746 matches
-
de amatori. Centrul Cultural Francez va găzdui, în data de 21 iunie, de la ora 19, un regal de jazz, care îi va reuni pe Moody Stuff (cu Veronica Belei - voce, Cristian Belei - chitară, Toni Kühn - pian, keyboards, Alexandru Mihai Bota - violă, Johnny Bota - bas, Tavi Scurtu - baterie), Orient Express (în componență - Harry Tavitian - pian, Edi Neumann - saxofon, Hanno Hoffer - chitară, Jimi El Lako - vioară, Octavian Barila Andreescu - chitară bas și Mario Florescu - baterie) și Liviu Butoi Band (ce va avea în
Agenda2004-25-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/282551_a_283880]
-
că mă refer la prima Simfonie beethoveniană, la sonoritățile transparente ale celor două Intermezzi - muzica unui climat post-impresionist - de George Enescu, sau la lucrarea de o spectaculoasă vehemență sonoră, "Luminișul urlătorului", datorată lui Dan Dediu; este o pagină concertantă destinată violei, un protagonist puțin obișnuit în asemenea circumstanțe, un pivot în jurul căruia se realizează demersul unei construcții simfonice temerare excelent susținute de violistul Christian Nas, un tânăr muzician originar din Cluj, o natură solistică pregnantă, actualmente membru al Orchestrei Simfonice a
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
în ciudata biserică de lemn din Honfleur: două corăbii răsturnate cu chila spre cer, s-a simțit strivit de masivitatea catedralei din Köln. Și a rămas înfiorat pentru tot restul vieții de sublimul dialog dintre uriașa orgă și o fragilă violă auzit în catedrala din Chartres... O spărgătoare de lemne într-o biserică n-a întâlnit, totuși, niciodată. Până deunăzi, când enoriașii Bisericii Sankt Jakob din centrul capitalei au fost invitați să asiste la „performanțele” unor studenți de la Belle Arte. O
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
un microfon care atîrna. Se trezi în fața a patru portative, fiecare cu omul său. O femeie sfrijită, îmbrăcată într-o rochie lungă din catifea roșie, se lupta cu un violoncel. Trei bărbați în frac, veste albe și papioane zgîriau o violă și două viori. Unul dintre ei era Ozenfant. îi reduse pe ceilalți la tăcere cu un strigăt răgușit și se îndreptă marțial spre Lanark, cu vioara sub cot și arcușul în mîna dreaptă, ca pe o cravașă. Cînd se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cea atinsă trebuia să fugă după celelalte două. Au ieșit în piațetă și, în tăcerea aceea de aur topit, au început să alerge. Constanța se furișă o vreme într-o galerie întunecată, ieși iar în soare și o văzu pe Viola alergând către ea. Fugi către casa de vizavi și urcă-n fugă scara exterioară până la un fel de balconaș ce se ridica deasupra intrării. Viola venea-n fugă și ea pe scări, triumfătoare, căci prietena ei nu mai avea unde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
furișă o vreme într-o galerie întunecată, ieși iar în soare și o văzu pe Viola alergând către ea. Fugi către casa de vizavi și urcă-n fugă scara exterioară până la un fel de balconaș ce se ridica deasupra intrării. Viola venea-n fugă și ea pe scări, triumfătoare, căci prietena ei nu mai avea unde fugi. Se repezi spre Constanța, care se așezase, resemnată, cu fundul pe balustrada de piatră a balconului, și o-mbrînci cu toată puterea. Fata-și amintea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de nori peste vilele din piațetă, cum simțise, mai puternic ca niciodată, mirosul de salcâm. Se izbise apoi de asfalt, fără să simtă nici o durere, și rămăsese acolo, neputincioasă, incapabilă să respire, să gândească, să miște, chiar să audă țipătul Violei, tropotele către ea ale lui Inge. Murise atunci, Coca n-avea nici o îndoială că murise cu adevărat, că ieșise din lume, că lăsase în urma ei un cadavru de fetiță zăcând pe spate lângă șinele de tramvai. Și atunci se întîmplase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
teatru : Miriam Cuibus , după ce ne reamintește că „este o supremă nebunie să faci realitatea să joace În ficțiunea ta”, continuă exercițiul comparatistic, aducîndu-i la rampă pe companionii pre și post bovarici ai eroinei lui Flaubert - „adormiții treji” Jacques Melancolicul, Hamlet, Viola (A douăsprezecea noapte), Dromio și Antipholus (Comedia erorilor), Don Quijote (ca și el, crede Miriam Cuibus, Emma circulă prin lume „ca printr-o carte uriașă”), Segismundo (Viața e vis), Jedermann, Lucia de Lammermoor, Cotrone (Uriașii munților), Irina (Trei surori), Peer Gynt
