1,302 matches
-
de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația totalitaristă), dar și rezistența la opresiune, nu numai la cea „administrativă”, ci la oprimarea gândirii libere și la îngrădirea afirmării armonioase a individualității și a viețuirii firești. Citate ilustrative pot fi decupate mai de peste tot: „Era o lumină stranie / de parcă toți cei care se aflau de față / ne doriseră cândva binele / fără să știm. Privirile lor dojenitoare / sfâșiau subțirile noastre armuri de apă / semn că totul
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
doar cu imaginile de acasă, derulate cândva, în alt anotimp, în preajma femeii iubite și cu dorul secătuitor după copii. Toiagul marchează drumul știut al întoarcerii, al coborârii din veac, iar baciul care „culege steaua” - intrarea în atemporal, descifrând sensurile unei viețuiri ritualice. Poetul născocește doine și rugi, căci despărțit de orice putință a comunicării obișnuite, el își apropie înaltul, într-o continuă veghe, dar și cu o stranie regăsire de sine sub „cer albastru de baladă/ Și cuvântul lui Hristos...”. În
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
impersonale, protectoare tipare: ,,obcina” și ninsorile din munți, apa Moldovei, ,,țara înaltă”, „vama sfioasă a toamnei”, iazul „cu năluci”, ,,o veșnică pădure ursitoare” nu închipuie atât trăsături ale unui ,,decor”, cât însemne ale unei timpurii înclinări spre o mitologizare a viețuirii, a trecerii eului prin lumea pe care încearcă s-o facă, pe o astfel de cale, cel puțin să pară mai ,,a sa”. Modelul înalt (nu imitat, ci în a cărui matcă duc afinitățile) e Lucian Blaga, ultimul Blaga, cântărețul
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
neoficială a unui local din Piața Rosetti, loc de adunare pentru libații, imortalizat în literatură de Tudor George, de pildă) - poeți și artiști importanți, alături de marginali nerealizați, dar cu o bună formație intelectuală, și care împărtășeau o chemare structurală către viețuirea în imediat, către frondă și refuz al înregimentării în limitele convențiilor filistine. Dintre cei de care a fost legat ori pe care i-a frecventat pot fi amintiți, Tudor George („Ahoe”), Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Stan Palanca, George Mărgărit, Dumitru
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
oferi acces la esența revelației lui Hristos. Miezul revelației nu este vizibil în „planul tridimensional” al percepției comune. Privit doar din acest unghi, Iisus va apărea mereu ca un simplu dascăl din Galilea care a dăruit oamenilor o lege de viețuire mai bună decât altele, deși nu neapărat cea mai bună. În ortodoxie, revelația judecă istoria, nu invers. Chiar dacă răstignit pe cruce, Hristos continuă să domnească suveran peste istoria umanității. În sfârșit, arhivele scripturistice, la fel ca oricare alt text care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
plus, Evul Mediu asistă la dispariția figurii teologului poliglot. În Apus și Răsărit, deopotrivă, aceștia sunt o excepție. Doar în epoca Renașterii, umaniștii europeni își vor lua revanșa. Nu o diplomă universitară le-a conferit Părinților Bisericii autoritate, ci sfințenia viețuirii, inspirația gândirii și onestitatea slujirii Cuvântului. Astăzi, ca și mâine, recuperarea literaturii monastice ar trebui să servească în primul rând celor care îi prețuiesc pe Părinții Bisericii nu ca pe niște pirați cu pasiuni de anticar, ci ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acestea pentru a Sa bunătate, și Împărăția mi-o va da!”. Străin de orice spaimă paralizantă, fără să vorbească mai mult din cărți decât din experiență, părintele Teofil devine el însuși, pentru cei tineri sau vârstnici, un exigent model de viețuire. Detașat de clișeele scorțoase ori prăfuite ale atâtor pravoslavnici, reticent la orice soi de integrism religios, părintele Teofil este absolvent al facultății echilibrului și bunului-simț. Cred că părintele Teofil s-a născut și a crescut printre noi pentru a întări
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu numai lui, dar și nouă, tuturor europenilor), care, chiar și îndepărtat de religie, chiar asimilat fiind, poartă zestrea Torei și a obștii care a dat naștere părinților și strămoșilor săi. E aici o simbolistică încifrată în regula interioară a viețuirii și conviețuirii și care, ca o corabie pe valuri, oricâte furtuni se abat asupra ei, nu poate fi nicicând abandonată. O voință de neclintit, o convingere în puterea umană, în valoarea sa, în infinitatea existenței sale. Iudaismul apreciază că nimic
