1,001 matches
-
„Lasă-te răstignit și nu răstigni. Lasă-te nedreptăŃit și nu nedreptăŃi. Lasă-te bârfit și nu bârfi. Fii blând și nu zelos și rău... Veselește-te cu cei ce se veselesc și plângi cu cei ce plâng. Căci acesta este semnul curăniei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoși. Bucură-te cu cei ce se pocăiesc. Fii prieten cu toți oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaș
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Ioan Paul II: „Un [...] fapt semnificativ este că, intrând în Ierusalim în ajunul pătimirii sale, Isus împlinește, așa cum spun evangheliștii Matei (Mt 21,5) și Ioan (In 12,15), profeția lui Zaharia, în care își găsește expresie tradiția «regelui mesianic»: «Veselește-te mult, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată, Regele tău vine la tine: el este drept și mântuit, umil și călare pe un măgar, pe un mânz, puiul unei măgărițe» (Zah 9,9). «Spuneți fiicei Sionului
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cumpere bilete sau să-i mituiască pe paznicii de la intrare. Drummond și Thaw urcară treptele alături, Drummond croindu-și drum cu nasul lui mare ca o lamă de topor. Oficialitățile îmbrăcate exotic strigară: — E Drummond! E Thaw! și îi lăsară veseli să intre. Portarul îl prinse pe Thaw de mînecă și-l trase deoparte, arătînd spre Drummond: — Fii atent cu băiatul ăsta. Cînd e beat, nu-i o companie bună nici pentru om și nici pentru fiară. Triumful sosirii se risipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încărcată. Se băgar - atunci în baltă și-amîndoi eșiră - ntregi Și pe bab-o aruncară în isvorul c-unde reci Și cu apă moartă... Dânsa se-nchircește, se-nnăsprește- Ca un trunchiu uscat cu noduri pe isvorul mort plutește. 575Și acum se sfătuiră veseli ei și bucuroși Ca fărtatul lui să iee Fata - mpăratului Roș. Se gătiră omenește cu ițari și cu cojoc, Cu chimirul plin de galbeni, încinși bine la mijloc Și pe drumuri părăsite ei se iau și se pornesc 580Și trecând
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ar da Inimioara ta. Ostenit - am ostenit, Foarte tare m-am trudit Până ce te-am dobândit, Că acuma norocul Vrea să-și coate locul. Mândră, mândrulița mea, Că tu ești viața mea - Să trăim, să ne iubim Și să ne veselim. Frunzuță verde de nuc Vine vremea să mă duc, Să mă duc de - aici cu dor Ca și luna pe su nor, Să mă duc de - aici cu jele Ca și luna pintre stele - Să mă duc să nu ajung
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
poamă, Să mă primbl din cramă-n cramă, Cu opt ocă de pastramă Să bem vin, să mâncăm poamă. 251 Cu cât beu, cu-atît mă ieu, Cu cât beu mă-nveselesc, Cu-atîta mă răcoresc; De n-aș bea, n-aș veseli - Pe loc, mam-, - aș nebuni. {EminescuOpVI 247} P. STRIGĂTURI 252 Vecine, dragă vecine, Nu lăsa Nevasta ta Să spele cămeși la vale, Că-i prea albă la picioare - Că cîndu-i văd piciorul gol Stau în loc să mă omor. 253 Pe ulița
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
săriră Și capul că i-l tăiă, În suliță îl luă Și în pământ îl înfipse. Iar împăratul privea Și pe scări se cobora, La Doncilă că mergea Și pe spate că-l bătea, Cu mîngîiere-i grăia Și pe dânsul veselea: Ah, Doncilă bolnave, Vrednice și viteze, De când tu te-ai bolnăvit Deliii s-au îmmulțit. Așterne-ți mantaua ta Ca să-ți plătesc leafa ta; Măntăluța-și așternea, El de gălbeni i-o umplea. Galbenii că și-i lua Și pre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
jertfirea cea mai vie Numele tău voi slăvi. 7 Taci privighetoare Cu glasul cel dulce, Căci a ta cântare Durere mi-aduce. Taci și tu mierlușcă C-oi să amețesc, Ah! că n-am o pușcă Ca să te lovesc. Firea veselește Ca să omorâți Cu dulcea cântare Pre nenorociți. Taci privighetoare Că m-am spăimântat, Căci dulcea cântare Preste tot m-au săgetat. Nu mai sunt în stare Ca să te privesc, Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
