2,153 matches
-
nervos. Oameni în toată firea, și se smeresc în fața unor jucărioare de copii. Cât primitivism, să se încredințeze protecției larilor pentru a obține mântuirea, prosperitatea casei și a recoltelor. Nici ei nu știu exact cui se roagă. Spiritelor morților? Sau Vestei, care întruchipează focul ce nu e lăsat niciodată să se stingă în cămin? În acest moment asistența păstrează o tăcere respectuoasă. Fiecare mișcă din buze și murmură în sinea sa cuvintele rugăciunii. Îi vine să râdă când se gândește că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a Vipsaniei și a lui Asinius Gallus. Dar nu-și dă seama care dintre fecioarele prezente este. Toată lumea șușotește că e cam înceată la minte. Și totuși, au luat-o fără voia maică-sii și au trimis-o în templul Vestei. S-a întâmplat acum vreo zece ani, când el se afla la Rhodos. Mare scandal, din câte a auzit. Decesul neașteptat al uneia dintre vestale a necesitat găsirea urgentă a unei înlocuitoare. Cum nici o familie patriciană nu s-a învoit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
obrazul patricienilor! În Senat a avut loc chiar și o tragere la sorți a candidatelor, în prezența părinților. Atât de mare a fost numărul celor ce râvneau la această onoare! Totuși, nici una dintre fete n-a fost numită preoteasă a Vestei. Și asta deoarece Asinius Gallus, demagog și oportunist ca întotdeauna, s-a apucat să declare cu patetism de la înălțimea rostrelor din for că neglijarea cultului strămoșesc este un simptom de degradare morală. Așa că și-a sacrificat propria fiică. Ochii i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce putea el face, un amărât de exilat căzut în dizgrație? Oare bătrânul Pollio, bunicul fetiței, de ce n-a intervenit? O fi considerat și el o onoare ca, în loc să joace la nunta nepoatei, să o înmormânteze de vie în templul Vestei? N-au mai apucat să-și vorbească. A murit destul de repede după aceea - de inimă rea se pare. Disensiunile dintre el și fiul cel mare ajunseseră de notorietate. Chiar, pe unde o fi hălăduind ce lă lalt băiat, Cornelius? Aude
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pare mult mai în vârstă decât celelalte. Îi cercetează intrigat trăsăturile și descoperă într-adevăr riduri fine pe frunte și la colțurile gurii. Își scarpină bărbia, perplex. Vestalele sunt datoare să-și închine virginitatea timp de 30 de ani zeiței Vesta. În primii zece sunt școlărițe și învață, în următorii zece oficiază, iar ultima decadă și-o petrec instruindu-le pe viitoarele preotese. Cele mai multe aleg să rămână și după aceea la templu. Fie și-au pierdut legăturile firești cu familia și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zgomotos pe nări. Ca prin minune, peste toată suflarea prezentă se lasă liniștea. Tac și ei, respectuoși, așteptând ca vestalele să ia loc în car. Puțini sunt cei care au dreptul să circule în car la Roma. Magistrații și slujitoarele Vestei pot să o facă numai cu ocazia ceremoniilor de cult și a solemnităților oficiale. Altminteri, când apare în public în interiorul Cetății, ce tățeanul este nevoit fie să meargă pe jos, fie să stea în picioare. Rex Sacrorum și vestalele se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu trebuia să meargă cu carul vestalelor? șoptește uimit Paterculus. Da, într-adevăr, se minunează și Nero. Augustus i-a conferit soției sale multe onoruri, chiar dacă încă nici un titlu oficial. Printre altele, deține privilegiul de a sta oriunde printre slujitoarele Vestei. În mulțime se deschide un nou culoar, pentru a lăsa să treacă un pichet de soldați călări. La vederea litierei ce sosește odată cu ei, Tiberius i-o arată tânărului: — Au venit s-o ia pe mama... Livia se bucură și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ale ei, toate la fel de amețitoare, toate îmbrăcate după ultima modă, cu hainele la care Jemima poate doar visa să le poarte. Pantaloni mulați pe coapse, puțin evazați la bază. Cizme delicate din piele, cu vârfuri pătrate și cusute pe centru, veste mici trase peste sâni obraznici și perfecți. Bruneta și prietenele ei l-au observat pe Ben încă de când a intrat. E prea exagerat cu costumul? s-au întrebat ele. ― La cum arată, a spus atunci bruneta, cui îi pasă? Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ia un Cosmopolitan și fuge înapoi la Paul, răsfoind-o. ― Asta e! spune ea, oprindu-se la o poză a unei tipe pe bicicletă. Pielea ei arată proaspătă și scânteietoare, corpul e prins în cei mai scurți pantaloni și o vestă de ciclism din lycra. Părul are aceeași culoare ca al Jemimei de pe ecran. Stă pe bicicletă, uitându-se la aparat, cu un picior pe pedală. Se sprijină spre înainte și râde. Nu arată ca un model, arată ca o tipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i sboară lumea luminând, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strînge-n brațe, tu îl fă altare, Dulce Românie, asta ți-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vârfuri, cu brațele Întinse și trupul arcuit cu totul Înainte și Înfipse cârligele cu putere, ferindu-se În același timp de cornul drept. Taurul se izbi de barrera, unde-l atrăseseră capele unduitoare. Țiganul alergă spre Manuel În aplauzele publicului. Vesta Îi era sfâșiată Într-un loc. Nu se ferise chiar cu totul de vârful cornului. Era Încântat de treaba asta, și-și arăta vesta ruptă spectatorilor. Făcu un tur al arenei. La un moment dat trecu prin fața lui Zurito, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se izbi de barrera, unde-l atrăseseră capele unduitoare. Țiganul alergă spre Manuel În aplauzele publicului. Vesta Îi era sfâșiată Într-un loc. Nu se ferise chiar cu totul de vârful cornului. Era Încântat de treaba asta, și-și arăta vesta ruptă spectatorilor. Făcu un tur al arenei. La un moment dat trecu prin fața lui Zurito, zâmbind și arătându-și vesta cu degetul. Zurito zâmbi. Altcineva Înfigea ultima pereche de banderillas. Nimeni nu era atent la asta. Omul lui Retana Înfășură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Într-un loc. Nu se ferise chiar cu totul de vârful cornului. Era Încântat de treaba asta, și-și arăta vesta ruptă spectatorilor. Făcu un tur al arenei. La un moment dat trecu prin fața lui Zurito, zâmbind și arătându-și vesta cu degetul. Zurito zâmbi. Altcineva Înfigea ultima pereche de banderillas. Nimeni nu era atent la asta. Omul lui Retana Înfășură un baston În materialul roșu din care era făcută muleta și, apropiindu-se de barrera, i-o dădu lui Manuel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
repede s-a dus. Mă-ntreb dacă echipajul o fi fost lângă el. Crezi c-or fi stat În cabină sau or fi ieșit? Nu s-a găsit nici un cadavru. Nici unul. Nici un cadavru care să plutească. Și dacă ai o vestă de salvare plutești mult timp, să știi. Probabil c-au stat Înăuntru. Ei, și au luat grecii totu’. Totu’. Chiar că tre’ să fi ajuns repede și ei. L-au ciugulit până la ultima fărâmă. Întâi au fost păsările, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
târziu În decembrie, zilele sunt În mod normal calde și plăcute, În nopțile răcoroase o bluză cu mânecă lungă sau un pulover subțire fiind suficiente, asta, desigur, În cazul În care nu sunteți o persoană ca Heidi, care preferă straturile: vestă impermeabilă din goretex, pantaloni din polar, cămașă pretratată cu factor de protecție solară 30 și substanță Împotriva țânțarilor, o șapcă ce reține căldura și o pătură din material special foarte ușor cântărind mai puțin de o sută de grame - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spuse o bătrână Într-un final. —Tăiați o găină, spuse Vaselină. Se așteaptă la un festin. Apoi membrii tribului Începură să alerge de colo până acolo. N-aveau destul timp să se pregătească. Femeile Își scoaseră cele mai bune haine, veste negre drepte cu carouri roșii și romburi aurii. Femeile bătrâne Își dezgropară ultimele brățări de argint. Unele dintre femei Își acoperiră pieptul cu multe șiraguri de mărgele făcute din sticlă cumpărate de la vechii negustori sau de la chinezi care fuseseră păstrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de taburete Înalte așezate cu fața spre o panoramă a Împrejurimilor. Nu zâmbea, remarcă el și-l trecură fiori reci pe șira spinării. Cadavre, câinii găsiseră părți din cadavre. Echipa de filmare Îl urmări până ajunse lângă Saskia. —Ai vreo veste? Întrebă el cât de calm putea. Spre ușurarea lui, ea clătină din cap. —Le-am dat mostrele de miros. Au căutat. Întreaga terasă, treptele și nu au găsit nimic, nimic. Harry răsuflă adânc. — Deci tăiem de pe listă acest loc. Alarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