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și trece prin culisele teatrelor noap tea, ca să nu fie văzut de public. Uneori, ține sub bărbie o vioară violetă - deși, unii afirmă că aia nici nu e instrument muzical, ci ...ghilotină. E deprimat, diletantul muzician, și-și cîntă, la violă, anxietanta sa liniște : „Pustiul tot mai larg pare/ Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cîntec -/ Și-nvinețit, cu fruntea la pămînt,/ Omul Începuse să vorbească singur...” Și bătrînul Krapp, pe una din beckettienele sale benzi de magnetofon, a Înregistrat, se
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și excepții. În ultima seară, niște spectatori bine amețiți și înnebuniți de farmecele solistei nigeriene au dat chiar ei un adevărat spectacol. Enciclopedia Kronos Quartet Luiza Vasiliu Duminică, 11 mai, Kronos Quartet (David Harrington - vioară, John Sherba - vioară, Hank Dutt - violă, Jeffrey Zeigler - violoncel) au cântat pentru prima dată în România, la Sala Radio. Concertul trebuia să aibă loc, după cum anunțaseră organizatorii, cu casa închisă, dar, în mod inexplicabil, publicul abia dacă a ocupat trei sferturi din sală. Ceea ce n-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
decolare, bolboroseală de delfini, saxofonistul, atât cât mai stătea în preajma Daciei din spatele blocului, avea prilejul să noteze febril bucăți muzicale orchestrate tulburător. Pur și simplu se puteau auzi, cu o limpezime de timbru imposibil de obținut pe cale firească, flaute și viole, cornuri și fagoturi, triangle și timpane, împletindu-și liniile melodice în melodii filigranate sau în disonanțe sclipitoare. Labele arhitectului, cu zeci de articulații la degete, alergau pe sutele de clape, reglau miile de frecvențe concurente, programau simultan orchestre întregi. Stația
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la împlinirea a 150 de ani de la nașterea lui Edward Elgar, cvartetul opus 83 în mi minor. O lucrare brahmsiană în esență, interpretată în premieră în 1919. Elgar a fost încadrat de mai puțin cântatul Cvintet pentru corn, vioară, două viole și violoncel de Mozart, avându-l ca solist pe Bruno Schneider, astăzi profesor la Conservatorul din Geneva și Școala de muzică din Freiburg im Brisgau și de un excepțional interpretat cvartet beethovenian Op. 59, în fa major, primul din seria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
avea 12 ani, tatăl său, Franz Borgias Strauss, a fost descoperit înecat, posibil prin sinucidere, în Dunăre. Tutorele său, croitorul Anton Müller, l-a dat ca ucenic la legătorul de cărți Johann Lichtscheidl. Strauss a luat lecții de vioară și violă,pe lângă faptul că și-a terminat ucenicia de legător de cărți. O poveste spusă mai târziu de fiul său, Johann Jun,spune că nu a fugit niciodată de ucenicia de legător de căți și că de fapt a terminat
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Țonea Ana Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107375]
-
număr nu prea mare de instrumentiști. Predomină instrumentele de suflat tradiționale, fluierul și naiul, cărora li se adugă pentru diversitate sonoră clarinetul și trompeta. Dintre instrumentele tradiționale cu coarde, se folosesc cobza și vioara, ele fiind susținute, mai nou, de violă și contrabas. Percuția se realizează cu toba și / sau țambalul. Dar, fără o abordare complexă a fenomenului folcloric românesc, Ansamblul Folcloric Trandafir de la Moldova ar fi rămas la stadiul de ansamblu 15 local, iar destinul său artistic ar fi fost
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
sale măcinată de tuberculoză, în frumusețile meleagurilor natale, el și-a găsit alinare, sprijin, căldură. Repetând la infinit, Ludwig descoperă curând în spatele claviaturii rezonanțe adânci, gânduri mari. Curând, tânărul muzician începe să învețe a cânta, în afară de clavecin, și la vioară, violă, orgă. Până la 10 ani urmează cursurile școlii primare. Apare de câteva ori în concerte publice, impresionând asistența prin promițătorul său talent. Lipsa de mijloace nu-i permite să urmeze cursurile învățământului mediu dar paralel cu studiul partiturilor marilor clasici Bach
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
linie ascendentă și deodată întreaga orchestră izbucnește în fortissimo. Această izbucnire este parcă, anticiparea îndepărtată a unui moment al Simfoniei IX. Tema I a primei părți a simfoniei (allegro con brio) care începe în curând, este anunțată în piano de către viole și violoncele; ea este viguroasă, expresie a unui elan ce crește mereu. Intervenția rapidă a viorilor prime ne poartă cu gândul la trio-ul din menuetul Simfoniei I. Trecerea către tema II este făcută printr-un motiv nou, cântat în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
