1,691 matches
-
pământul într-un altfel de potop - cel al Harului. Mângâietorul stă la porțile inimii omului; peste mai mult de cincizeci de zile Se va pogorî in forma limbilor de foc. Mai mult decât atât, iadul presimte și el, ca o vietate șireată și vicleană, atacul ce i se va da, iar balamalele lui trosnesc; edificiul neputințelor omenești, al păcatului imposibil de ispășit, se va prăbuși curând, dezlegat din ferecătura minciunii. Este răzmeriță, răscoală și zavistie mare în lumea duhurilor. Jos, pe
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
dar și plăpândă, familia o susținu. O ghindă mică, într-o seară, căzu, prinsă-n zbor de-un vultur, zbură departe, hăt departe, la rându-i fiind bun sâmbur. Stejarul rămuros se-ntinse, cu umbra-i deasă protejând mulțimi de vietăți și plante și prin vârtejuri răzbătând. Ajuns acum copacul falnic și el rodi-ntr-o bună zi, cu sufletul plăpând, șăgalnic, pe ea astfel va nemuri. Îți mulțumesc, Treime Sfântă, din suflet eu îți mulțumesc, că n-ai lăsat să
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
venit la tine să te rog să potolești iarna care mi-a îmbolnăvit mama. De mai multe zile, satul nostru și toate împrejurimile lui, sunt înghițite de zăpadă. Totul a înghețat, iar gerul e atât de crâncen că răpune orice vietate care se încumetă să iasă din adăpost. - Îmi amintesc... Zâna Iarna a fugit din castel! Sunt atât de obosit! Vulpea se ridică pe marginea patului de suferință al Soarelui: - Trebuie să faci ceva, Mărite! Iarna a luat-o razna! Celelalte
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
a scăzut, că în găleată lasă dâră de lut. Vântul firav, abia că adie, agonizând de-a soarelui făclie. Iar din văzduh nu mai aduce ploaie, ci boală în secetă și-n văpaie. Când norii sunt prizonieri în cer, iar vietățile de sete pier, apa de băut se drămuiește, că soarele și-n umbră dogorește. Sătenii strigă mila Domnului, să slobozească ploaie câmpului. Preotul face slujbe creștinești pentru iertarea păcatelor lumești. Poate așa, Domnul se va îndura, văpaia verii s-o
BINECUVÂNTARE PLOII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377364_a_378693]
-
cu pereții găuriți și tencuiala căzută, patul meu se afla, într-un colț al acelei cămăruțe sărmane, cum nu mai văzusem în realitate și era la fel ca bordeiul. Așternutul era ponosit, rupt, paiele ieșeau prin el, odată cu acele oribile vietăți, iar eu mă trezeam în acel loc,vedeam mișunând din pereți și tavan din așternut, peste tot, șoareci, șerpi, păianjeni.Eram atât de înfricoșată și doream să fug. Nu reușeam însă, ceva mă împiedica să o fac. Atunci,țipând în
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
Publicat în: Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De când s-a făcut mai cald și a dat un pic de soare, de când mugurii au pocnit și toți pomii sunt în floare, tot atunci pornesc și alte vietăți să miște-n front, să se miște că li-e vremea, nu ca să-mi aducă afront. Să se miște cât le-or ține piciorușe și aripioare, să le miște, frate, toate că pe mine nu mă doare, ce mi-e
ALTĂ GRIJĂ AM ACUM de DORA PASCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378396_a_379725]
-
analizez, cu atât mai mult cu cât domnia sa ne dezvăluie, sub titlul „Fragilitate” din capitolul cu același nume, următoarele: „Dintre toate ființele lumii/ Omul se crede cel mai puternic,/ cucerește cosmosul/ dar nu se știe pe sine,/ pentru că/ precum orice vietate/ este de o rară fragilitate.”, pentru ca, în finalul poeziei, să generalizeze: „Suntem fragili,/ mai ceva decât porumbeii,/ după ce pleacă primul...”. Da, sunt de acord! Totuși... domnul Ion N. Oprea nu este un om fragil. Este un sensibil, chiar emotiv, dar
ESCALADÂND VERTICALA CUVINTELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378488_a_379817]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > GENȚIANA GROZA - SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE Autor: Gențiana Groza Publicat în: Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016 Toate Articolele Autorului Soarele este din ce în ce mai darnic cu vietățile: plante, animale și oameni. În câte o zi este mai frig dar se simte sosirea anotimpului în care are loc înviorarea naturii. Iarna pleacă de la noi în alte țări. Se duce acolo unde este așteptată cu nerăbdare de copii. Aceștia
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
