1,741 matches
-
marmură translucide, În formă de ou. Lăsând-o pe Desdemona În spatele unei coloane, Lefty o căută prin mulțimea din gară pe verișoara care Îi aștepta la tren. Sourmelina Zizmo, născută Papadiamandopoulos, era verișoara bunicilor mei, prin urmare ar fi fost verișoara mea primară cu două generații Înainte. Când am cunoscut-o eu, era o femeie pitorească, mai În vârstă. Sourmelina, cu scrumul ei de țigară gata să cadă. Sourmelina, cu apa de baie indigo. Sourmelina, cu dejunurile de la Societatea Teozofică. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o identific În gloata asta din gara Grand Trunk e la fel de greu cum Îmi e să recunosc musafirii din albumul de nuntă al părinților mei, unde toate chipurile poartă masca tinereții. Lefty avea altă problemă. Străbătu mulțimea, uitându-se după verișoara cu care crescuse, o fată cu nasul ascuțit și cu gura rânjind ca o mască de comedie. Soarele pătrundea oblic prin luminatoarele de deasupra. Își miji ochii, cercetând femeile care treceau, până când, În cele din urmă, aceasta Îl strigă: ― Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așa o ironie. O prinse pe Sourmelina de mâini și o imploră: ― Trebuie să promiți că n-o să spui niciodată! Om trăi, om muri și ăsta va fi sfârșitul. ― N-o să spun. ― Lumea nu trebuie să știe nici că-s verișoara ta. ― N-o să spun la nimeni. ― Dar soțul tău? ― El știe că-l aștept pe vărul meu și pe proaspăta lui soție. ― N-o să-i spui nimic? ― Asta nu-i mare lucru, râse Lina. Nici nu mă ascultă. Sourmelina insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
extrem de seducător, ca ale unei dansatoare indiene, iar genele Îi erau atât de groase, că păreau date cu rimel. Dar bunica mea nu observase nimic din toate acestea. Era concentrată la altceva. ― Un arab? Întrebă Desdemona de Îndată ce rămase singură cu verișoara ei În bucătărie. De asta nu ne spuneai nimic despre el În scrisori? ― Nu-i arab. E de la Marea Neagră. ― Asta e sala, Îi explica Între timp Zizmo lui Lefty, arătându-i casa. ― De la Pont! suspină Desdemona cu groază, examinând Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Un soț tânăr s-ar ține toată ziua de capul meu. Ar fi o bătaie de cap prea mare. ― Să-ți fie rușine, Lina. Dar acum Desdemona râdea. Nu se putea abține. Era minunat să o vadă din nou pe verișoara ei, o mică bucățică din Bithynios rămasă intactă. Cămara Întunecată, plină de smochine, migdale, nuci, halva și caise uscate, Îi ridicase și ea moralul. ― Dar de unde să fac rost de bani de chirie? Îi scăpă lui Lefty În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
celor de piele și de whisky, un miros agresiv, metalic, care domină deodorantul bunicului meu: teama. Chiar În acel moment Zizmo spune pe un ton calm: ― Știi, tot timpul m-am Întrebat... De ce nu spui niciodată nimănui că Lina e verișoara ta? Întrebarea, picată din senin, Îl prinde pe bunicul meu nepregătit. ― N-am făcut un secret din asta. ― Nu? spuse Zizmo. Nu te-am auzit niciodată spunând-o. ― De unde ne tragem noi, toată lumea ți-e văr, Încercă Lefty să glumească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În ea, fumul se ridică și se Împrăștie, iar părintele Stylianopoulos rupse lumânarea În două. După aceea toată lumea ieși afară pentru a Începe procesiunea către biserică. Lefty Închiriase o limuzină pentru acea zi și deschise ușa ca să intre soția și verișoara sa. Când intră și el În mașină, Îi făcu discret cu mâna bărbatului care fusese desemnat să rămână acasă, blocând ușa, pentru ca spiritul lui Zizmo să nu poată intra Înapoi În casă. Acesta era Peter Tatakis, viitorul chiropractician. Potrivit tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un avion de jucărie, În timp ce Theodora Învârtea elicea. Dar cartierul de est al Detroitului nu era un sat micuț de munte. Existau o grămadă de copii cu care să te joci. Așa că, atunci când Împlini patru ani, Milton renunță la compania verișoarei sale, preferând să se joace cu băieții din vecini. Pe atunci aceasta avea deja o altă verișoară cu care să se joace. Desdemona făcuse tot ce-i stătea În putință ca să-și respecte promisiunea de a nu mai naște alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sat micuț de munte. Existau o grămadă de copii cu care să te joci. Așa că, atunci când Împlini patru ani, Milton renunță la compania