790 matches
-
de l oreille; ro. vestibulul urechii; en. vestibule of ear. Vestibule of mouth (NA: vestibulum oris) ,,porțiune periferică a cavității bucale" fr. vesttibule buccal; ro. vestibul bucal; en. vestibule of mouth. NA: Vestibulum osseus fr. vestibule osseux/ bony labyrinth; ro. vestibul osos. V.3. Modelul mineral și Cosmosul O sursă importantă de conceptualizare în terminologia medicală este universul mineral și elementele Cosmosului. De-a lungul istoriei, omul s-a considerat parte integrantă a naturii, a găsit în univers modele de cunoaștere
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
ceva mai multă experiență și îl "înțeleg". Căutându-și cheia în buzunar, găsește moneda dată de chelner. La dracu, și Maria-Tereza? A uitat să-i dea moneda înapoi. Asta-i acum, or să se mai vadă. Deschide ușa. Oglinda din vestibul îi întoarce aceeași imagine ca și azi dimineață, dar mai tânără decât în amintirea lui! Reconfortat de această surpriză agreabilă, trece triumfal pragul camerei mari care servește drept living, sufragerie și birou pentru el. Soția lui, care abia se întorsese
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
defilat toate trupele prezente în Capitală din Corpul 2 armată. Regina și arhiducesa au primit defileul de la una din ferestrele palatului. Balul de la Teatrul Național a fost organizat cu o intenție deosebită; toate doamnele ereau în costum național românesc. în vestibul, prințul Dimitrie Ghica, înconjurat de unii dintre miniștri și alți demnitari a primit pe Regele care dedea brațul arhiducesei, iar Regina erea la brațul arhiducelui. Regina ca și arhiducesa ereau în costum național românesc. Această punere în scenă avea de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
întrucât turiștii obișnuiți trebuie să achite o plată la intrare. Aici, în curtea dinspre sud, pe unde pătrundem în casă, vara, pe terasă, erau scoase scaunele și masa la care familia Mauriac își petrecea după-amiezile, savurând cafeaua cu prietenii. În vestibul ne întâmpină o ghidă-custode al muzeului - o doamnă radioasă, bine apretată, ce-și intră imediat în atribuții, copleșindu-ne cu o pletoră de amănunte despre casa în care ne aflăm și auguștii săi locatari. Vizităm doar odăile de la parter. Interior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de impostura și puterea lor, încât la moartea tătucului Stalin, la începutul lui martie ’53, le-am auzit pe cele două fete-femei Ostfeld plângând și rupându-și părul cu hohote înalte, dincolo de ușa de sticlă ce ne despărțea și îngustul vestibul. Dna Ostfeld, par contre, era „dulceața pe pământ”: mică, grăsuță, bună gospodină, stăteam ore întregi în bucătăria comună - eu nu aveam acces la baie decât prin curte -, un personaj decupat din Gogol sau din Ury Benador, „gata descrisă”, un aliat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în care l-am cunoscut, în acel autocar ce ne ducea la mânăstirea „Curtea de Argeș”, a publicat începând cu ’66 un șir de romane care l-au impus printre cei mai interesanți prozatori ai generației ’60. În primele două, Interval și Vestibul, cele mai reușite după părerea mea, Ivasiuc încearcă un lucru imposibil: romanul eseu, ambiția de a dezbate problemele societății și cele psihologice ale actualității. A fost iute receptat de critică drept un „înnoitor” al formulei romanești, drept un promotor al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Când crezurile slăbesc, cine oare se clatină, Dumnezeu sau națiunea? În orice caz, n-am văzut la el nici portretul prim ministrului grec, nici al președintelui rus. Ca în Siria, unde fotografia oficială a șefului statului, Bachar al-Assad, tronează în vestibulul mănăstirilor și al episcopiilor, între Fecioara Maria și crucifix. Există și circumstanțe atenuante, dar dincolo de Iordan și peste munți, o împușcătură în timpul unui concert spiritual surprinde neplăcut. 6. Iisus = Hitler? Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și capitelurile corintice împodobite cu o cruce, mulțumit să aflu că aici s-au făcut primele copii pe pergament ale Scrierilor Sfinte. Prima istorie a Bisericii (pe la 320) și primul ghid "turistic" al regiunii: Onomasticon. Detaliul cel mai amuzant, în vestibulul perceptorului bizantin, mi s-a părut inscripția în grecește gravată într-un medalion în mozaicul de pe sol: Dacă nu vrei să-ți atragi neplăceri, fă binele" într-o traducere liberă: "Arată-ne declarația ta de venit impozabil!" Mi se spune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vadă Moos emoțiunea. De la servitori mi-am luat ziua-bună dinainte, toți plângeau și m-au făcut și pe mine să plâng; cu mama însă am fost zdravănă, lacrimile ei nu au adus pe ale mele pe obraz. Am ieșit în vestibul cu Costache, lăsând pe mama cu Pia și Vintilică, trimis de Lia să mă sărute. Prezența copilului era o mângâiere pentru mama. [Când era să mă urc în automobil cu