nici de carene, nici de os. Pe pământ izvorul vieții nu e și n-a fost nicicând : Nici în sânge, nici în creier, nici în inima bătând, Ci el curge din adâncul Cerurilor înstelate, Nevăzut fior de viață în oricare vietate. Iar când vietatea moare, se dezleagă-ntreg misterul, Căci pământul ia țărâna, pe când sufletu-l ia Cerul, Cum, spărgând un bec ce face casa de lumină plină, Sfărmat este doar becul, nu izvorul de lumină ! ,, Iată, aici este capătul drumului
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
nici de os. Pe pământ izvorul vieții nu e și n-a fost nicicând : Nici în sânge, nici în creier, nici în inima bătând, Ci el curge din adâncul Cerurilor înstelate, Nevăzut fior de viață în oricare vietate. Iar când vietatea moare, se dezleagă-ntreg misterul, Căci pământul ia țărâna, pe când sufletu-l ia Cerul, Cum, spărgând un bec ce face casa de lumină plină, Sfărmat este doar becul, nu izvorul de lumină ! ,, Iată, aici este capătul drumului meu spuse unul
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
găinușe pestrițe. Rar de tot, ascunși de privirea haitelor de lupi, pe lângă stânci, pe la poalele povârnișurilor, se vedeau niște ființe mari, întunecate, cu coarne puternice, cu greabăne fioroase deasupra. Erau bourii. Puteau fi și rudele lor mai cenușii - zimbrii. Fiecare vietate a pădurii își avea rostul ei, avea propriile bucurii, dar și temeri în acest desiș de nepătruns. Nicio vietate nu se putea simți în deplină liniște, nici lupul, nici ursul, nici bourul, nici zimbrul. Cele mai pribegite, de bună seamă
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
ființe mari, întunecate, cu coarne puternice, cu greabăne fioroase deasupra. Erau bourii. Puteau fi și rudele lor mai cenușii - zimbrii. Fiecare vietate a pădurii își avea rostul ei, avea propriile bucurii, dar și temeri în acest desiș de nepătruns. Nicio vietate nu se putea simți în deplină liniște, nici lupul, nici ursul, nici bourul, nici zimbrul. Cele mai pribegite, de bună seamă, erau căprioarele. Un singur lucru era cu adevărat de temut în această lume a pădurilor: foamea. Căprioarele și cerbii
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
CERUL ÎNSTELAT Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cerul înstelat După o zi de vară caldă, chiar sufocantă, sosi înserarea răcoroasă, plină de spirite misterioase, când se porniră să orăcăiască toate vietățile din bahna de lângă cișmea, și din pârâul din vale. Se întunecase. Una câte una, răsăriră câteva stele pe cer, apoi cerul se umplu de mii și mii de stele, ca o pulbere strălucitoare pe înaltul bolții cerești. Pe Ionuț încă
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
într-un complex arhitectural ...din altă lume! Oceanograful, Muzeul Științelor și Palatul Artelor reprezintă un loc pe care trebuie să-l vezi măcar o dată în viață. În alt colț de oraș, pe sute de hectare, se întindea BioParcul. Mii de vietăți, într-un mediu ce imita habitatul lor natural, așteptau să le cunoști. Orașul vechi, ce fusese înconjurat de un canal de apărare, acum secat, adăpostea, în fosta albie, zeci de terenuri de sport, parcuri, alei, băncuțe, lacuri. Podurile au rămas
SPANIA, ÎN OCTOMBRIE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379989_a_381318]
-
distracție și un folos celor doi micuți. Fusese pădurar, lucrase mulți ani pentru ,,Ocolul Silvic”în comună și cunoștea toate tainele pădurii. Gheorghe de când ieșise la la pensie, continua încă să-și ocupe o parte din timp veghind la siguranța vietăților, pădurii sale îndrăgite. De când veniseră copii să stea la ei, cumpărase porumbei voiajor și se înscrisese la clubul cinefililor. Aceasta o făcuse în parte, de dragul nepotului. Printre păsările sale ajunsese să aibă doi dintre cei mai buni porumbei voiajori, campioni
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
nr. 1907 din 21 martie 2016. nașterea perfectă poate și scoicile plâng aruncate în vâltoarea vieții de ce numai ele nasc perle din singurătate de parcă perfectiunea nu are chinul faceri sau poate numai lumea aceea este netulburată și numai în adâncuri vietățile sunt libere. Citește mai mult nașterea perfectăpoate și scoicile plângaruncate în vâltoarea viețiide ce numai ele nasc perledin singurătatede parcă perfectiunea nu are chinul facerisau poate numai lumea aceea este netulburatăși numai în adâncuri vietățile sunt libere.... XXIX. TESTAMENT FĂRĂ
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
