1,115 matches
-
Roua are o semnificație pozitivă, de fecunditate, fiind legată de apă, și de speranță, dar și de auroră. Ea dezvăluie prin urmare, potențialitățile subiectului gata să înflorească, bogăția interioară care nu cere decât să fie exploatată și utilizată. Vijelie, uragan Vijelia acoperă simbolistica generală a furtunii. Ea exprimă, la rândul ei, furia divină. Expresia «a tuna și a fulgera» se aplică situațiilor în care cineva strigă, urlă, ridică vocea. Dezlănțuirea elementelor (ploaie, vânt) încarnează amenințările și tulburările exterioare ce răscolesc viața
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce face Iuda pe stânca neprimitoare? „Se odihnește”! Ciudată odihnă, remarcă abatele, să fii scufundat În fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda Îi atrage atenția că, În comparație cu torturile pe care le Îndură zilnic În fundul iadului, cele de la suprafață echivalează cu un concediu de odihnă. Și, Într-adevăr, Iuda se află În micul lui concediu săptămânal
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
1921), B. e atras de aura fabuloasă a trecutului și fantazează romanțios pe marginea unor pagini de cronică, înțelegând epicul numai ca acumulare de fapte senzaționale - lupte, comploturi, măceluri - și neglijând logica narativă, urmărirea unei semnificații. Față de povestirile anterioare, romanul Vijelia (1969) reprezintă un oarecare progres în reconstituirea istoriei, aici - nestatornica domnie a Movileștilor, pe al cărei fundal întunecat, tragic, evoluează un erou care încearcă să se opună evenimentelor. În alte volume, autorul inventează febril povești teribile, în care dragostea, suferința
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
1925; Povestiri de pe dealuri, București, 1926; Povestiri de prin văi, București, 1928; Reflecții și paradoxe, București, 1929; Omul fără de noroc!, București, 1931; Cel din urmă erou, București, 1943; Oameni de demult, pref. T. Vârgolici, București, 1966; Hatmanul Tomșa, București, 1968; Vijelia, București, 1969; Da la Thule la Taprobana, București, 1969. Traduceri: Guy de Maupassant, Misterul, București, f.a., Răzbunarea mamei, București, f.a.; J.-H. Rosny, Cărăbușul, București, f.a., Dormea un om..., București, f.a.; Jack London, Fiul lupului, București, f.a., Omul cu obrazu-ncrustat
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
va fi avansat în 1917 colonel, grad cu care se va pensiona. Debutează în 1903, când drama sa Minorii este reprezentată la Teatrul Liric, apoi la Teatrul Național, textul fiind tipărit în 1909. În 1903-1904 i se joacă piesele Mama, Vijelie și Jour fixe, iar în 1911, la Brăila, Iubire de mamă și Același cântec. În manuscris a rămas drama Dezordine, cu o variantă intitulată Vârtejul. Preocupat de educația subordonaților săi, B. publică în 1906 volumul Teatru ostășesc și sătesc. Mai
BACALOGLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285522_a_286851]
-
stejar ale stăvilarului gemeau și se îndoiau. Zarea era tulbure și, cufundat în apă, pământul se muia. Sus, în ceață, pe puntea opustului alerga un felinar cu lumină vâscoasă și puțină. Prin zvonul ploii se auzea o chemare întreruptă de vijelia care cădea în valuri. Lângă felinar apărea o umbră. Răsuna, repezită, o strigare. Opustul începea să pârâie și să se miște. Aninat de un capăt de grindă, felinarul se clătina în șuvoirea ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
avea nici un orar; n-avea program. Le era rău după-amiaza sau În toiul nopții. Sarcina era un vapor cuprins de furtună și ele n-aveau cum să se dea jos. Așa că se legară de saltelele de pe pat și făcură față vijeliei. Toate lucrurile cu care intrau În contact cearșafurile, pernele, aerul Însuși - Începeau să se răzbune pe ele. Respirația bărbaților lor le devenise de nesuportat și, când nu le era prea greață ca să se mai miște, fluturau din mâini, atenționându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Iese de-a-ndăratelea, ploconindu-se adânc de nenumărate ori. Odată perdeaua groasă lăsată în urma sa, înjură printre dinți fără să-i pese de însărcinatul cu corespondența imperială care așteaptă în anticameră cu un vraf de tăblițe în brațe. Trece ca o vijelie pe lângă secretarii imperiali, Polybius și Hilarion. După câțiva pași se oprește clătinându-se. Dacă vreunul dintre ei își imaginează că l-a insultat pe principe? Asta-i tot ce-i mai lipsea! Unde să se ducă să cerșească ajutor? Iulia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cinci de kilograme. Jemima Jones a pierdut aproape întreaga greutate a unei persoane. Jemima Jones arată exact ca tipa din poză. ― Nu-mi vine să cred, spune Geraldine, stând în sufragerie și privind-o pe Jemima cum trece ca o vijelie și-și caută haina. Să fiu a naibii dacă-mi vine să cred. De altfel, cine poate crede că Jemima, draga noastră Jemima Jones, ar putea trece ca o vijelie? ― Ce să crezi? spune Jemima distrată. Și-a ochit vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sufragerie și privind-o pe Jemima cum trece ca o vijelie și-și caută haina. Să fiu a naibii dacă-mi vine să cred. De altfel, cine poate crede că Jemima, draga noastră Jemima Jones, ar putea trece ca o vijelie? ― Ce să crezi? spune Jemima distrată. Și-a ochit vechea ei haină neagră și imensă, pe jos după canapea. O scoate și și-o înfășoară în jurul trupului ca să-i țină de cald: Jemimei Jones îi e deseori frig, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nimic, doar suvenirea surâsului tău lin Nimic decât o rază din fața ta senină, Din ochiul tău senin. {EminescuOpI 21} Și te iubesc, copilă, cum repedea junie Iubește-n ochi de flacări al zilelor noroc, Iubesc precum iubește pe-o albă vijelie Un ocean de foc. Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire, De-ar tremura la sînu-mi gingașul tău mijloc, Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire Un diadem de foc. {EminescuOpI 22} Și-aș pune