verișoarei sale, preferând să se joace cu băieții din vecini. Pe atunci aceasta avea deja o altă verișoară cu care să se joace. Desdemona făcuse tot ce-i stătea În putință ca să-și respecte promisiunea de a nu mai naște alți copii. Îl alăptă pe Milton până la trei ani. Continuă să respingă avansurile lui Lefty. Dar era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tessie cânta la el conștiincios, prost și Întotdeauna cu o notă de tristețe carnavalescă. Când erau mici, Milton și Tessie Împărțiseră dormitorul și cada de baie, dar fusese era demult. Până de curând, Milton se gândise la Tessie ca la verișoara lui cochetă. De câte ori vreunul dintre prietenii lui Își manifesta interesul pentru ea, Milton Îi spunea să-și ia gândul. ― E fructul oprit, spunea el, așa cum ar fi spus Artie Shaw. Nu băga nasul unde nu-ți fierbe oala. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Respirând greu, aplecat asupra lui Tessie și tremurând de concentrare, Își legăna clarinetul cu mișcări circulare, ca un Îmblânzitor de șerpi. Iar Tessie era o cobră hipnotizată, Îmblânzită, fermecată de sunet. Până la urmă, Într-o după-amiază, când erau singuri-singurei, Tessie, verișoara lui bună, se Întinse pe spate. Își puse un braț peste chip. ― Unde să cânt? șopti Milton, cu gura prea uscată ca să cânte indiferent ce. Tessie Își desfăcu un nasture de la bluză și spuse cu o voce gâtuită: ― Pe stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care știa cât de agasant putea fi fratele ei, i se făcu milă de părintele Mike. Așa că-i sugeră să mergă Împreună să-și ia niște tort. EX OVO OMNIA Deci să recapitulăm: Sourmelina Zizmo (născută Papadiamandopoulos) nu era numai verișoara bunicilor mei. Era și bunica mea. Tatăl meu era nepotul propriei sale mame (și al propriului său tată). Pe lângă faptul că-mi erau bunici, Desdemona și Lefty Îmi erau și unchi și mătușă. Părinții mei aveau să-mi fie veri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai rece decât Își amintea ea să fi fost vreodată. Mai grav, timpul petrecut În sud-est o schimbase. Cumva, În decursul vieții ei, Sourmelina devenise americancă. Nu mai rămăsese În ea aproape nimic din satul natal. Pe de altă parte, verișoara ei, care se Îngropase de bună voie, nu-l părăsise niciodată. Amândouă trecuseră de șaptezeci de ani, dar Desdemona era o văduvă bătrână, cu părul alb, care aștepta să moară, În timp ce Lina, cu totul alt gen de văduvă, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
respingător care, precum legiunile persane ale lui Darius, năvălește peste continentul aheu de fete de-abia intrate În adolescență! Nu, Calliope nu era surprinsă de apariția unei umbre deasupra buzei ei superioare. Mătușa mea Zo, mama mea, Sourmelina, și chiar verișoara mea Cleo, toate sufereau din cauza părului care creștea pe unde nu voiau ele. Când Închid ochii și invoc mirosurile dragi din copilărie, simt eu oare turta dulce care se coace În cuptor sau mirosul de brad al pomului de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era la fel de mititel ca și tatăl său, Întrebă, cântând și mimând dojana: ― Rușine să-ți fie, Callie. Ce ai făcut? Își frecă În mod repetat arătătorul drept de cel stâng. ― Nimic, am spus. ― Hei, Soc, Îi șopti Platon fratelui său. Verișoara Callie roșește cumva? ― O fi făcut ceva ce nu vrea să spună. ― Ia tăceți din gură! spuse mătușa Zo. Părintele Mike se apropia, cădelnițând. Verișorii mei se Întoarseră. Mama Își plecă fruntea În rugăciune. Și eu la fel. Tessie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
foc. Cu mult timp înainte, în familie s-au făcut fel de fel de planuri, au hotărât nenumărate lucruri: unde va fi instalat pătuțul, ce culoare să aibă și cum anume să fie landoul. Da, părinții, bunicii, unchii, mătușile, verii, verișoarele și nașii s-au îngrijit, din vreme, de toate: scutece, pantalonași, bluzițe și botoșei, chiar și ghetuțele pe care le va purta copilul. Nu știu, însă, cum s-a întâmplat că au uitat, cu toții, un lucru mic, dar tare important
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Dar nimeni n-a putut scoate o vorbuliță. Într-un târziu, o voce cristalină de copil a zis: Voi nu vedeți? ziua aceasta e plină de soare. Ce-ar fi să-i spunem fetiței care s-a născut astăzi - adică verișoarei mele - Sorina? Nu-i rău deloc! au răspuns, aproape într-un glas, toți ceilalți. E minunat! E cel mai frumos nume. De-acum încolo, tăticul și mămica au o mică rază de soare care-i doar a lor. Sorina doarme
