1,213 matches
-
verzuie (mi s-a spus că este uniformă italienească de vânător de munte), pantaloni groși de țesătură plușată de culoare nisipie, bufanți, moletiere groase de culoare, de asemenea, verzuie, bocanci solizi maro și pe cap un fel de caschetă, tot verzuie, ale cărei părți laterale puteau fi lăsate în jos pentru a acoperi urechile și ceafa. Am găsit un loc potrivit și în trei ore, poate chiar mai puțin, totul era gata, mai mult, aveam focul aprins în soba improvizată. Între
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
legale în vigoare Proprietăți organoleptice la sortimentele de muștar tabelul 7.5. Tipul Muștar extra Muștar obișnuit Aspectul recipientelor Curate, bine închise cu capace neruginite și neînnegrite Aspectul conținutului Pastă omogena, fin măcinata Culoarea Galben muștar, fără pete negre Galben verzui sau galbenbrun Miros Aromatic, înțepător caracteristic produsului ; Gust Dulce acrișor, la muștarul dulce și dulce acrișor iute la muștarul iute Iute, acrișor, dulceag slab sărat, caracteristic. 47 Proprietăți fizice și chimice tabelul 7.6. Tipul Muștar extra Muștar obișnuit dulce
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]
-
de ardei tabelul 7.7. Tipul dulce iute Calitatea extra superioară I ÎI Aspect Pulbere fină, catifelata, fără puncte de culoare albă sau neagră Pulbere fină Culoare Roșu -aprins până la portocaliu Roșu-gălbui până la roșu Uniformă cărămiziu închis Brun-galbui până la brun verzui Gust Specific de ardei, plăcut, dulceag fără gust amar sau rânced. Plăcut, iute, slab amărui Foarte iute, persistent Miros Specific de ardei, plăcut, fără miros de încins , de mucegăi sau miros străin Specific de ardei, fără miros de mucegăi sau
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]
-
183 un motiv de curiozitate în plus. Această curiozitate s-a schimbat în stupoare la prima apariție a grupului ce număra o duzină de ofițeri mergînd ca un singur om, cu același pas cadențat, îmbrăcați în noua ținută de culoare verzuie, prezentînd același vechi aspect al unor cefe violacee frecate cu glaspapir, aceleași figuri spînatice pline de cicatrici de la duelurile din vremea studenției, cu monocluri interșanjabile, în spatele șefului-creator al tinerii armate: faimosul general von Seeckt, odinioară șef de Stat Major al
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
e vremea potrivită pentru izvodul unei siluete regale, princiare, a artei, nu e oare mai degrabă seceta, momentul când un Moise tânăr și elansat lovește cu bagheta sa stânca neîncrederii veșnic mic-burgheze, ticăloșite, nu este oare apa, luciul calm și verzui al apei, terenul pe care să calce Învățătorul, chemându-ne la el, chiar dacă ne scufundăm până la glezne, apoi până la genunchi, mereu Îngreunați de fireștile noastre reflexe de bun-simț; bunul-simț, singura merinde pe care ne-au dăruit-o cei care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu făină de cucuruz și piatră acră. - Boală la încheieturi. Se folosește sărătura de carne de porc ce se adună pe fundul vasului. - Brânca (Erizipelul). Se aplică foaie de brâncă (plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze rudimentare și flori verzui sau alburii dispuse în spice) pe umflătură. - Bubă. Slăbănog ori pătrunjel fiert în lapte dulce, alină durerea cauzată de orice fel de bubă. Ca să n-apuce să coacă, pe bube se pune var proaspăt. Ca să grăbească coacerea și spargerea, se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aterizarea forțată a unui carusel zburător. Globii oculari, parcă un pic ieșiți în afara frunții și răciți de curentul de aer, erau prea mari pentru găvanele lor. Respirația mi-era lâncedă, pielea de pe brațe și picioare jegoasă, plină de julituri, unghiile verzui și maronii. Cerul văii era un gunoi mare albastru, izlazul un gunoi mare verde, iar eu însămi, la mijloc, un mic gunoi fără însemnătate. În dialectul satului nu exista cuvântul „einsam“ șsinguratic, însinguratț, ci numai cuvântul „allein“ șsingurț. Acesta se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și un bărbat. Obiectul provoacă pe dinăuntru un pic de teatru pentru că el însuși nu se cunoaște exact. Ce devine crinul în două limbi aflate în desfășurare concomitentă? Un nas de femeie pe-o față de bărbat, un cerul-gurii lunguieț și verzui sau o mănușă albă sau un guler de cămașă. A ce miroase crinul acesta - a sosire și plecare, ori a zăbovire? Crinul încheiat al ambelor limbi s-a transformat prin întâlnirea a două priviri asupra lui într-un eveniment misterios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am exprimat părerea, pădurea se întinde pînă către nisipul mării. Speciile de brazi cu ramuri stufoase și cu frunze unduitoare,nu ca acele de brad cum sunt la brazii care cresc pe la noi fac o ambianță plăcută alături de apa mării verzuie la mal, mai verde după aceea, urmând toate nuanțele de verde mai închis, tot mai închis, pierdute în albastrul pronunțat al mării. Uite! Nisipul are niște reflexii aparte ca și când ar fi amestecat cu firișoare de aur. În apa care este
