1,948 matches
-
rezolvată decât prin „revoluția proletară”, menită a duce la înlocuirea relațiilor capitaliste de producție cu relațiile socialiste și apoi comuniste, ce vor redescătușa dezvoltarea forțelor de producție. Revoluția proletară victorioasă ar deschide epoca tranziției de la capitalism la socialism. Numai că „viclenia istoriei”, pe care chiar Marx o invoca, dar pe care n-a bănuit-o că ar interveni pentru a-i infirma predicțiile, a făcut ca țările central și est-europene să se confrunte nu doar cu tranziția de la capitalism la socialism
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
predicțiile, a făcut ca țările central și est-europene să se confrunte nu doar cu tranziția de la capitalism la socialism, ci și cu cea inversă, de la socialism la capitalism. În ce măsură această ultimă tranziție ține de o inevitabilitate istorică „legică” sau de „viclenia istoriei” sau pur și simplu de o traiectorie a dezvoltării pe care societățile însele o construiesc istoric? Nu cumva organizarea socială și politică specifică modelului comunist n-a fost decât o deviere (un ocol istoric) pe care doctrinele secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Poezie publică Al. Macedonski (Noapte de ianuarie), Anna Ciupagea-Mateescu, Mircea Demetriade, Ion I. Livescu, N. Țincu, Radu D. Rosetti, Carmen Sylva, Ludovic Dauș, Caton Theodorian, Smara, Bonifaciu Florescu, Constantin Râuleț, Mihail Celarianu. Pagini de proză semnează doar Vasile Alecsandrescu (romanul Viclenie socială), care colaborează și cu un text dramatic, Mihail Drăgănescu, Ricard D. Ioan. Articolele de critică aparțin aceluiași V. Alecsandrescu, precum și lui M. A. Renert, Mihail C. Bunescu, Constantin Râuleț, care fac cronică teatrală. Traducerile sunt din Paul Hervieu, Catulle
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285729_a_287058]
-
aceea Pavel spunea, scriind tesalonicenilor: Duhul să nu-l stingeți (I Tes. 5, 19). Cu aceste cuvinte a vrut să arate că, după ce a venit în ajutorul nostru harul Duhului, nu mai putem fi biruiți de demon și dejucăm toate vicleniile lui. Că, dacă nimeni nu poate spune Domn este Iisus, decât în Duhul (I Cor. 12, 3), apoi cu mult mai mult nimeni nu poate avea credință tare și înrădăcinată decât în Duhul Sfânt”. (Sf. Ioan Gură de Aur, La
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
când este o viață deșănțată și depărtată de buna știință, atunci și credința se strică și devine la fel cu viața (...)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, omilia a V-a, p. 61) „Aceasta este viclenia fără seamăn a diavolului. Se străduiește să-și răspândească învățăturile pierzătoare fie adăugând ceva, fie scoțând ceva, fie denaturând, fie interpretând greșit textul Scripturii”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la <<Doamne, nu a omului este calea lui?>>, PGB 8A
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Desfrânarea altora nedreptățește și face rău numai oamenilor; castitatea ereticilor însă se ia la luptă cu Dumnezeu, insultă covârșitoarea Lui înțelepciune. Astfel de curse întinde diavolul slujitorilor lui! Nu e ideea mea că fecioria ereticilor este curat o născocire a vicleniei diavolului. Ideea asta nu-i a mea, ci a lui Dumnezeu, Care cunoaște toate gândurile diavolului. Ce spune El? Iată ce spune: Duhul grăiește lămurit că în vremurile cele de apoi vor cădea unii de la credință, luând aminte la duhurile
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ei”. (Sf. Atanasie cel Mare, Despre Sfântul Duh, Către același episcop Serapion, I, în PSB, vol. 16, p. 87) „Minunat era (Cuviosul Antonie - n.n.) și în credință și evlavie. Căci nu voia să fie în comuniune cu schismaticii meletieni, cunoscând viclenia și apostazia lor de la început; nici cu maniheiștii sau cu alți eretici nu vorbea prietenește, ci doar îi îndemna să-și schimbe gândurile și să se întoarcă la dreapta credință. Socotea și spunea că prietenia și convorbirea cu ei<footnote
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
interes general și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul general. ... (3) Se prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea. ... (4) Este, de asemenea, în legitimă apărare și acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/159333_a_160662]
-
cu gravitatea atacului. ... (3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condițiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependința sau loc împrejmuit ținând de aceasta, făr�� drept, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții. ... Articolul 20 Starea de necesitate (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate. ... (2) Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva