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
era, aici, mai mare, iar ici și colo drumul era poleit cu un strat greu de gheață. Calul, însă, înainta agale și sigur pe el. Fetele îl îndemnau. Diii! Oare, cum l-o fi chemat? Ochii Sorinei privesc întrebători cătră verișoara ei. Dar Alina nu-și poate aminti care-i numele căluțului. Ce-ar fi să-i spunem... Alin? De ce nu Sorin? Pentru că, ă, ă... așa-l cheamă pe frățiorul meu. Cel mai bine ar fi să-i zicem Alin. Bine
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
la ea În cameră, nici nu o deranjează cu Întrebări. Nu aveau nevoie să vorbească din moment ce gândeau la fel. Dar Într-o zi, unchiul meu și familia sa au venit Într-o vizită extinsă pe mai multe luni. Eu și verișoara mea Yuhang stăteam tot timpul Împreună, de dimineața până seara. Eram ca două surori, deși ne vedeam doar o dată pe an. Cu ocazia acelei vizite, mi-a povestit că i-a auzit pe părinții ei bârfind cu niște prieteni - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acestei persoane, zise detectivul, În caz că nu a aflat. Iată adresa. I-a Înmânat Verei traducerea scrisorii făcută de colegul lui. Dacă un suflet poate tremura, atunci asta mi se Întâmplă mie. Mi-am amintit de scrisoare. O citisem. Era de la verișoara mea Yuhang. Fusese confidenta mea În copilărie, cea care Îmi spunea bârfele familiei atunci când venea cu familia ei să ne viziteze o dată pe an. Când comuniștii erau pe punctul de a prelua Shanghaiul, și familia noastră a plecat, a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înmânat-o. Am pus-o pe masa de altar și nu am simțit cum trece timpul până să-mi amintesc de ea. Așa cum a ghicit detectivul, eram Într-adevăr urcată pe un scăunel, agățând beculețele de Crăciun. Am ochit pachetul verișoarei mele, m-am aplecat și am luat scrisoarea. Începea cu pălăvrăgeala obișnuită despre vreme și sănătate. Pentru ca apoi să ajungă la ceea ce numea „veștile interesante“. „Zilele trecute, Îmi scria ea, eram În talcioc căutând lucruri pentru afacerea mea de pe eBay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
așa am reușit să pun mâna pe aceste flecuștețe pentru tine. Isteț, nu? Sunt doar câteva suvenire din trecutul familiei tale. Nimic foarte valoros, dar poate Îți va face plăcere să-ți amintești de acele vremuri...“. Am lăsat jos scrisoarea verișoarei mele și am despachetat suvenirele. Și chiar atunci l-am văzut. Era un pieptănaș cu o sută de frunzulițe de jad și diamante În formă de boboci de bujori. Mama Scumpă mi-l furase mie. Eu i-l furasem ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
S-au făcut scrum o dată cu coșmelia. Am scăpat eu, care am fost anume trimis cu treburi în oraș și de bună seamă bunicul, în atelier... Asigurarea pentru prăvălie, casă și părinți, am primit-o eu. M-am însurat cu o verișoară de-a mea, cu care am ridicat această iaurgerie han. Viața noastră părea că va curge firesc și liniștit, dar n-a fost așa. Nevastă-mea dădu naștere unei fetițe bolnăvicioase și diforme, a cărei existență ne împiedica să ne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
au mai rămas, fiindcă fix acolo vor căuta prima oară inspectorii ANAF, specializați pe bani grei la Washington, exact pentru genul acesta de controale. Luați exemplul celor mari și treceți bibilicele care vă prisosesc pe numele mătușilor din dotare, vreunei verișoare ce nu are bibilici, sau chiar a unui om de încredere. Cetățeni, proprietari a peste 15 bibilici, asigurați-vă cu certitudine, că bibilicile dumneavoastră rămase în bătătură nu sunt din cele ciripitoare, ca atunci când vor fi interogate de ANAF, când
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
întregime supusă hunilor. Deci, ai putea fi într-adevăr o iscoadă de-a lui Atila. Ce faci prin părțile astea? Audbert scutură energic din cap. Nu, nu! Eu am rude aici, în sfârșit... nu eu, nevasta mea. Nevasta mea era... verișoara lui Waldomar, da, Waldomar Invincibilul! Venisem să fac o vizită rudelor ei, dar, spre nenorocul meu, am fost atacat și tâlhărit de bagauzi. Abia de mi-am scăpat viața, dar am pierdut tot ce aveam cu mine. — Și pumnalul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]