, „Foaie verde spic de grâu”, „Mărie și Marioara”, „Pe deal pe la Cornățel”. „Cântecul lui Zavaidoc”. Dar să revin în timpul Primului Război Mondial, cănd Zavaidoc se înrolează voluntar, fiind chemat de Societatea Artiștilor, si cutreiera spitalele de campanie împreună cu George Enescu și Elenă Zămora (viitoarea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
leagănul copilăriei celebrului uitat, ar avea multe de spus. Spun multe cei mai înaintați în vârstă care l-au ascultat pe Zavaidoc în restaurantele țuluca, Stoica, Tralea, aplaudând impresionați de vocea, șarmul artistului care interpreta cu sensibilitate șlagăre precum „Foaie verde spic de grâu”, „Aș muri dar nu acuma” (Cântece pe care le-au preluat foarte mulți cântăreți de-a lungul timpului, dar... o spun cu părere de rău, , n-au catadicsit să-i amintească măcar numele înaintașului lor, ci s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fi vrut să-ți spun că sunt pe lume întâmplări mult mai importante decât oul de prepelița nins în iulie, amurg șovăielnic licornul sângelui veghează... Aș fi vrut să-ți spun... Numai iubirea poate făgădui... Gând de seară Ultima lectica verde, O felie de pâine uscată, Prima pagină a unui ziar Pe care zace cadavrul Visului înjunghiat... Cititorule, Cu ochi asfințit În firul de iarbă, Astăzi e mâine, Mâinele cerului Premiul I, pentru POEZIILE prezentate la secțiunea creație literară, faza națională
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile bătrânului tresăriseră și se strânse mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră răstignirea pe mângâierea blândă a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
părinții, casa, frații și-n Canada asta...am mai scris, am gasit pământul cel promis. n-avem Marea, dar românilor ne pulsează-n piept un singur dor: când ne băsmuiește briză sării să dormim pe marginile Mării. în această țară verde...verde, Dumnezeul nostru un ne pierde. și-n țărâna ei dumnezeiasca, altoim sămânță românească. avem case mandre și bogate. omul, care-I Om, ne este frate și așa nuntind, sau de jelim, noi ne închinam spre velerim, bun găsit din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fire cărunte se urzesc dimpreună cu lungi dîre de fericire. Și-o să trăim, unchiule Vania... Deși Întîlnire la Paris nu-i un manual de supraviețuire. Nu. E un jurnal stratificat de generații feminine, în care pietricele roșii apucă printre cele verzi, ca în acvariul îngust unde pui să-ncolțească o tulpină de bambus. Mici colivii, legănate de minimul curent pe care poți să-l faci întorcînd, cu furie, sau cu lentoare de om obosit, paginile cărților. Sigur că Bietele corpuri, proza
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]