EUR-Lex () [Corola-website/Law/273384_a_274713]
-
a războiului, înfometarea deliberată a civililor, privându-i de bunurile indispensabile supraviețuirii sau împiedicând, cu încălcarea dispozițiilor dreptului internațional umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora; ... f) declară sau ordonă că nu va exista îndurare pentru învinși; ... g) ucide sau rănește, prin viclenie, un membru al forțelor armate inamice sau un combatant al forțelor inamice se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. ... h) utilizează bunurile culturale protejate ca atare de dreptul internațional umanitar, în special monumente
EUR-Lex () [Corola-website/Law/273384_a_274713]
-
Tino Geirun. Fără îndoială, este vorba despre o comedie italiană a secolului al XVIII-lea. Deși este curtată de contele D’Albafiorita și de marchizul di Forlipopoli, atenția Mirandolinei este atrasă de cavalerul di Ripafratta. Dar, cu siguranță, dragostea și viclenia femeilor nu s-a schimbat în ultimele două secole, drept urmare pare aproape imposibil să nu apreciem această piesă atemporală, privind-o pur și simplu ca pe o comedie de situație și de caracter. Despre Hangița, Carlo Goldoni scria în Memorii
Teatrul Nottara te invită la "Hangița", de Carlo Goldoni by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80218_a_81543]
-
aceasta din urmă, de statistici și recensăminte. Capitolul (secțiunea) din carte despre portretul moral și intelectual al evreului aduce, la început, în dezbatere evreul inteligent și viclean, cînd inteligența era socotită primejdioasă. Pentru că această inteligență, înnăscută sau dobîndită, naște, invariabil, viclenie. Și se citează, în sprijin, destule exemple, din care nu lipsește și aprecierea lui Cioran din 1936 (Schimbarea la față a României). O altă prejudecată negativă a acestui portret moral este prezentarea evreului ca fiind, exclusiv, fricos și laș. Călinescu
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
oameni cam tot asa se-ntâmplă. La oameni, însă, precum Traian Băsescu, “codul etic” din regnul animal e anulat de “rațiunea” care spune că poți fi șeful suprem și altfel: intimidezi exemplarele slabe, iar pe cele puternice le elimini prin viclenie și nu prin înfruntarea bărbăteasca, proprie unui mascul dominant. În această logică, Traian Băsescu este masculul dominant care, undeva “suspendat” între regnul uman și cel animal, domină prin orice alte mijloace decât lupta dreapta, corp la corp. Armele lui țin
"Eu, domnule Pleșu, cu berbecul m-am lămurit, aleg gâștele!" () [Corola-journal/Journalistic/43350_a_44675]
-
ндр Ланжеро́н, un francez slujnic al Țarului) și trădarea negociatorului turc Moruzi (un fanariot) la Tratatul de la București (1812), duc la extinderea denumirii de « Basarabia », la întreg ținutul dintre Prut și Nistru, teritoriu al Moldovei, care prin această viclenie este cedat Rusiei în ciuda protestului voievodului moldovean Veniamin Costache și a Sfatului său. Tratatul care sfâșie Moldova în două până în zilele noastre este semnat de mareșalul Kutuzov. Moruzi însă a fost decapitat la Constantinopol când guvernnul otoman a aflat de
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
Iordăchescu Ionuț Conducerea Ucrainei l-a depășit în viclenie pe Vladimir Puțin, presedintele Rusiei rămânând acum cu două opțiuni: să invadeze Ucraina sau să piardă războiul "camuflat", scrie Paul Roderich Gregory pentru Forbes. Analistul spune că a fost contrariat de anunțul făcut de președindele ucrainean Turcinov la data de
"Rusia trebuie să invadeze Ucraina sau va pierde" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54309_a_55634]
-
sorocit, vin pe lume viitoarele sale progenituri. În așteptarea disperată a doctorului, Simona ar fi fost în stare să construiască și ea un cuib asemenea pasării din Australia, dar cum nu era posibil, ea urma să preia de la aceasta doar viclenia și, dacă timpul îi va fi propice, și tainice înțelepciuni. Orele treceau și doctorul nu se arăta. În dimineața ce urma, trebuia să părăsească spitalul. Toate planurile ei aveau șanse de a se risipi la cea mai mică atingere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