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sinelui. Poetul propune un corectiv acestei veșnice evanescențe a existenței, imaginând „materializări” ale timpului, ale febrei, visului, amintirilor în obiecte care să eternizeze clipa. Poate cea mai plastică imagine a unei stări onirice ca soluționare a impactului dintre conștiință și viețuire este aceea din Plimbare marină, care parcă vine în continuarea diluviului bacovian. Plânsul materiei s-a sfârșit, eul e sub ape, iar această contopire cu esența materiei îl alină și îl salvează de măcinarea în gol a cotidianului. Geneza, motivația
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
din normal, prin durerea concretă, prin sentimentul de iminență a morții. Fugoasa și inefabila irealitate a devenit o realitate tragică, definitivă. Intensitatea stărilor de criză și de interogare permanentă este mult diminuată acum de predispoziția de a accepta viața ca viețuire pură, neîntunecată de dorințe și sentimente, de umbrele fluxului interior, fără nici o tulburare, „iluminat și limpede ca o apă”. Dar această aspirație este doar efemer împlinită, așa încât cea mai mare suferință este tot criza conștiinței lipsite de repere, bântuită de
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
tainice, stânci ascuțite, mări furioase, spații tensionate de voci și spirite misterioase. În altă categorie de povestiri autorul își recrutează personajele din zonele sumbre ale vieții, din rândurile celor umili, infirmi sau apăsați de nenorociri, convins că senzațională este însăși viețuirea la limita condiției umane. Principalele lui motive, atitudini și posibilități narative se regăsesc în romanul Cel din urmă erou (1943), care urmărește relevarea impactului dintre conștiința individuală (morală) și existența socială, complexă și paradoxală. O relatare târzie a unei călătorii
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
conjugale. În cele mai bune dintre aceste texte (Școala, Pisălogul, Recomandațiuni, Unde stă norocul, Un scos din pepeni, La urlătoare, Forța publică, În clasa a doua, Petrecere între prieteni, Cunoștință veche) sunt satirizate cu forță prostia, necinstea, infatuarea, imixtiunea deplasată, viețuirea automată, iresponsabilă. În micile târguri, lipsa de ocupații utile, imitarea caricaturală a obiceiurilor și modelor din marile orașe, ecoul disproporționat al unor insignifiante întâmplări, morala îngustă și agresivă, curiozitatea avidă, bârfa, conflictele de orgolii ilare constituie fundalul evoluției unor personaje
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
acestei lumi sunt „transportați” în situații cu totul potrivnice, care îi duc la alienare sau moarte. C. pare fascinat tocmai de această imposibilitate a individului de a se sustrage unei condamnări la o viață lipsită de sens și de frumusețe. Viețuirea în neștire duce cu ușurință la jaf sau la furii ucigașe, la moarte stupidă, la o permanentă degringoladă și plutire în derivă, într-o visare buimacă. Autorul percepe aceste existențe lipsite de orice inițiativă, voință sau libertate de alegere, ca
CANTONIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
care bunica mea le avea la inimă: erau manifestări de mâhnire. Părinții ei muriseră uciși În recentul război cu turcii. Armata greacă, Încurajată de Aliați, invadase vestul Turciei În 1919, revendicând vechiul teritoriu grecesc al Asiei Mici. După ani de viețuire izolată sus pe munte, locuitorii din Bithynios, satul bunicii mele, ieșeau din bârlog, mânați de siguranța pe care le-o oferea Megale Idea - Marea Idee, visul Greciei Mari. Bursa era ocupată acum de trupe grecești. Pe vechiul palat otoman flutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
azi, a mea este să o povestesc. La paisprezece ani nu aveam resursele necesare: nu fusesem la muntele din Anatolia căruia grecii Îi spun Olimp, iar turcii Uludag, ca băuturii răcoritoare. Încă nu Îmbătrânisem suficient ca să-mi dau seama că viețuirea nu te trimite În viitor, ci Înapoi În trecut, În copilărie și Înainte de naștere, pentru ca În cele din urmă să te reunești cu morții. Îmbătrânești, pufăi pe scări, intri În corpul tatălui tău. De aici e doar un mic salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în pustie; căci toate neamurile sunt netăiate împrejur, și toată casa lui Israel are inima netăiată împrejur." $10 1. "Ascultați Cuvîntul pe care vi-l vorbește Domnul, casa lui Israel! 2. "Așa vorbește Domnul: Nu vă luați după felul de viețuire al neamurilor, și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. 