netulburată și numai în adâncuri vietățile sunt libere. Citește mai mult nașterea perfectăpoate și scoicile plângaruncate în vâltoarea viețiide ce numai ele nasc perledin singurătatede parcă perfectiunea nu are chinul facerisau poate numai lumea aceea este netulburatăși numai în adâncuri vietățile sunt libere.... XXIX. TESTAMENT FĂRĂ CĂLĂTORIE, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016. Poate o să fiu plecat când mă vei chema acolo, Unde odihna florilor de tei fiecare gând mângâie. În fiecare zi vei șterge
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
este cu flăcăul acesta despre care mi-ai spus că ar putea ucide monstrul? - A fost exilat din marea în care s-a născut și este întemnițat pe o insulă a pedepselor. Se pare că ucide cu sânge rece orice vietate, chiar și pe cei de-o seamă cu el. Semnele mele arată că a curmat două vieți deja, de aceea a fost pedepsit. - Vreau să știu unde e insula pe care a fost întemnițat, răcni Algus, am să vorbesc cu
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
spre palatul lui Algus. Regele Oceanului Fără Sfârșit se afla în sala tronului, înconjurat de soldații săi rechini. La veștile aduse de Steluța și Perluță, Algus luase foc. Furtuna pe care o stârni pe fundul oceanului, reuși să alunge toate vietățile din preajma palatului. Cum de îndrăznea o bătrână să înfrunte doi regi și să-i pornească unul împotriva celuilalt? Cine era de fapt Valkan și de ce dorea răzbunare? Biata lui fetiță, închisă într-un turn despre care el nu știa? În
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
și mărăcini, singurele care îmbrățișează aceste ruini. Printre șiruri lungi de cruci, cu un suspin adânc te duci, rătăcești în ritm necontenit, știai drumul spre cel odihnit. Pe o cruce uitată, prăbușită, strălucește amintirea spălăcită, aici odihnește o urmă de vietate, care-și ispășește a sale păcate. Spui o rugăciune și pui o lumânare, te întrebi, dacă aude cuvintele tale?.. Ceața se dezleagă în a ta privire, vezi doar câțiva pași rămași din fericire... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Câțiva pași
CÂȚIVA PAȘI RĂMAȘI DIN FERICIRE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382044_a_383373]
-
E doar o jucărie, dragă, nu-i real ! Îmi zice ea cu voce suavă, străbătută de o ironie subtilă și un zâmbet drăcesc și satisfăcut i se lățea pe față. Nici măcar nu încerca, să-l mascheze, privind cu milă acea vietate scârboasă, ce continua să-și miște picioarele prin aer. Am coborât de pe masă, am luat castronul de pe jos și privind mai îndeaproape șoarecele care dacă nu mi-ar fi spus că-i o jucărie, ași fi jurat că-i real
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
apărut,Nu mai cer nici ei nimica,Doar și-atâta e prea mult.--------------------------------------Gabriela Gențiana GROZACluj-Napoca... VI. GENȚIANA GROZA - SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE, de Gențiana Groza, publicat în Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016. Soarele este din ce în ce mai darnic cu vietățile: plante, animale și oameni. În câte o zi este mai frig dar se simte sosirea anotimpului în care are loc înviorarea naturii. Iarna pleacă de la noi în alte țări. Se duce acolo unde este așteptată cu nerăbdare de copii. Aceștia
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
cald iar printre ierburi mișună de zor gâze și viermișori. Insectele și-au depus toamna trecută oușoarele sau și-au ascuns larvele prin locuri ferite de ger. Gâzele sunt puține acum, la ... Citește mai mult Soarele este din ce în ce mai darnic cu vietățile: plante, animale și oameni. În câte o zi este mai frig dar se simte sosirea anotimpului în care are loc înviorarea naturii. Iarna pleacă de la noi în alte țări. Se duce acolo unde este așteptată cu nerăbdare de copii. Aceștia
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
astăzi se unesc! Tu plângi? Nu plânge - cântă! Cânta-mi de dor, numai de dor, Dragostea și viitorul mă-nspăimântă Iar eu de dor și dragoste-o să mor. Să-mi cânți de dor. Chiar de-oi muri, Să cânte orice vietate, Căci tot ce ma- nconjoară am iubit, Cu cântec mă petreceți în eternitate. Nu plânge ! Tu cântă-mi pe această lume, Cântă-mi de dor, numai de dor, Ca văile și codrii să răsune, Căci eu de dor și dragoste
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
astăzi se unesc! Tu plângi? Nu plânge - cântă!Cânta-mi de dor, numai de dor, Dragostea și viitorul mă-nspăimântăIar eu de dor și dragoste-o să mor.Să-mi cânți de dor. Chiar de-oi muri,Să cânte orice vietate, Căci tot ce ma- nconjoară am iubit,Cu cântec mă petreceți în eternitate. Nu plânge ! Tu cântă-mi pe această lume,Cântă-mi de dor, numai de dor, Ca văile și codrii să răsune,Căci eu de dor și dragoste
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]