totul e în ordine, ne poftesc înăuntru. Îmi pare atât de rău că angajatul care a verificat metroul în ziua aia nu a fost destul de atent. Nu era un angajat permanent, lucra cu jumătate de normă. Era un tânăr cu vestă. Dimineața sunt mulți studenți care lucrează cu jumătate de normă. Aceștia nu poartă uniforma verde, ci o vestă cu Regia Autonomă a Metroului. Pentru că eram în vagonul din față, am văzut foarte bine scena. În colțul de pe partea stângă, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în ziua aia nu a fost destul de atent. Nu era un angajat permanent, lucra cu jumătate de normă. Era un tânăr cu vestă. Dimineața sunt mulți studenți care lucrează cu jumătate de normă. Aceștia nu poartă uniforma verde, ci o vestă cu Regia Autonomă a Metroului. Pentru că eram în vagonul din față, am văzut foarte bine scena. În colțul de pe partea stângă, chiar în fața mea, era un pachet pătrățos, de vreo treizeci de centimetri, înfășurat în hârtie. Cam atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
soare și de mirosurile afrodiziace ale petalelor spre cartierul oriental. Erau urmați, la câteva minute, de alte două birje, una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bănuiai conținutul după aromele de vanilie, mac, chimion sau susan pe care le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros și nădușit, forjau și ciocăneau cuțite, topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Rin. Dar, cum am zis, toate astea sunt vorbe goale și e vremea să ajungem la o concluzie. Peste puține zile, trimișii lui Etius vor fi la Gundovek, iar noi trebuie să ne alegem delegații și să le spunem ce veste vor duce acolo. Așadar, nu putem continua să ne tot păruim astfel. Se întrerupse o clipă, părând că se concentrează ca să-și exprime cât se poate de bine gândul. — Ca să ne întoarcem la ce vorbeam mai înainte, reluă el, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de miel și începu să îi roadă carnea. Aproape imediat, Metronius îl incită să-și urmeze povestirea: — Deci? Spuneai că s-a întâmplat ceva, mi se pare. înghițindu-și dumicatul, Divicone încuviință. Da, reluă el, ștergându-și degetele unse de vesta soioasă de in. S-a întâmplat într-o după-amiază. îmi amintesc să era toamnă: toate culorile acelea, știți... în sfârșit, într-o după-amiază, mă dusesem prin apropiere împreună cu un confrate, să aducem lemne. Luasem un căruț deschis, pe două roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l asculte, Sebastianus îl întrebă pe bagaud unde se ascundea Eudoxiu. Acea scutură din cap energic. Nu știu. Poate știa Bassianus. Eu nu știu nimic. Metronius, care aruncase de acum ce mai rămăsese din tăciune, îl apucă pe bagaud de vesta de in și îl zgâlțâi cu brutalitate. Bineînțeles că știi! Haide, scuipă: unde e asasinul? Eucherius îl apucă de încheieturi, căutând să se elibereze, și atunci Maliban, care între timp adusese caii împreună cu Vitalius, îi trecu în spate, îl înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o parte brațul tânărului. Un bărbat îndesat, pe la patruzeci de ani, făcu un pas înainte: — Eu sunt, răspunse. — Numele tău? — Mă cheamă Rutilius. De vreme ce spui că vii din partea lui Magister militum, îmi închipui că ai și acreditări. Sebastianus scoase de sub vesta de piele sulul de pergament pe care i-l dăduse Etius. înainte de a i-l înmâna, însă, trase puțin mâna înapoi și-l întrebă dacă știa să citească. Celălalt se încruntă: — Bineînțeles! Altfel nu aș avea comanda, răspunse orgolios Rutilius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]