1,742 matches
-
nu. Suntem diferiți, puișor, vom rămâne așa. Avem un ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii ăia. Înțelegi, puișor? Pronunțase „puișor“ cu buzele țuguiate a sărut și avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce noi dovezi incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele Tavi nu mișcase, retras într-o patriciană somnolență, dar Venera Tereza nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zahăr ars la desert și cantități generoase de vin. Simt un junghi de compasiune pentru Pamela și festinul ratat pe care ni l-a pregătit, dar mă îndoiesc că ospățul din Burlington poate întrece ceea ce împodobește masa de la Chowder Inn. Victorioasa Lucy, eliberată din iminenta sclavie, apare la cină îmbrăcată în rochița în carouri roșu cu alb, cu pantofii negri de lac și șosetele scurte și albe, cu margini dantelate. Nu știu dacă Stanley e insensibil la comportamentul altora sau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe un ton de scuze. Și o să sărbătorească evenimentul sâmbătă, o dată cu ziua mamei tale. — A. Mă bucur. Mă scufund și mai adânc În scaun. Era tot ce Îmi lipsea. Să mi-o imaginez pe vară-mea Kerry strângând la piept victorioasă nu știu ce trofeu de argint Cel-mai-bun-agent-de-turism-din-lume-ba-nu-din-univers. — Și a sunat și Connor, ca să vadă dacă știu ceva de tine, adaugă Lissy repede. A fost foarte drăguț, a zis că nu vrea să te sune pe mobil În timpul Întâlnirii, să nu te deranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vreun fel. Îmi permiți să-ți spun că ambele teorii mi se par destul de puțin probabile ? spune Jemima, ridicând din sprânceană. — Foarte bine atunci, zi care-i teoria ta ! face Lissy supărată. — Operația estetică, firește ! spune aceasta cu un aer victorios. Și-a făcut un lifting facial și nu vrea să știe nimeni, așa că s-a dus să-și petreacă perioada de recuperare În Scoția. Și știu și ce Înseamnă B-ul din Planul B. — Ce anume ? zic Îndoită. — Botox ! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întreruptă de trilul soneriei de la mobil. Slavă Cerului. Oricine e, Îl iubesc. Scot iute mobilul și apăs pe butonul verde. — Emma, o să mă iubești pe vecie ! aud glasul sfredelitor al Jemimei. — Poftim ? Mă uit la telefon. — Am aflat totul ! spune victorioasă. Știu, știu, sunt o fată de aur, nu știi ce te-ai fi făcut fără mine... — Poftim ? Mă trece un fior de alarmă. Jemima, despre ce vorbești ? — Despre răzbunarea ta pe Jack Harper, prostuțo ! Dacă te-am văzut că stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ți se pare? Își ridică sprâncenele cu inocență și domnișoara de onoare râde zgomotos. Mă uit peste umărul lui Lucy și o văd pe Angela Harrison stând în picioare lângă Tom, la câțiva metri, privindu‑ne cu ochi sfredelitori și victorioși. Dumnezeule, savurează chestia asta, nu? — La urma urmei, sunt cam, da, cam două ore bune de atunci, zice Lucy. Pe puțin! Deci, dacă nu e aici, e un picuț ciudat. Se face că îmi aruncă o privire îngrijorată. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ți‑e prietenul? — Vorbește la telefon, spune Luke. Face semn unui chelner. Încă un Gimlet, vă rog. Se uită la mine întrebător în timp ce mă așez. Deci, ia zi, draga mea. Cum a fost la Guggenheim? — Bine, zic cu un zâmbet victorios. Ha, ha, ha. Mi‑am făcut temele în taxi. — Cel mai mult mi‑a plăcut o serie de structuri acrilice bazate pe forme simple euclidiene. — Serios? zice Luke, puțin deconcertat. — Categoric. Felul în care absorb și reflectă puritatea luminii... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Am un mesaj pentru dumneavoastră. — Mulțumesc! spun, mirată. Deschid plicul pe care mi‑l întinde și scot din el o coală de hârtie - e un mesaj de la Kent Garland, de la HBLC. — Ei! zic, fără să‑mi pot opri un surâs victorios. Se pare că cei de la HBLC n‑au vorbit doar ca să se audă vorbind. Se pare că au planuri serioase cu mine. Îi dau lui Michael Ellis hârtia, vrând să adaug „Poftim!“ — „Te rog sun‑o pe asistenta lui Kent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o înmânez. — Bucură‑te de ea, zic. E specială. A, știu, spune calmă. Știu că e specială. Și, pentru o clipă, cât ne privim în ochi, cred că mă înțelege perfect. Apoi se întoarce și o ridică sus în aer victorioasă, ca pe un trofeu. Ce ghinion pe capul tău, Miggy! Mă întorc cu spatele și revin pe podium, unde Caspar se așază, cu un aer epuizat. — Bravo, zic, așezându‑mă lângă el. Și îți mulțumesc încă o dată. Ai făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