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
giganți - Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare sa lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se ridic-trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele epopeea unui scald. {EminescuOpI 44} Se-nserează... Nilul doarme și ies stelele din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. Ș-atunci Memfis se înalță, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei... Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-și basme mândre îmbrăcate-n flori și stele, De orașul care iese din pustiile de Jele; Din pământ și de sub mare s-aud sunete ce cresc. Marea-n fund clopote
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de aur rubine-nflăcărate Și-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări - S-ajung curând în cale, s-alătură călări, Și unul înspre altul se pleacă-n desmierdări - Dar buzele ei roșii păreau că-s sângerate. Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr, Căci caii lor aleargă alăturea-nspumați, Vorbind de-a lor iubire, iubire fără saț - Ea se lăsase dulce și greu pe al lui braț Și-și răzimase capul bălaiu de al lui umăr. " Arald, nu vrei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Arald încremenise pe calu-i - un stejar, Păinjenit e ochiu-i de-al morții glas etern, Fug caii duși de spaimă și vântului s-aștern, Ca umbre străvezie ieșite din infern Ei sboară... Vântul geme prin codri cu amar. Ei sboar-o vijelie, trec ape făr-de vad, Naintea lor se-nalță puternic vechii munți, Ei trec în răpejune de râuri fără punți, Coroanele în fugă le fulgeră pe frunți, Naintea lor se mișcă pădurile de brad. Din tronul lui de piatră bătrânul preot
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui de piatră bătrânul preot vede Și-n vânturi el ridică adâncul glas de-aramă, Pe soare să-l oprească el noaptea o rechiamă, Furtunelor dă sborul, pământul de-l distramă.. Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! Pornește vijelia adîncu-i cânt de jale, Când ei soseau alături pe cai încremeniți, Cu genele lăsate pe ochi păinjeniți - Frumoși erau și astfel de moarte logodiți - Și-n două laturi templul deschise-a lui portale. Călări ei intră-nuntru și porțile recad; Pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
128} Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum... Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum. Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi, Răsar-o vijelie din margini de pământ, Dând pulberea-mi țărânii și inima-mi la vânt... Ci tu rămâi în floare ca luna lui April, Cu ochii mari și umezi, cu zâmbet de copil, Din cât ești de copilă să-ntinerești mereu, Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
văzui a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă, Cu o ură ne-mpăcată mi-am șoptit atunci în barbă, Am jurat ca peste dânșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs... Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Și, purtat de biruință, să mă-mpiedec de-un moșneag? " - " De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești, Nu e om de rând, el este Domnul Țării-Romînești. Eu nu ți-aș dori vr-odată să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cădeau pedestrii, colo caii se răstoarnă, Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă, Și lovind în față-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se nărue tot cerul... Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupîndu-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
spunându-le 4. Scrieți sinonomele termenilor: surâs, datină, ceață, plăsmuire. Vremea si ...vremurile „O puternică suflare de vânt trecătoare și iute, ca un glas de pieire strecurându-se printre frunzișuri, se stinse, tânguios și jalnic, în nesfârșitul umbros al depărtărilor. Vijelia își trimise înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. Și de peste firea întreagă, într-o clipă se ridică pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal. Puterile adâncului se treziseră
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
întîmpla nici un rău." 18. Cine a fost de față la sfatul Domnului ca să vadă și să asculte cuvîntul Lui? Cine a plecat urechea la cuvîntul Lui și cine l-a auzit? 19. Iată că furtuna Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi! 20. Mînia Domnului nu se va potoli pînă nu va împlini și va înfăptui planurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor. 21. Eu n-am trimis pe proorocii aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
apropia, și va veni la Mine, căci cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine? zice Domnul. 22. " Voi veți fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul vostru." 23. "Iată, furtuna Domnului, urgia izbucnește, se năpustește vijelia și cade peste capul celor răi! 24. Mînia aprinsă a Domnului nu se va potoli, pînă ce va împlini și va înfăptui gîndurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor." $31 1. "În vremea aceea, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
de pe țărmul acesta vor zice în ziua aceea: "Iată ce a ajuns încrederea noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutați și să fim izbăviți de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?" $21 1. Proorocie asupra pustiei mării. Cum înaintează vijelia de la miază-zi, așa vine el din pustie, din țara înfricoșată. 2. O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul asuprește, pustiitorul pustiește. "Suie-te, Elamule, împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor", zice Domnul. 3. De aceea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
neamurilor puternice se tem de Tine. 4. Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid. 5. Cum domolești căldura într-un pămînt arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cîntările de biruință ale asupritorilor." 6. Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]