buchetele de flori primite de la prieteni, Moos spuse femeii care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Oni și Marie Pillat, după o călătorie de 48 de ore, liniile din Moldova fiind inundate, podurile luate și terasamentele stricate. La patru ore, se coborâră din automobile Vintilă, Lia cu Vintilică, Ion Pillat și Ionel. Când acesta intră în vestibul, mama alergă de sus și se opri apoi în capul scării, el stătu un moment jos cu capul plecat, stăpânindu-și emoția, apoi, încet, încet, urcă apăsat treptele. Ajuns la dânsa, se luară în brațe și stătură un minut unul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu o livrea strălucită suna clopotul să previe pe stăpânul său de sosirea unui oaspete, acesta se înainta spre ușa salonului ca să-l primească și lumea zicea râzând: „În acea casă rolurile sunt intervertite, servitorii sună pe stăpâni“. Jos, în vestibul, un negru îmbrăcat în roșu și un arnăut în costumul lor național luau în primire mantalele. Cu o eleganță mai occidentală, doamnele Carp, Al. Lahovary, Manu, Alex. Em. Lahovary, Stolojan, Elena Pherekyde, Constanța Costinescu; toate legațiunile se întreceau în serate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în următoarele condițiuni: Noi, Nastase Adrian și Nastase Daniela, declaram că donam socrului și, respectiv, tată, Miculescu Angelo-Romeo-Constantin, apartamentul duplex situat în București, str. Av. Jean Texier nr.4, sector 1, care se compune din subsol, parter și etaj, cuprinzând vestibul, două holuri, cinci camere, baie, bucătărie, debara, WC, oficiu, scara interioară, logie și pivniță, și din terenul existent în suprafață de 284 mp se transmite în folosință 100 mp. Subsemnatul Miculescu Angelo-Romeo-Constantin declar că primesc cu mulțumiri donația ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
cu troienele de frunze putrede, pustie și tristă, dar în umeda țărână a căreia a căreia se pregătește, ca și atunci, ca și întotdeauna, misterioasa renaștere a naturei. Înăuntru de asemeni, pe cât mi-am putut da seama, nici o schimbare importantă; vestibulul și hallul principal, la fel. La fel și camera în care am fost primit și în care am recunoscut numaidecât vechiul meu dormitor, cu ferestrele mari ce dădeau spre grădină și șesul Bahluiului. Numai lucrurile care formează decorul intim al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bărbatul lui Mimi s a instalat de-adevăratelea în apartament. M-a dat afară din birou. Bolnavă, gripată de trei zile, eram în pat, cu febră - o gripă teribilă face aici ravagii - când am fost anunțată că el e în vestibul, cu doi acoliți. Au început să zbiere, mai ales el, un ditamai bărbătoi, negricios și solid, că dețin un spațiu locativ pe care nu-l merit, fiind mama unei fiice care nu-mi face cinste etc., că s-o șterg
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-mi închipui că dormeam în el pentru ultima oară? Fiindcă nu puteam respira, am rugat-o pe Mabell să-mi pună ventuze. Era ora 3. Iarăși sună. Mabell îmi spune: „Domnii de azi dimineață au venit iar, așteaptă în vestibul“. Nu erau decât doi, dar m-au terorizat cât 100 000! Pe scurt, trebuia să mă scol din pat, să evacuez biroul, pentru domnul cel negricios, care trebuia să se instaleze imediat; în final, cu un aer generos, mi-au
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Isac Axler, trimite o situație cu titlul „date asupra stării și activității instituțiilor de sănătate și ocrotire aparținând organizațiilor particulare”, cu următoarele precizări: „școala primară de băieți din str.Al.I.Cuza, nr.13, cu patru săli de clasă și vestibul, a fost rechiziționată fără ordin scris, de armată pentru cazarmă; școala primară de fete, din str.Al.I.Cuza, nr.13, cu patru săli de clasă și un vestibul a fost rechiziționată de Corp 8 armată și Pionieri Compania 2
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Al.I.Cuza, nr.13, cu patru săli de clasă și vestibul, a fost rechiziționată fără ordin scris, de armată pentru cazarmă; școala primară de fete, din str.Al.I.Cuza, nr.13, cu patru săli de clasă și un vestibul a fost rechiziționată de Corp 8 armată și Pionieri Compania 2/4 poliție, folosită ca birouri centrale și cazarmă. De asemenea, grădina de copii cu trei săli de clasă rechiziționată de compania 2/4 poliție. Spitalul evreiesc a fost predat
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
România că prin mijlocirea corpului de portărei a Imobilul din str.Al.I.Cuza, nr.13, sediul comunității și local de școală primară de băieți și de fete, locuință directorului avea la parter 7 săli de clasă, 2 cancelarii, un vestibul, două săli pentru depozitarea materialului didactic, o cancelarie pentru sediul comunității. La subsol erau două săli de clasă, o bibliotecă, 2 săli pentru servitori, 3 camere pentru locuința directorului, o sală de trecere. Vecini: la dreapta cu proprietatea avocatului O.