război, scrisorile sunt citite și cenzurate... Dragă tată, noutatea săptămânii este că Walter a intrat În Hitlerjugend. Atât! Nici dacă scrisoarea nu i-ar fi fost adresată Obersturmführer-ului Ralf Döring, rătăcit În nămeții de la Stalingrad, de unde armata noastră trimitea comunicate victorioase, ci avocatului Ralf Döring, plecat cu procesul doctorului Geiger la Frankfurt, tot nu i-ai fi povestit cât ai scormonit mansarda după jurnalul lui Walter! N-o să Îi spui nici lui Traian că mureai de curiozitate să vezi de ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
zile să-mi strecor Într-un program teribil de aglomerat o vizită la familia Dobrotă acasă. A fost o Întrevedere pe fugă, pentru că jos mă aștepta mașina trimisă de prietenul Alexandru ca să mergem la recepția de la Institut. Privirea Christei alunecă victorioasă peste mașinile din parcare, uite-o. * — Cristian locuia tot În casa familiei Dobrotă, de fapt doar În două camere, una fiind de trecere. Casa fusese naționalizată și ei locuiau cu chirie În ea. Baia și bucătăria, de unde răzbătea un puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se acomodeze cu obiectele din atelier. Tablouri, mobile, draperii și iar tablouri îngrămădite sau rezemate de pereți. Un loc ciudat și cam... auster. Ledoulx discuta într-un colț cu Dante Negro. Era mulțumit și binedispus. Tocmai aflase despre revenirea deloc victorioasă a Acvilei la masa negocierilor. Pasărea de pradă se întorsese cu aripile pleoștite, fără să fi apucat în gheare Constantinopolul. Întâlnise pe cel mai puternic adversar al tuturor vremurilor: ciuma. ― Așa, așa! Și Ledoulx își frecă mulțumit mâinile. Toinette simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
masă, era un boț și un ghem de umbre din care creștea trupul alb și slab al lui Velicu, oasele împungând pielea, părul roșcat de pe piept și aura de păr roșu din jurul sexului congestionat, agresiv, ca un țipăt de luptă victorios, care numaidecât se transformă în geamăt și plâns. I se păruse prea slab. Lung și slăbănog, țânțăros, etalându-și parcă slăbiciunea, neputința când termina numaidecât. Trebuie că asta i-a plăcut la el, Mirelo, văzându-l cât de repede devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
devastator care va fi lovit vreodată Orientul. Cetăți renumite, ca Pekinul, Buhara sau Samarkandul, au fost șterse de pe fața pământului, iar populația lor, exterminată; locuitorii au avut o soartă asemnănătoare cu a vitelor, tinerele femei au fost Împărțite ofițerilor hoardei victorioase, meșteșugarii - reduși la sclavie, ceilalți masacrați, cu unica excepție a unei minorități care, regrupată În jurul marelui cadiu din acel moment, și-a depus numaidecât jurământul de credință față de Ginghis Han. În pofida acestei apocalipse, Samarkandul apare ca o cetate aproape privilegiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
parbrizul mașinii, strig, ce se întâmplă, iar el spune, stai liniștită, asemenea lucruri se mai întâmplă pe aici din când în când, nu ai ce face, voi conduce încet, apoi își retrage mâna blând și o privește cu un zâmbet victorios. Îmi las pe spate spătarul scaunului, privesc spre cer fericită, cât este de plăcut să călătorești astfel, am impresia că peisajul acesta sălbatic s-a cuibărit în patul meu, îl privesc pe Udi surprinsă, cu coada ochiului, da, încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un lac de mercur întunecat și greu la fund, care se ridica în mod surprinzător, urca, apoi cobora, în funcție de vremea de afară. Și tata stătea cu un aer meditativ în fața termometrului, cu un zâmbet rar pe buze, ca un general victorios survolând cu privirea câmpul de bătaie. Nu spăla rufele astăzi, îi spunea mamei, pe vremea când eram încă o familie, nu se vor usca, dar la prognoza meteo au spus că va fi cald și uscat, spunea ea și ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-i numai sex, copulație, perpetuarea seminței infame. Dar, În fine, dacă aș fi trecut la trompetă, Cecilia n-ar mai fi putut să mă ignore, eu În picioare, strălucind, și mizerabilul de saxofonist stând jos. Trompeta-i războinică, angelică, apocaliptică, victorioasă, sună atacul; saxofonul Îi cheamă la dans pe papițoii de la periferie cu părul uns cu briantină, obraz În obraz cu niște fete asudate. Iar eu studiam trompeta ca un nebun, până când m-am prezentat În fața lui don Tico și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
