1,227 matches
-
în mână cercetând anunțurile și verificând la fața locului imobilele de vânzare. Nu găseam însă ceva potrivit pentru noi. Sau dacă găseam era prea scump, peste prețul indicat de tata. În acest timp (era prin ianuarie), Novac se căsători cu Veverița șl ne invită la nuntă. Făceau cununia religioasă tocmai la Turnu-Severin, unde locuiau părinții ei. ― Apropo, Coleșiu de ce n-a venit? l-am întrebat pe ginere, nu cumva ai omis să-l inviți? ― Se putea una ca asta? Am vorbit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
una ca asta? Am vorbit cu el la telefon și mi-a promis că vine. ― V-ați mutat de mult din casa lui? ― Numai de câteva săptămâni. Am găsit un apartament într-un blokhaus... Cam după o lună de la nunta Veveriței, m-am, pomenit ca un domn. Era și Mihaela de față. S-a prezentat: ― Sânt avocatul moștenitorilor defunctului Coleșiu. Trăsnet! A murit Coleșiu! Cînd? Cum? De ce? Am aflat pe loc amănuntele de care aveam nevoie. Închisese ochii la câteva zile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în aceeași situație?) Aveam prea multă încredere în mine și încrederea asta nesfârșită mă orbise. O urmărisem după aceea fără convingere, încredințat că fac o prostie. Nu descoperisem nimic, o protejase norocul, în-demnînd-o în ziua aceea să se ducă la Veverița. Știu, nu trebuia să mă declar mulțumit numai cu atât, ci s-o supraveghez mai departe, s-o urmăresc mereu. Știu, dar ce folos? Și limpezeam în continuare atâtea lucruri care mai înainte îmi păruseră oarecum ciudate. Acum știam de ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
local prea aglomerat, siliți să șadă la aceeași masă. Într-o vreme ea rupse tăcerea și mă întrebă: ― Te duci la birou? ― Cred că nu. Numai de lucru n-aveam poftă. Și când mă gândeam ce vor spune Bogdăneștii, Cici, Veverița și ceilalți prieteni auzind că... Fulgerul unui gând neașteptat m-a făcut să tresar. ― Ziarele! Dac-or afla din ziare? Până acum nu-mi trecuse prin minte o asemenea eventualitate. Zamfira a coborât să-mi aducă repede gazetele de dimineață
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Tîrnoveanu care îmi prezicea un viitor strălucit. (Ce păcat ― după o lună s-a stins din viață). Au venit și părinții mei, mai fericiți ca oricând. Altă petrecere, alt banchet, de astă dată intim, cu prietenii mei, printre care Bogdăneștii, Veverița cu Urangutanul ei și câțiva mansardiști (Gleber, Charlot, Iliuță). Dar toate astea mă lăsau rece, indiferent. Nu mai vibra nimic în mine, parcă mă transformasem într-un bloc de piatră. Era golul visului împlinit? Nu, încă nu! Numai când mi-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
parcă am plecat la școală. Dar unde am ajuns? Unde sunt? Mă uit în jurul meu, văd numai copaci, numai frunze de toate culorile... Aud numai ciripitul păsărilor și foșnetul frunzelor. Hei!!! este cineva aici? Nu mă aude nimeni? Hei, tu, veverițo, dă-mi și mie o alună! Mi-e sete! Mi-e foame! Ce mă fac? Unde mă duc? Totul este pustiu în jurul meu... Merg pe cărarea asta, poate ajung undeva! Dar sunt foarte obosit! Eu am ghiozdanul în spate... Oare
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
un covor... De frunze plin, Dar în zadar, căci păsările nu mai vin!... Un vânt se pornește mare, Iar el te-ngrozește tare, Dar când furtuna se stârnește, Pe toți norii-i izgonește!... Fulga Delia - Maria Școala Gimnazială Dumbrăvița O veveriță suspină Cu ochii în lumină, Fiindcă din vârf de brad Conuri nu mai cad. -Doamne, Dumnezeu cel mare, Doamne, îți cer îndurare! Întruna suspin, Căci beciul nu e plin. Iar al meu odor De-o zi l-am trimis la
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
a privit așa mirat, Bordaș fiind în prezent bursier NEC... Ia să ne gândim împreună! 13 ianuarie 2011 Rătăcind prin Bellu, cu Paul Filip Toată copilăria și adolescența mea se leagă de aleile, figurile, crucile, cavourile, pomenile, văduvele, capela și veverițele din cimitirul Bellu. De la 4 la 15 ani, adică din 1957 în 1968, am crescut între stația de tramvai „G. Bacovia“ de pe Giurgiului, Pieptănari, Ferentari, Șoseaua Viilor-Chirigiu, dealul Filaret, Lânăriei și „cociocul“ dintre Mărțișor și Crematoriu. Știu că am povestit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Mă felicit că n-am fost tentat niciodată să mă arunc în necunoscut. Intrăm într-un orășel liniștit, cu case înconjurate de verdeață, unde nu există nimic din nevroza marilor orașe americane. Cristian B. oprește mereu mașina ca să nu calce veverițele ce traversează strada și, uneori, se zăpăcesc. Exact când te aștepți să fugă din botul mașinii, se întorc înapoi. Orășelul, mai liniștit chiar decât Sinaia, e locuit, în special, de pensionari. Vecinii se cunosc între ei, se salută, se ajută