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
mama se temea de el. Tot ce am cunoscut despre el În copilărie au fost portretele lui (barba și lanțul de magistrat de la gât) și obiectele pasiunii lui principale, rațele folosite ca momeală la vânătoare și capetele de elan. În vestibulul cu gratii de fier al casei noastre de la țară erau expuși doi urși extrem de mari, Împușcați de el, stând În picioare cu labele din față ridicate amenințător. În fiecare vară Îmi măsuram Înălțimea, Încercând să ajung la ghearele lor fascinante
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
preferate, un mecanic de locomotivă plin de funingine; sterilă pentru că odaia aceea rămâne nemobilată și pustie, lipsită chiar și de acele statui neutre pe care le Întâlnești În prima sală neinteresantă a unui muzeu. Restul galeriei de tablouri compensa sărăcia vestibulului. Mr. Cummings era un maestru al apusurilor de soare. Micile lui acuarele, achiziționate În diverse perioade la prețul de cinci sau zece ruble bucata, de către locatarii casei, au avut o existență destul de precară, fiind mutate În unghere tot mai Întunecate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și somnul lui este atât de bine capitonat cu vise (visează niște papuci buni de ronțăit și ultimele mirosuri adulmecate), Încât nici nu tresare când de afară se aud vag zurgălăii. Apoi o ușă pneumatică geme și se trântește În vestibul. Ea a sosit În cele din urmă; și eu care sperasem atât că nu mai vine! 3 Un alt câine, reproducătorul de elită, cu fire blândă, al unei familii feroce, un mare danez care n-avea acces În casă, a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pare să fi fost artera principală a primei mele copilării.) I-am expus fratelui meu un plan răutăcios și l-am convins să-l accepte. Îndată ce ne-am Întors de la plimbare, am lăsat-o pe Mademoiselle bufnind pe scara de la vestibul și am dat buzna Înăuntru, lăsându-i impresia că aveam de gând să ne ascundem Într-o Încăpere Îndepărtată. De fapt, am alergat până ce am ajuns În cealaltă parte a casei și apoi am ieșit din nou În grădină prin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fluture paisprezece kilometri până să-l prindă (Revista recreativă sau Excentricitățile literaturii și ale vieții, vol. I, p. 144, Londra, 1821). Curând după povestea cu șifonierul, am descoperit un spectaculos fluture de noapte naufragiat Într-un colț al ferestrei din vestibul și mama l-a trimis pe lumea cealaltă cu eter. În anii următori, am folosit multe substanțe letale, dar cel mai mic contact cu acea substanță inițială va face Întotdeauna să se deschidă portalul trecutului prin care va năvăli lumina
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spate și după trei sau patru asemenea impulsuri (Între timp bicicleta era pusă În mișcare) Își transfera piciorul drept pe pedală, Îl ridica pe stângul și se instala pe șa. În sfârșit, am ajuns acasă și, imediat ce am intrat În vestibul, am auzit glasuri vesele, vorbind tare. Cu oportunitatea pe care o au coincidențele din vis, unchiul meu, amiralul, cobora scările. De pe palierul de deasupra, acoperit cu un covor roșu, unde o grecoaică fără brațe prezida asupra unui vas din malahit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ținea gospodăria tocmai fusese dus sau dusă la clinica Binet ori cam așa ceva) părea a-l Împiedica să se concentreze asupra chestiunii foarte personale și importante despre care voiam să-i vorbesc. Pe o masă dintr-un fel de mic vestibul, pe care ședea Înainte un bol cu peștișorii aurii, se afla acum un teanc de reviste Punch legate - totul arăta cu totul altfel. Altfel erau și uniformele Înzorzonate ale chelnerițelor, nici una nefiind la fel de nostimă ca una anume pe care mi-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]