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Caye Caulker, o insuliță de mai puțin de zece kilometri, locuită în majoritate de populație Rasta. Pe insulă nu există mașini, mâncarea proaspătă caraibiană te ademenește la fiecare pas, muzica lui Bob Marley se prelinge printre palmieri și apa limpede, verzuie, scălda plajele imaculate. Îmi petrec timpul făcând scufundări, stând la taclale cu localnicii sau studiind firele de nisip cu restul grupului de scufundători. Sunt câțiva străini care au ajuns pe insulă pentru o vizită scurtă, au căzut în mrejele tipului
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
multe haine într-un sat pierdut în mijlocul junglei! Autobuzul străbate lanțul sinuos al munților Anzi, pe de-o parte pare lipit de stânca maronie iar de cealaltă parte drumul se termină brusc într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
-l mai văzusem din 1996, când mă aflam de cealaltă parte a lui, în Mexic, ca participant la un Congres al PEN Centrului Internațional, la Guadalajara. Vom merge de-a lungul coastei aproape o oră, admirând prin geamul autocarului întinderea verzuie a oceanului, împestrițată de fâșii violete, pierzându-se la orizont. O priveliște mirifică. Din loc în loc, stațiuni, hoteluri, pensiuni cu aspect mediteranean. La o răspântie de străzi remarc un indicator cu inscripția Estoril - localitate renumită pentru circuitul său de Formula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dat, podeaua de sub picioarele tale dispare, devine translucidă, smulgându-ți un strigăt de uimire, pentru că urmează o cădere iminentă în apa mării, printre alge, pietroaie și pești multicolori, dar nu se întâmplă nimic din toate astea, „levitezi” comod peste abisul verzui. În sala de Internet de la parterul pavilionului italian am recepționat un mesaj de la Anișoara, colega noastră din redacție: ne scrie că totul e în ordine, lumea literară se pregătește pentru un nou simpozion „româno-român”, la care se vor auzi aceleași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îl descrie veridic Costache Crețu, fost slujitor pe moșia Eminoviceștilor: foarte violent, cicălitor și sever cu băieții lui.317 Corneliu Botez ni-l portretizează după surse absolut credibile ca fiind un bărbat înalt la stat, foarte robust, gras, cu ochii verzui albaștri, nas acvilin, fața rumenă și rotundă, cu mustăți și puțină barbă rotunjită de jur împrejur, la bătrânețecu părul alb, nepleșuv; cu portul și exteriorul bine îngrijit 318. Atrage atenția faptul că era vorbăreț și plin de spirit mușcător, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Dar ce portrete! Uluitoare, Edo! Absolut uluitoare! Expresive într-un mod pe care nu mi l-aș fi imaginat. Puncte și linii foarte subțiri sau, dimpotrivă, foarte groase. Pete aruncate pe foaie, totul în aceeași culoare neagră - uneori cu nuanțe verzui. Ordine și dezordine deopotrivă. Și toate aceste puncte și linii alcătuiau portrete atât de expresive și de puternice, încât îți rămâneau întipărite în creier. Le am și acum în minte, pe fiecare dintre ele, deși Eduard le-a strâns cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca și cum ochii mei imenși pu teau cuprinde doar ceea ce era în capul meu. Era un desen ciu dat, cum nu mi-aș fi imaginat. Și, totuși, incredibil era că mă recunoșteam în acel chip trasat incomplet, din linii și puncte verzui aproape străvezii. Mă recunoșteam, culmea culmilor, și așa cum sunt, și așa cum mi-aș fi dorit să fiu. M-a emoționat atât de mult desenul, încât, în loc să-mi dea elanul să mă apuc de scris, m-a blocat, pur și simplu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și în același timp curioși. Iar fruntea - întreaga frunte - era populată cu imagini: siluete de oameni, pânze de păianjen aducând a valuri de mare și multe semne de întrebare. Restul trăsăturilor feței erau mai mult schițate, din