săgeată-n piept - Doamne, ce necaz cumplit A pierde lucru iubit. 30 L-al tău piept cel delicat Vărsând lacrimi nencetat, Socoteam că-i prin putință Inima ta prea de grabă S-o vânez făr de zăbavă, Singur să mă veselesc. Râu de lacrimi de ar curge, Din ai mei ochi de s-ar scurge Lacrimi pline de amar, Lucruri mici le ai pe toate, Lacrimi, zău, parole date - Toate sunt întru nimica. Dar minutul de nu este Poate veni fără
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mea vrăjmaș s-au făcut, Cum voi putea de a mă bucura Când sunt cuprins de durere grea. Soarele frumos, luna, ș-ori ce stea Toate înnegresc înaintea mea. Câte strălucesc mie-mi înnegresc, De nimic nu pociu să mă veselesc. Ah, noroc pismaș, ah, noroc cumplit, 433 {EminescuOpVI 434} Ajungă-ți atât de când m-ai muncit, Ăst foc ce mi-l dai, când o mi-l iai, De trupșorul meu milă o să ai? Este lucru de mirare Eu atât să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Sufletul să-mi alinez, Ca să-mi ies din păreri Că iești între muieri, Că ești cu minte de fată Cu dragoste-nvederată. Nu te îndoi la minte, Fii cu dragoste fierbinte Că poate vreodată Voi pune lucrul în faptă, Ca să ne veselim, Focul să ne potolim. Până ești mai făr de vârstă Pe când amorul gustă, Maică-ta se tînguește Când păzi feciorește Până când te-i mărita Și-i eși la casa ta - Să lăsăm dar de măritat Că vorbim prea cu păcat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
alt fie Moarte mi se par, De-ar veni la mine Lumea să se-nchine Este în zadar. Nu știu de e lume Când nu-i acel nume Care îl slăvesc, Încotro oi face Nimica nu-mi place, Să mă veselesc. Minutul îmi pare Veac cu-ndestulare Când nu pociu s-o văz, Cât de-aproape fie Parc-aș fi-n pustie În locul ce șăz, Iar când se desparte Măcar nu departe, Simt că mă topesc. De-aș fi-n adunare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
băiatul se oprea din inhalat și rostea cuvintele imnului, Însă În urma celorlalți, ca un ecou straniu: „...sub pașii noștri grei... Între timp ceilalți petrecăreți au Început și ei să fluture steaguri și eșarfe de la ferestrele mașinilor lor, pe când se alăturau veseli cântecului. Din când În când toboșarul se oprea și Își folosea bățul ca să deseneze În aer șerpi imaginari Înspre trecătorii și vânzătorii ambulanți de pe trotuar, de parcă Îi dirija pe toți, orchestrând Întreaga larmă a orașului. După ce s-a terminat prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
demonstrând clar că nu-și considera încă mulțumită cum trebuie foamea de ieri, își ridică botul ca așteptând o nouă porție de hrană, așa cel puțin a interpretat Marta gestul, de aceea îi spuse, Ai răbdare, prânzul e mai târziu, veselește-te cu ce-ai în stomac, a fost o judecată pripită, cum de atâtea ori se produc în creierele umane, în ciuda apetitului remanent, pe care niciodată nu l-ar nega, nu mâncarea îl preocupa pe Găsit în acest moment, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de viață. Până când, într-o zi, Într-o zi oarecare, Părintele la școală sosi Cu un „cadou” cam mare. Era Calul Bălan, frumos, Din lemn curat sculptat, Cu Sfântul Neculai, maiestuos, Ca o viță de-mpărat. Dar Smărăndița s-a veselit. Chiar dacă părintele-i era tată, Pe Bălan ea s-a suit Și-a plâns ca niciodată. Toți copiii s-au speriat, Nică era încrezător, Toți s-au pus pe învățat, Nică era nepăsător, Până când, într-o zi, Fu rândul lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ai greșit Și de asta-s fericit. Soarele Astrule ești luminos Pe deasupra și frumos. Pământul cu razele-l mângâi Pe noi cei de jos ne bucuri. Galbenul este frumos Și mai este și lucios Mereu tu strălucești Mereu ne și veselești. Câteodată ne înșeli Dar mai faci și tu greșeli Noi, să știi, le vom ierta Numai de ne vei lumina. Cerul Ai un număr infinit Și de toți ești definit Noi oricum nu te-am găsit Totuși ne-am cam
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oscilează între frumos și fals, între adevăr și minciună, bine și rău, alb și negru. Unii tineri sunt emotivi, nesiguri, temători, ambițioși, încercând să învețe din ce în ce mai multe. Uneori tinerii trec foarte ușor de la o stare emoțională la alta: acum sunt veseli și râd mult, iar în momentul următor devin furioși fără motiv. Anturajul are un rol foarte important în viața unui adolescent, este factorul care are cel mai mult de spus în comportamentul unui adolescent. Este de ajuns ca o singură