seama că, În schimb, cele două manifeste vorbeau, desigur, În aceiași termeni, dar ca și cum s-ar fi produs ceva neliniștitor. De exemplu, de ce atâta insistență asupra faptului că timpul se Împlinise, că venise momentul, deși dușmanul pusese În aplicare toate vicleniile lui pentru ca prilejul să nu se realizeze? Care prilej? Se spunea că ținta finală a lui C.R. era Ierusalimul, dar că el nu putuse ajunge acolo. De ce? Erau lăudați arabii pentru că ei schimbau Între ei mesaje, În timp ce În Germania Învățații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
triumful suprafeței din nou cucerite. În peștera lui Salon era damf de subterane, subteranele sunt originea ce trebuie abandonată, nu ținta ce trebuie atinsă. Și totuși, Îl urmăream pe Salon și mi se Învârtejeau În cap noi idei pline de viclenie pentru Plan. În timp ce așteptam unicul Adevăr al acestei lumi sublunare, mă-ncrâncenam să edific noi minciuni. Orb ca animalele ce trăiesc sub pământ. M-am scuturat deodată. Trebuia să ies din tunel. „Trebuie să plec“, am spus. „La o adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cum sunt eu nemuritor. N-are Încredere, În timp ce surâde unsuros cu barba Încă Încleiată de sângele tinerelor făpturi creștine pe care-i obișnuit să le măcelărească În cimitirul din Praga. El știe că sunt Racikovski, trebuie să-l depășesc În viclenie. Îi dau de Înțeles că sipetul nu conține numai harta, dar și diamante brute, ce trebuie doar șlefuite. Cunosc farmecul pe care diamantele brute Îl exercită asupra acestui duh deicid. Se duce spre destinul-i târât de lăcomie și aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și înalță crucea pe cerul Basarabiei, pe când înfățișarea întunecată a Măriei Sale păstrează lumina doar pentru acei care știu s-o descopere și s-o strecoare în ființele lor. Noi, românii, ne-am supărat adeseori pe Istorie și am vorbit despre viclenia și teroarea ei. Acum însă Istoria a ieșit din matca ei, pentru a ne lua de mână și a ne arăta drumul cel drept și cu folos pentru poporul român, dar încă mai sunt mulți îndărătnici și șovăitori. Pentru aceștia
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
abia aștepta să le învețe. Așa arăta România: patria, casa, locul meu de muncă. De fapt, țara n-avea nimic, merita toată stima (uneori și mândria); problema eram eu. Nu înțelegeam că amestecul discret și eficient de lene, scandal și viclenie numit când „patriotism“, când „sentiment național“ (și în care nu mă recunoșteam decât în parte) venea din vremuri străvechi și nu putea fi înlocuit cu una, cu două. Nu te puneai nici cu Dromichete, nici cu nea’ Vodă Cuza. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-ar fi putut Înregistra sute de mii de morți. Imperiul lui Mahomed Cuceritorul se afla În plină expansiune. Căderea Constantinopolului confirmase Înfrângerea Apărătorilor și schimbase definitiv balanța puterilor. Sosise vremea Cuceritorilor, sub semnul săgeții și al șarpelui. Iuțeală și viclenie, fără greș. Hoardele tătare nu erau Încă unite, dar trebuiau să ajungă. Erau vârful de lance al celei mai sălbatice forțe cunoscute de omenire, viitorii stăpâni ai Răsăritului, așa cum Îi văzuse, În visul său nemuritor, Ginghis-Han, cuceritorul stepelor de la Nistru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
afla la Veneția, Într-una dintre cele mai fastuoase săli ale Europei, Într-o societate Înaltă și strălucitoare, care purta măști și dansa pe muzica de violină și de clavecin. Măștile o Îngrozeau. I se părea că ascund doar răutate, viclenie, ironie, dispreț. Ar fi vrut să părăsească balul, și, oricum, nimeni nu și-ar fi dat seama. Nu era decât o necunoscută. Dar ar fi fost Încă o Înfrângere. Și apoi, fratele ei nu merita să fie lăsat singur, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
află șarpele Încolăcit, puterea tainică, nevăzută. Arma noastră este săgeata, căci ea ne permite să rămânem nevăzuți și ne ajută să ne lovim dușmanii fără greș. Credem În pământ, nu În construcție, care este un orgoliu al omului, credem În viclenie, și nu În adevăr, căci omul nu atinge adâncimile Nirvanei, credem În moarte, și nu În viață, care este doar un vis Înșelător. Avem patru stăpâni, dar cel mai de temut este Primul Cuceritor, Stăpânul duhurilor morților. Cei ce vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
grămătic și la ele cei 100 000 de dorobanți și seimeni depunîndu-și jurămintele asupra formulei: Jurați pe această sfântă Evanghelie și pe această cinstită cruce că veți fi cu Constantin Vodă un suflet și un sfat, ascultîndu-l și ajutîndu-l fără viclenie, atât în iveală cât și în taină; neascunzând de el nici un lucru ce trebuie să-i fie cunoscut în tot cursul vieții sale și în tot cursul vieții voastre, și nu veți fi trădători către el, nici veți lucra împotriva
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]