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înapoi. Orășelul, mai liniștit chiar decât Sinaia, e locuit, în special, de pensionari. Vecinii se cunosc între ei, se salută, se ajută. Pătrundem pe strada unde locuiește gazda noastră. Se cheamă "Pleasant Street", ceea ce înseamnă "strada Plăcută". Mai ferim câteva veverițe, după care ajungem. Branco e un român din Serbia, din Vîrșeț, dacă am reținut bine. Ne ducem la el", zic. Am aflat abia acum de la Cristian B. că biletul meu a fost plătit de d-l Branco, pentru a-i
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
alături de potecă, ca să nu zdrobești bunătate de fragi. Ia uite colo cimbrișorul, roinița și sunătoarea, romanița și traista ciobanului. Da’ câte buruieni de leac nu sunt pe aici! Până una-alta, hai să mănânci niște alune. Întâi, însă, vom ruga veverițele să ne lase și pe noi să ne înfruptăm din bunătățile lor...A întins mâna și a cules câteva alune. Apoi, vorbind cu alint în glas, a început să facă alunele să sune lovindu-le una de alta. Îndată și-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe noi să ne înfruptăm din bunătățile lor...A întins mâna și a cules câteva alune. Apoi, vorbind cu alint în glas, a început să facă alunele să sune lovindu-le una de alta. Îndată și-au făcut apariția câteva veverițe, cătând curioase cu ochișorii lor mici către mine. Pe bătrân îl cunoșteau doar. S-au apropiat și cu lăbuțele lor delicate au luat fiecare câte o alună din mâna bătrânului și s-au retras să le ronțăie pe îndelete...Priveam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
delicatețe și o frumusețe greu de povestit...Îndată, bătrânul mi-a deslușit taina acestui ritual: Acum avem și noi voie să ne bucurăm de aceste bunătăți. Ne-am așezat pe iarbă chiar la umbra alunului. Să vezi acușica cum vin veverițele să se hârjonească prin alun, pentru a ne bucura sufletul. Nu după multă vreme, tot alunul era o alergătură de veverițe, când sus, când jos...Se opreau din când în când, parcă pentru a ne întreba: „Ei, vă place sau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ne bucurăm de aceste bunătăți. Ne-am așezat pe iarbă chiar la umbra alunului. Să vezi acușica cum vin veverițele să se hârjonească prin alun, pentru a ne bucura sufletul. Nu după multă vreme, tot alunul era o alergătură de veverițe, când sus, când jos...Se opreau din când în când, parcă pentru a ne întreba: „Ei, vă place sau...?” Și iar luau de la capăt jocul sprinten. Frumusețea saltului lor de pe o creangă pe alta, ba chiar de pe un copac pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
când, îl furam cu coada ochiului pe bătrân. El le privea zâmbind cu atâta drag de ai fi spus că asistă la jocul propriilor lui copii. Am rămas acolo în tăcere o vreme, inundați de bucuria clipei. După un timp, veverițele, sfârșindu-și ghidușiile, s-au depărtat. Cu o lumină deosebită pe chip, bătrânul m-a întrebat: Spune, îți mai vine să pleci din acest colț de rai? Apoi de aici ar pleca doar unul orb sau un surd. Unul care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
întârzii? Când umbra stejarului cel mare din marginea luminișului ajunge în lungul cărării, atunci îi amiază... Mergeam cu ochii furați de toate frumusețile din jur. Auzul era mângâiat de tril păsăresc...M-am lăsat pradă tuturor chemărilor...