1,609 matches
-
o omoare. Sau... Maigret se opri În mijlocul unei alei, iar soția lui Îl imită, aruncându-i o privire scurtă. Sau, aflase ceva atât de monstruos, de neașteptat, de inacceptabil... — Mă Întreb cum va proceda Lecoeur, murmură el. — Ca să ce? — Ca vinovatul să mărturisească. — Mai Întâi trebuie găsit și arestat. — Se va lăsa arestat. Va fi o ușurare pentru el să nu mai fi nevoie să caute, să trișeze, să... Sper că nu-i Înarmat? Din cauza Întrebărilor soției sale, Maigret se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fie oficial informați de cele întâmplate. Altminteri sunt cu toții aici. Văd și aud cu ochii și urechile proprii. Velleius Paterculus i se destăinuie brusc: — O minune presupune întotdeauna o greșeală. Grozavă descoperire! se strâmbă Tiberius. Zâmbește în silă: — Numai că vinovatul nu se cunoaște. Velleius îl privește reprobator. Se căznește să-l înveselească: — Stai liniștit! O să le oferim zeilor întruna sacrificii, până le va trece supărarea. Întrebarea îl macină însă și pe el. Unde e greșeala? Unde e greșeala? Inspiră și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Poate mă suni azi, mai târziu. 310 266 8787. Sper să ne auzim mai târziu, JJ. Ai grijă de tine. Brad. xxx. ― Ei bine, spune Geraldine, stând în spatele Jemimei și citind cuvintele. ― Ei bine, repet eu, simțindu-mă incredibil de vinovată. Încă o problemă în care m-ai băgat tu. Geraldine râde. ― Nu e nici o problemă, e amuzant. Singurul caz în care s-ar transforma într-o problemă ar fi dacă ar vrea să te întâlnească, și e atât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
voiu întinde-o Între foile acele, Ce le am din alte timpuri De la mâna dragei mele. Cum copacu-și uită foaia Ce pe vânt mi-a fost trimisă, Astfel ea uitat-au poate Aste foi de dânsa scrise. Vorbele iubirii moarte Vinovate-mi stau de față, Dovedite de minciună Cer să sting a lor vieață. Dulcea lor zădărnicie Nu mă-ndur s-o pun pe foc, De și-mi stau atât de triste Că nu pot muri pe loc. {EminescuOpI 126} Voiu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să le ducă la împlinire. De pildă, dacă marinarul de cart adormea, era legat de mâini și se arunca apă pe el. Le mai povesti că dacă nu se îndrepta nici așa, era biciuit, după cum cerea un vechi obicei marinăresc. Vinovatul trebuia pedepsit în fața tuturor celor aflați pe vas. De aceea, Montaño îi rugă pe japonezi să iasă și ei pe punte. Pedeapsa avu loc pe puntea învăluită de ceață unde se adunaseră și mateloții, și negustorii japonezi. Mai la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mi-a trecut repede. Mi-am zis că, dacă nu l-aș fi avut, sau dacă ar fi fost un câine leneș, tâlharul acela mi-ar fi făcut mult mai multă pagubă și n-aș fi știut niciodată cine i vinovatul. Păcat de bieții puișori care au murit! exclamă Sorin cu tristețe în glas. Și de puiul ăsta mic, care o să sufere toată viața! îl completează Sorina. Să aveți grijă de el, bunicule, să-l țineți mai pe lângă voi că e
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a părăsit această lume Înainte de a apuca eu s-o cunosc. N-o pun la socoteală pe mama mea vitregă, Mama Scumpă, care trăiește Încă, dar cu cât vorbim mai puțin despre ea, cu atât mai bine. Eu am fost vinovată pentru faptul că a fost o ceremonie cu capacul sicriului deschis, rezultatul nefericit al unei vorbe aruncate de mine În prezența unui grup de prieteni veniți la galeria mea pentru o degustare de ceai. Vedeți, tocmai primisem un container cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era ușoară, dar aveam migrene. Credeam că după vacanță o să mă vindec, însă nu a fost atât de ușor. Normal că sunt supărat pe faptul în sine, că a fost împrăștiat sarin. Totuși, nu înțeleg de ce atunci când s-a căutat vinovatul, l-au acuzat doar pe Shōkō Asahara? Pe vremea când eram la liceu, existau destul de multe dispute în campus sau, mai bine spus, era epoca celor trei non-principii: indolență, indiferență, iresponsabilitate. Nu practicam nici un sport, iar cei care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cor de români cu cuțitul între dinți care rânjesc așa câinește cântând o mârâită: țiganii sunt de vină. În cazul acesta, spuneți și dumneavoastră, cum să stau eu în expectativă și să