izmenele lui răposatu’ bărbatu-său legate în chip de turban pe creștet. Picară și tanti Jenica și tanti Cocuța, care era cam cherchelită și cât p-aici să mi se așeze în poală. Curând se întoarse și mătușă-mea ridicând victorioasă pachetul deasupra capului: am recuperat cârnatul! He he, credeau că se joacă ei cu mine? Cu mine care am lucrat douăzeci de ani în alimentația publică, lângă televiziune? Păi nu la mine veneau toți coloneii și ștabii să le țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
erau nebuni să dea banii de cultură pe bilet. O lună de zile nu mai știa nimeni de ei. Când reveneau, aveau palmele bătătorite și accentul moroșan și mai puternic. Munciseră la coasă ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți cu un sac de fasole, altul de cartofi și câte două sfori de usturoi. Blaturile de slănină erau aranjate în traiste precum cărțile pe rafturi. Mai mult de trei săptămâni nu rezistau niciodată. Ce nu dădeau pe filme, dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Geniu' lu' Pește! Auto-Pizdelea! N-am complexe cu tine! (Pentru cine n-o știe, Aligatorul se trezise cadorisit și cu acea ultimă poreclă ce avea darul să-l morcovească și acuma, la maxim în trecutul recent și luminos, al socialismului victorios, pe când Cezărică al nostru, mai tinerel și vădit mai fraieribil cumpărase, la a doua mână și primul picior, o tărăboanță de Trabant. Al cărei motor extraordinar, amesteca în neștire benzina, cu uleiul și cu apa, producând, printre nenumăratele rateuri întrerupte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Hristoase! Doamne-Dumnezeule! Dumnezeul meu...! Te rog! Alungă acest vis malefic și rânduiește-ne nouă, tuturor, ca să ne deșteptăm la masă, la nea Petre, unde... A-hh... În sfârșit! Cu pumnalele colților necruțători ai Poetului, mușcându-l de ceafă, Fratele aude trâmbița victorioasă a cocoșilor răsăritului, captivi prin curțile dosnice ale oamenilor, din vecinătatea cimitirului. O aude odată. O aude de două ori. EPILOG I ( Fragmente din Jurnalul doctorului Zmeu ) Muncă, muncă și iar muncă. Recunoaștere și recunoștință, ioc! Începând din noaptea de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dânsul veneau cu aceeași iuțeală desperată cei patru jandarmi, la intervale care arătau în ce ordine au scăpat din încăierare. Toți patru erau fără arme, ca și șeful, iar doi în capul gol, pierzîndu-și capelele pe câmpul de luptă. Țăranii victorioși, ajungând în dreptul casei, se opriră și numai de acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mâinile lor. Mai liniștit oarecum, după ce a constatat că subalternii îl urmează, plutonierul întoarse iar spatele oamenilor care vociferau și continuă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rămas iar tăcuți. Aerul din odaie căpătase culoarea aurie a ceaiului. Marcelino ciocnea unii de alții soldații rigizi, se târa în genunchi cu pumnalul în mână pe sub scrinul cu picioare curbate, făcea ca tunul, ca soldații muribunzi și ca soldații victorioși. " Cît mi-ar plăcea să fiu femeie! spuse deodată Egor. Tu ai noroc: vei fi o femeie. Noi, bărbații, nu sîntem buni de nimic. Mereu căutăm lucruri pe care, de altfel, nu avem să le știm niciodată. Ne distrugem viața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Moldovei”. Pierderea acestor cetăți cu zonele lor înconjurătoare a însemnat primul pas săvârșit asupra integrității teritoriale a Moldovei, cu consecințe negative de ordin economic și politic. Cea de a doua amputare a teritoriului Țării Moldovei s-a produs în urma expediției victorioase a sultanului Soliman (Suleyman) Magnificul, din august-septembrie 1538. Pentru a-și asigura supunerea principatului și sub pretextul curmării vechilor „gâlceve” de hotar, Soliman a rășluit din teritoriul Moldovei o parte din sud, cunoscută sub numele de Bugeac, alcătuind noua raia
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]