linii și puncte verzui aproape străvezii, la fel ca în celelalte portrete. Clara se întoarse cu privirea la ochii din tablou și abia atunci văzu că în pupile se oglindeau o parte din fantasmele care apăreau în frunte, ca și cum ochii imenși cuprindeau doar ceea ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi putut smulge cu o mîné, sé-l apuce și sé-l scoaté afaré! A și vézut cum se desface pémîntul În jurul nucului cînd trage el și-i smulge rédécinile. Soarele Îl bétea În cap și simțea cum Îi dé putere. Coaja verzuie a copacului era crépaté În cîteva locuri și asta Îl fécea sé paré și mai usor de smuls. Șasa știa cé nu este bine sé rupi copacii și cé un pionier adevérat nu rupe niciodaté copacii, dar prea Își dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
poate mai săpi oleacé. Marusea Ivanovna intré sub podnaves și scoase În farfurie, cu polonicul, borș cu varzé și doué bucéți mari de carne, pentru Alexandr Timofeevici. Chiar și În umbră podnavesului, unde soarele pétrundea prin crépétura de sub acoperiș, urma verzuie de sub ochiul Marusei Ivanovna se vedea. Dupé ce a pus farfuria pe masé și și-a Îndreptat spatele și s-a Întors că sé plece, pată a nimerit În téietura de luminé și-atunci ea péru mai suré, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
peste umerii ei albi, i-ncongiurai talia c-un braț, strîngînd-o tare la pieptul și la gura mea, iar cu cealaltă mână fluturând cealaltă parte a mantalei ne rădicam încet, încet prin aerul luciu și strălucit de razele lunei, prin nourii verzui * ai cerului, prin roiurile de stele, prin ploaia de raze - până ce ajunserăm în lună. Călătoria noastră nu fuse decât o sărutare lungă. O lăsai acolo, în aerul cald de pe malul mirositor a unui lac verde și strălucit, și mă-ntorsei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
uluire intrarea lui Zogru în sângele lui. În timp ce Zogru fâlfâia deasupra cadavrului, Ghighina privea și ea îngrozită vălul uriaș ca o frunză plutitoare, cu fața lui Pampu mișcându-se ca și când ar fi fost prinsă într-o picătură uriașă de ulei verzui. Nu mai văzuse pe nimeni murind și nu știa dacă să se apropie de corpul căzut în mijlocul drumului ori dacă să aștepte până ce chipul moale și umed s-ar fi evaporat. Nu-i fusese cu adevărat frică până ce limba transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
apăruse din senin icoana făcătoare de minuni. În primele zile, imediat după ce un călugăr tânăr dăduse cu ochii de Zogru, ținuseră slujbe și sfințiseră poarta albicioasă în carnea căreia părea întipărită imaginea strălucitoare a lui Pampu, înconjurată de un halou verzui, de o lumină stinsă și iradiantă. Figura lui, ușor mirată, ușor nedumerită, semăna cu a unui om luat prin surprindere. Își ținea mâinile pe lângă trup, cu palmele întinse, cum încercase să împingă sugativa lemnului. Hainele albe, murdare și mototolite, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui, și-l chema în Împărăția Cerurilor. Își aduce aminte cuvintele și simte încordarea lui Ioniță Zugravu, îi vede ochii înrourați și-aude încă întrebările: - Ce culoare avea duhul ăsta? - Nu ți-am spus? Era așa, ca apa, ca apa verzuie, de baltă. - Și Pampu ce făcea? - Ce să facă, săracul, nu mai zicea nimic. Era căzut în pulberea drumului. - Ei, păi, deja l-am făcut în picioare, cu ochii ridicați spre cer. - E mai bine, mult mai bine așa, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să stau eu acu' după dumneata, până s-or termina de tras paginile alea". Extraordinar, ce să-ți spun! Uite unde-mi era geniul creator asaltat de banalitățile monoton-mecanice ale vieții. Dacă n-ar fi băgat în el copanele alea verzui de atâta prospețime, asezonate cu mazăre furajeră depusă pe fundul unei bălți de rântaș, acum ar fi sforăit cu alea trei bărbii ale lui sprijinite-n în piept și nu mi-ar fi făcut mie curent prin birou. Al dracului
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tutun din căuș. Era scurt și chel, dar Își lăsa părul de la baza craniului să crească și să i se reverse peste guler. Țeasta, larg deschisă ca un estuar, era străbătută de vinișoare; părea congestionată. Opusă calviției de pepene oval‑verzui a lui Ravelstein. În timp ce agita curățitoarele de pipă ca niște omizi păroase, Grielescu continua să dezvolte câte un subiect ezoteric. Avea sprâncene stufoase și fața lui lată părea mereu pregătită pentru un schimb de idei. Dar de fapt nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]