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi luară cu toții palma ca să și-o pună pe creștet, după cum e obiceiul când vezi un om care știe. Când au văzut că-i las pe toți să-mi ia palma și să și-o pună pe cap, s-au veselit nemaipomenit. Unul dintre ei chiar Începu să scrijelească ceva pe un perete, dar scrijelea așa de frumos, Încât mai-mai că m-am recunoscut și pe mine cum stăteam alături de ceilalți, Împrejurul focului de tabără. Focul, mai ales, ziceai că arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
scrijelea așa de frumos, Încât mai-mai că m-am recunoscut și pe mine cum stăteam alături de ceilalți, Împrejurul focului de tabără. Focul, mai ales, ziceai că arde și jos, În vatră, și acolo, pe peretele peșterii. Ce mai oameni. Se veseleau din ce În ce mai tare, și asta fără să bea vin, așa că ne dădură cele mai bune bucate pe care le țineau În peștera aceea a lor pe care o prețuiau nespus, căci erau dintr-un neam amărât care Încă nu știa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe care o prețuiau nespus, căci erau dintr-un neam amărât care Încă nu știa cum se ridică o casă. Atunci, le-am arătat cum se face o casă, iar ei au văzut ce lucru bun e și s-au veselit și mai tare. Ne-au arătat drumul spre Miazăzi, printr-o trecătoare Înaltă și a doua zi am luat-o din loc, mai ales că vremea Începea să se strice și văzusem eu că pe măsură ce te duceai spre Miazăzi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sigur că nu greșisem direcția pe care o arăta sulița și, de fiecare dată după ce mă vâram Înapoi În casa din piele, Îi spuneam lui Enkim: - Mâine vom avea apă din belșug și ne vom răcori la umbră. Apoi adormeam, veseli nevoie mare, Înfășându-ne În pieile moi pe care ni le dăduse Aban. La căderea nopții, am strâns degrabă casa din piei și am Încercat să vedem dacă luna licărește În apa aceea Îndepărtată, dar n-am zărit nimic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
denumeau astfel meleagurile pe care trăiau, dar nimeni până acum nu se mai supărase aflând că și eu aveam un pământ numai al meu. Supărarea lui Tuni trecu repede Însă. După câteva clipe izbucni În râs, iar tovarășii lui se veseliră și ei din cale afară. - Ia zi, mă Întrebă, de unde vii? Ce să-i spun? Că plecasem de atât de multă vreme, Încât acasă dădea să Înceapă Încă o vară de când nu mai eram acolo? Că mersesem atât de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să găsească poteci acolo unde noi nu vedeam decât tufe. Erau tineri și vânjoși cu toții și se bucurau nevoie mare că ne Însoțeau. Când au zărit primul foc făcut de mâna lui Enkim, Începură să bată din palme și se veseliră strașnic, iar carnea friptă Îi făcu să horcăie și să râgâie neîncetat vreme de o seară Întreagă. Tot flecăreau cu vorba aceea ciudată a lor - plescăituri și păcănituri, sorbecăieli și scuipături. Nu trecu mult și ne Învățară și pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întorsese din drum ca să vină cu noi. Femeia era de două ori cât omulețul, avea un om al ei și era frumoasă de pica, dar mărunțelului nu-i păsa: era Încrezător că o va face femeia lui, lucru care Îl veselea peste măsură. Fiind vorba despre femei, habar n-aveam ce sfat să-i dau așa că, după o vreme, l-am lăsat să râdă de unul singur și m-am Întors să văd de cele trei sulițe. M-am strecurat Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui de la curea. - N-am, zău, ridică din umeri tânărul. Și nu vreau să-ți stric cureaua. Văd că e demult. De pe vremuri. - Cincizeșitrei, zâmbi bătrânul. - Se vede. Marfă. Nici nu zici că are cincizeci. Mai bătrână decât mine, se veseli meseriașul. - Exact de pe vremea asta. Început de august. Era Festivalul. Locuiam în București pe vremea aia. Zici că erai și tu pe-atunci? - În șaișpatru îs...Conceput în șaiștrei, se veseli tânărul, gândind cu mândrie cât umor i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]