3. Căci obiceiurile popoarelor sunt deșarte. Taie un lemn din pădure, mîna meșterului îl lucrează cu securea; 4. îl împodobește cu argint și aur, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cu adevărat importantă sinuciderea". A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită este și drama cunoașterii pe care o experimentează Filip-Carol, nu atât un cuplu de personaje pus să dialogheze metafizic, cât o conștiință duală nemulțumită de evidențele viețuirii, mereu ambiționată să identifice determinații secrete ale originalului ontologic. între "darul lui Dumnezeu" (traducerea numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului, creatură nedemnă de Creatorul său, se întinde abisul tuturor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a fost mai bun ’n-ascuns s-a dat, Rămas-a doar cât acul. * Bunul-simț și cu rușinea Au pierit deodată; Pe obraz s-a-ntins rășina, Azi e neagră pată. 9 noiembrie 2004 CU IISUS LA DRUM În jungla viețuirii noastre E locul strâmt pentru acei Ce sunt porniți spre lumi albastre C-un Dumnezeu, nu dumnezei. Calea-i una, dar măreață, Cu nume sfânt - Iisus Hristos, Cu Adevărul, Calea, Viața, Fără de plată, cu folos. Spre locul unde totul are
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
cu adevărat importantă sinuciderea". A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită este și drama cunoașterii pe care o experimentează Filip-Carol, nu atât un cuplu de personaje pus să dialogheze metafizic, cât o conștiință duală nemulțumită de evidențele viețuirii, mereu ambiționată să identifice determinații secrete ale originalului ontologic. între "darul lui Dumnezeu" (traducerea numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului, creatură nedemnă de Creatorul său, se întinde abisul tuturor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
există În fiecare, despre faptul că materia nu e decât o altă față a Demiurgului. Un fel de umbra a Sa, unde sălășluiește răul și unde Își găsesc adăpost toate viciile lumii. El mai pomeni despre faptul că Încarnarea și viețuirea În spațiul solar ar fi afectate de planete, fiecare dintre ele fiind purtătoare a unei anumite trăsături de caracter. Despre corpul astral al fiecărei ființe și al fiecărui lucru, care e un fel de vehicul ce face posibilă contactul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
întotdeauna acoperire în aurul cuvintelor sale atunci când el este poet adevărat. El nu‐și permite să dezvolte o lume abstractă în cântul său, o lume care și‐a luat adio de la realitate, fie omorând‐o, fie ignorându‐i modul de viețuire. Limbajul în acest caz devine unul agonic‐ artificios care nu ține seama de dezvoltarea organică din sânul realității vii. Limbajul poetic nu face gesturi nenaturale, oul de ciocârlie din cântul poetului nu poate naște pui de viperă, el nu acceptă
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
cuvântul stă la locul lui cuvenit conform firii experimentatorului care a gustat și a cercat firea lumii și a trudit 31 îndelung să rămână conform organicului ei. Poetul ține seama și de însușirile lumii, acolo unde locul este nou, prin viețuirea omului acesta devenind realitate omenească, se integrează firesc în cântec nu ca o stridență. Izgonirea realității însă nu o poate primi, precum nu poate primi nici artificializarea limbajului, care este semnul alienării și atrofierii ființei în general. Bine, dar dacă
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
-ntruchipezi durerii, noi temeiuri; Nu-mi satur ochii, prinși de oglindiri Ce mi te torn în suflet cu încetul, Alint păgân, pentru atâtea firi Înțepător și acru, ca oțetul... Culorile, nu ele te-au născut, E-o altă tain-a viețuirii tale, Dintr-un amor, rămas necunoscut Purtând stigmatul candid, pe petale... Cine-a avut destinul într-o mână Și adâncimi feline-a dat culorii, Ca mai frumoasă-n pânză să rămână Nevestejită, gingășia florii?... ...Dar trec atâția pași, mereu grăbiți
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?" 7. Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu, uitați-vă cu băgare de seamă la sfîrșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința! 8. Isus Hristos este același ieri și azi și în veci! 9. Să nu vă lăsați amăgiți de orice fel de învățături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mîncări, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; 18. căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, 19. ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană. 20. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, și a fost arătat la sfîrșitul vremurilor pentru voi, 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]