nu caut împreună cu ceilalți, vinovații sau, mă rog, vinovatul, de acest lăboi dat în plin peste figura noastră și așa bine turtită de alte labe anterioare. Am studiat o săptămână problema și se pare că munca mea a fost încununată de succes. Acum pot să spun cu toată responsabilitatea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Fiecare au avut câte o piatră de aruncat împotriva acestui popor „gâlcevitor, care bea vinul ca pe apă și pe care niciodată nu poți pune bază în cadrul unei alianțe de orice fel”. Deci frați români, șo pe Herodot, el este vinovatul! Păzea, vin țiganii! Alaorde mo, gea la Heuropa, care ne așteaptă cu celulare și portofeluri dă furat! Nu mai putem noi dă șengănul gagiului acela dă Sarkozy, sau dă a gagicei ăleia nasoale dă-i zice Merkăl! Păi noi vedem
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Această imagine îmi sugerează acum felul cum mă folosesc de Irina, persoană inofensivă, cu ocazia unor chestiuni așa de importante ca moartea, viața, natura sau arta. Alăturînd-o unor lucruri așa de mari, de care ea habar n-avea, sunt eu vinovatul. Și eu încă nu întrebuințez pe Irina - cum făcea conița odinioară cu face-à main-ul - ca pe ceva din nefericire indispensabil pentru alte lucruri importante, dar chiar se pare că mă uit la acele lucruri numai ca să utilizez sticluțele cu bețișorul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sunt altul decât m-a cunoscut ea. N-ar trage concluzii din voința mea de a spune tot adevărul, cu orice risc personal, și ar cugeta cu surprindere: "Ce hipocrit a fost fără să știu!" Deci prefer ca în întregime vinovatul să fiu eu. Dar nu de mine depinde judecata unui om imparțial (adică a unui om care e mai aproape de adevăr). Mereu altele vor fi proporțiile greșelilor noastre, după cum a murit dintr-un accident, s-a omorât, s-a măritat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fim veritabili prieteni. Suntem destul de firavi și avem amândoi nevoie de pace". Gîndesc: Tot răul pe care mi l-ai făcut poate să rămâie nepedepsit? Această luptă e ultima satisfacție ce mi-a mai rămas." Dar nu sunt numai eu vinovatul neînțelegerilor. S-a petrecut o scenă intre noi care mă face să mă gândesc dacă nu cumva trebuie să procedez altminteri cu Ioana. De obicei își susține o idee cu violență, observațiile mele o întărîtă, și, când o văd din ce în ce mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei și de seriozitatea cu care ne asculta, ea a întrebat pe Ioana: "De ce i-ai spus?" Într-adevăr, aceasta a fost la capătul întregii noastre tragedii. Ca să-și liniștească remușcările, Ioana putea să se comporte cu mine ca o vinovată, fără să se trădeze deloc, să-mi suporte capriciile, să nu mai aibă nici o intenție de luptă. Dar așa n-ar fi putut face, căci durerea ei de a nu se simți iubită durează întreagă, la fel, și izbucnește cu toate că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mult ca oricând, vorbesc în numele lui Magister militum și al lui Augustus însuși, care vor fi neîndoielnic îndurerați la aflarea acestei vești. Oricum - adăugă, coborând vocea - trebuie să știi că o împrejurare norocoasă mi-a dat posibilitatea să cunosc numele vinovatului. Ochii lui Gundovek sclipiră. Aruncă în jur o privire fugară, apoi, prefăcându-se că îl îmbrățișează, îl trase la sine și îi șopti în ureche: — Spune-mi, iute! La auzul numelui asasinului, se trase înapoi, negru la față, iar trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ajută-mă Doamne, să recunosc Că nu știu pe semeni destul să iubesc Și atinge-mi fruntea atunci când socoți Să mă-drepți, eu știu că vrei și că poți! Nicicând în planuri eu n-am pus răutate Dar mă consider vinovată în tot și în toate, Numai tu poți face să nu mai fiu Un om mort care pare că-i viu! Arată-mi Doamne cum de se poate Să mă creadă toate vinovată în toate, Drum de fum viața mi-
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
n-am pus răutate Dar mă consider vinovată în tot și în toate, Numai tu poți face să nu mai fiu Un om mort care pare că-i viu! Arată-mi Doamne cum de se poate Să mă creadă toate vinovată în toate, Drum de fum viața mi- e pe pământ, Credința e val, moartea-i act sfânt. Singur trebuie ... „Astăzi stând aplecată deasupra acestui caiet îmi permit să vă spun că în rândurile pe care le-am scris fiecare dintre