În acest timp, veverițele au apărut hârjonindu-se pe poteca din fața mea. Nu mă mai săturam privind la acele făpturi făcute parcă din gingășie, zburdălnicie și inteligență...Mi se părea că ele fac totul pentru a mă înveseli pe mine...Ce minunăție! „Oare nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ele fac totul pentru a mă înveseli pe mine...Ce minunăție! „Oare nu cam așa arată Raiul?!...” Am ajuns în poiană. Un hârzob cu lumină părea că a căzut pe pajiștea din fața mea...M-am așezat la umbra alunului știut. Veverițele se jucau în apropiere, oprindu-se din când în când parcă pentru a mă întreba: „Îți place ori ba?” „Îmi place, frumoaselor. Îmi place cum nici nu vă închipuiți voi” - gândeam eu în timp ce un foșnet neașteptat s-a auzit pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de fum, iar ea...am privit cu mare luare aminte...nu se mai afla acolo...M-am frecat la ochi cu gândul că poate am vedenii, dar în fața mea nu se mai găsea nimeni...Eram din nou numai în tovărășia veverițelor, a păsărilor și a soarelui, care încălzea din ce în ce mai tare. Întrebările au năvălit precum cucii în huciul din pădure: „Cine o fi această bătrână? Nu-i ceea ce pare. Prea le spune ca la carte. O simplă țigancă - cât ar fi ea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bage în seamă. În timp ce eu abia mai răsuflam de frică, un nou foșnet și o chițcăială prin crengile stejarului de lângă mine mi-au atras iarăși atenția, dar și olecuță de spaimă. Privirea mi-a zburat fulgerător spre înalturi. Cele două veverițe - sau poate altele - s-au oprit pe o creangă. Cu ochii ca scânteile, priveau spre mine. Am avut impresia - pentru o clipită - că ele încearcă să mă liniștească: „Stai pe pace. El e moșneagul Martin. Îngăduitor și cuminte ca o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
urmă, m-am liniștit. Prudent, însă, m-am retras totuși la o distanță potrivită, de unde îl urmăream pe „moșnegul Martin”, care moșmolea prin zmeuriș. Până la urmă, am uitat de el și am colindat rariștea de la un cap la altul, cu veverițele pe urma mea. „Să știi că neastâmpăratele astea au grijă să nu mi se întâmple cine știe ce...” gândeam eu zâmbind gândului. Între timp, păzeam umbra stejarului. Acușica îi în lungul cărării, când trebuie să mă retrag la chilie, să nu-l
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sfinția ta - i-am răspuns și am pornit să culind pădurea plină de minunății... Am umblat mereu cu gândul la cele văzute la bătrânul călugăr, dar mai ales la cele spuse de el...Chiar și acum, când privesc jocul neprihănitelor veverițe, îmi stăruie în minte, a câta oară? gândul: „De unde știe acest bătrân ce scrie în cele pergamente? Numai că a fost de față când au fost scrie sau le-a citit după aceea...Pe rând, ca acum”. M-am întors
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
înaltă cit și ci, trunehioasă, oblă de la umeri la șolduri, cu mâni și picioare mari de caro se jena, nici nu părea tânără, deși avea numai 19 ani. Alături de ea, Lică, subțirel, sprinten, cu figura plăcută, cu ochii vioi de veveriță, părul negru din care se lăsa o buclă mare pe frunte, cu mâinile și picioarele mici și subțiri și dinții albi mărunți, avea aerul unui țingău. Venea pe la Sia în fiecare seară cam pe la aceeași oră, când știa că e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
am vrut să-i prind mâna, și-a retras-o. "Lasă, altădată", a zis, cu o voce obosită, acoperindu-și fața cu palma. Am mai făcut o încercare, la fel de neinspirată: "Nu mai ai poftă să vedem lumea? Stai ca o veveriță care-și aduce coada peste ochi". Credeam că, într-o asemenea împrejurare, soluția cea mai bună era s-o silesc să zâmbească. Nu știam că viața nu urmează totdeauna regulile din psihiatrie. În clipa următoare, am descoperit că plângea, de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întâmpla? La urma urmei eram un hacker destul de bun, puteam “fura” informații destule și în țară la mine, fără a fi nevoit să fac nici un compromis de alt gen. Spărgeam bazele de date ale unităților cu usurința cu care sparg veverițele nucile, devenind foarteversat, lucram “cu manuși” fară a lăsa nici cele mai mărunte urme posibile. Ramânea să mai meditez încă la propoziția lui Costash “Ai fost ales.... ". A doua zi, Costash m-a însoțit la dejun . Imediat ce am pășit în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fi părut. Trebuie să recunosc că unicul și devotatul meu prieten în tot acest timp rămânea calculatorul. Acolo petreceam cele mai fericite clipe și mă „distram” spărgând codurile unor insitutții celebre din lume, cu precădere militare, cu ușurința cu care veverițele sparg alunele. Aici eram în elementul meu, un hacker de temut, motiv pentru care o și ștersesem din România, pentru că-mi dădusem seama că în curând vor începe să-mi adulmece urmele. Pentru acest motiv nu puteam rămâne nepermis de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]