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
vroia să Înțeleagă primejdia de moarte În care Tony Pavone se scufunda În abis cu fiecare secundă consumată!! Se dezlănțui. „De la un timp te porți foarte urât cu mine, recunoști? Te Întreb și mă Întreb. Cu ce m-am făcut vinovată? Dacă nu mai corespund pretențiilor tale,spune...! Eu nu sunt obligată să-ți suport grosolăniile tale, lipsa ta de bune maniere...!!” O lăsă vorbind singură, ducându-se În dormitor regretând venirea aici. Se dezbrăcă de haine mai mult rupându-le
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
așează semințe aleargă cu disperare între nesfârșire și clipă oboseala trupului deschid cu frică ochii ciocane zvâcnesc sub tâmple între două vise cum să știu când trăiesc măsor nemărginirea dansului cu pas de fluture doi crini depun mărturie sub cerul vinovatei lacrimi patima sărutului răsfirarea trupului cenușă sub vulcanul inimii magmă curg râu clocotind spre împăcare în căutarea perfecțiunii felul acela de a luneca fără nici o frecare un caz ideal după care să măsor timpul fără teama sfârșitului de când locuiesc în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
noi, el era și fizic aproape, nu doar imaterial. De câte ori mergeam pe un traseu la o porcărie populară adulativă, ca și atunci când am fost la a 40-a aniversare a lui 23 August, mă simțeam cumplit de lașă și de vinovată. Cinstit, nu voiam să-mi atârn o pancartă sau să strig ceva contra, fiindcă nu voiam să mor fără el. Planurile mele donquijotești aveau aceeași miză: uciderea. Voiam să-l împușc sau să arunc o grenadă. Aș fi consimțit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să îmi vadă prima deschidere de pleoape. Și știe. Mă știe. Am văzut Indochina, un Oscar din ’92 pe care, firesc, la vremea lui l-am ratat. Toată tranziția am ratat teatru, concerte, filme și literatură. Chiar m-am simțit vinovată când am citit altceva decât mi-a cerut specialitatea sau am petrecut seara la un film. Până și întâlnirile informale cu prietenii mi-au creat un sentiment de vinovăție. Ca și când aș fi furat din „reformele” pe care musai generația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au prins-o cu ușurință, au legat-o cu funii ș-au dat de veste la curte. De la isprăvnicie a venit a doua zi cercetare. Cum vremea era pe-nserate, boierii au găzduit la curte ș-a rămas să cheme pe vinovată înaintea scaunului lor în dimineața următoare. Iar în fața chiliei unde vârâseră pe Cristina, așezară dorobanț cu pușcă și cu șpangă. Toată vremea femeia stătuse blândă, umilită și supusă, fără să plângă. Când au întrebat-o: „Ai omorât pe Alexa?“, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pentru păcate și greșeli trecute. Mai fericit era mortul care se ducea să fie încununat cu lumină la scaunul lui Allah, decât măria sa care, pe acest ticălos pământ, rămânea încărcat de ani, sfâșiat de zadarnice păreri de rău. Cine era vinovatul adevărat? Cine pusese la cale pieirea copilului său? Cum spun jurisconsulții bizantini - cine a avut interes să facă asta? Cui folosește moartea primogenitului său? Vrea Domnul Dumnezeu, în mânia sa, să-i întoarcă brațul spre a zdrobi pe alții? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fost ca și cum... m-ar fi lovit cineva cu leuca. Arăta de parcă era gata să dea la boboci. Nu vreau să te sperii, Anna, dar n-am mai simțit așa ceva față de nimeni, niciodată. N-am răspuns nimic. Mă simțeam atât de vinovată. Dar nu puteam să nu mă simt și... puțin... măgulită. — Voiam să vorbesc cu Janie înainte de a vorbi cu tine. Nu știam dacă ai vrea, adică, dacă ai fi dispusă să ne vedem exclusiv - urăsc expresia asta stupidă - dar oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
oră. Mi-am luat cheile și, chiar atunci, a sunat telefonul. M-am oprit lângă ușă să văd cine era. —Bună, iubito, a zis o voce de femeie. Sunt Dianne. Era doamna Maddox, mama lui Aidan. Imediat m-am simțit vinovată: n-o mai sunasem de la înmormântare. Nici ea nu mă sunase. Din același motiv probabil: nici una din noi nu se simțise în stare. Cât am fost în Irlanda, mama o sunase de câteva ori s-o țină la curent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]