fagotul și care se va repeta de câteva ori în decursul mișcării. După ce apare prima variantă a melodiei inițiale, și apoi tema despre care tocmai am vorbit, se ajunge la un pianissimo. Viorile prime devin interogative, iar viorile secunde și violele reamintesc motivul ciclic cu care se deschisese simfonia și care apare puțin schimbat. Sunt expuse pe urmă diferite variațiuni ale temei inițiale, întrerupte din când în când de accente mărețe. Către sfârșit, într-o mișcare ceva mai animată, pe acompaniamentul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
funerar care vine din depărtare, se apropie din ce în ce mai mult și se pierde apoi iarăși, către cealaltă zare. Toată mișcarea este clădită pe următoarea figură ritmică: Pe tema asemănătoare unui marș funebru care se naște din acest motiv ritmic, violoncelele și violele suprapun o melodie tristă. Sonoritățile cresc, întreaga orchestră ajunge să cânte în fortissimo, ca și cum cortegiul de care vorbeam a ajuns în fața noastră. Glasul duios al clarinetului, susținut de fagot, aduce către mijloc o melodie luminoasă, ca o împăcare, ca o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
pianissimo misterios, sonoritatea crește, conducând spre un motiv cu ritm punctat al întregii orchestre. Expoziția - enunțarea materialului tematic al primei mișcări - se încheie cu patru măsuri, bazate pe repetarea aceluiași motiv ritmic. La începutul dezvoltării, acest motiv se aude la viole, pe urmă la violoncele și contrabași și în sfârșit, pentru o clipă, la toată orchestra, (tema a doua nu va apărea în dezvoltare). El e preluat apoi pe rând de suflătorii de lemn, din registrul grav al fagotului către cel
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
această schimbare. Partea I a Simfoniei IX-a se deschide cu un freamăt, un tremolo al viorilor secunde și violoncelelor, întărit de corni și apoi de ceilalți suflători. Pe acest freamăt se suprapun, din când în când, sunetele viorilor prime, violelor și contrabașilor. Sclipind câte o clipă asemeni unor raze de lumină, ele se afundă ca niște săgeți în sonoritățile nebuloase, cu înfățișare neconturată, ale orchestrei. Iată primele măsuri ale Simfoniei a IX-a: Din această pastă sonoră nedefinită, din această
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
foarte pregnant: Am remarcat înainte intersantul fapt că în această mișcare timpanii atacă singuri, fără să fie întovărășiți de vreun alt instrument, motivul inițial al scherzo-ului. Prima temă este expusă în stil fugato ( reluată pe rând de către viorile secunde, viole, violoncele, viorile prime și contrabașii, care întregesc treptat țesătura sonorităților). Tema a doua, adusă de suflători, este ca un chiot de bucurie: Această temă este urmărită de pulsația motivului ritmic de la începutul scherzo-ului, ce se aude mereu la corzi
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
instrumente muzicale care, în linii generale, se împart în trei mari compartimente: I. Compartimentul instrumentelor cu coarde și arcuș, care este cel mai numeros și se împarte în 5 grupe: 1. partida viorilor prime 2. partida viorilor secunde 3. partida violelor 4. partida violoncelelor 5. partida contrabașilor II. Compartimentul instrumentelor de suflat, care se împarte la rândul său în două grupe, după materialul de construcție al instrumentelor: 1. Instrumentele pentru suflat construite din lemn: flautul, oboiul, cornul englez, clarinetele și fagoții
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
și trio-ul de coarde beethovenian Op. 8, cu Emanuel Feuremann la violoncel (Pearlă. Li se adaugă sonate de vioară de Mozart, înregistrate în compania pianistei Lili Kraus în anii 1935-1937 (Toshiba EMIĂ, Duo-urile lui Mozart pentru vioară și violă avându-l ca partener pe Paul Hindemith (1934;1940Ă, câteva sonate, între care cea a Primăverii și Kreutzer de Beethoven, cu Frederick Riddle la pian (1938Ă (Music & Artsă. Din anii războiului, 1940 și imediat de după, 1947 și 1951, au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cum omite și interpreții Octetului în do major. Octetul, bănuiesc în interpretarea istorică din 1954, este remarcabil, cu Lucian Savin și Mircea Saulescu la vioară, Mendi Rodan, Henri Brendier, la vioara a 2-a, Wilhelm Georg Berger și George Popovici, violă, Alfons Capitanovici și Serafim Antropov, la violoncel. Și dacă despre ea este vorba și tot a fost pusă pe disc, cât ar fi fost de util să se vorbească în livret de momentul de relativă relaxare politică, după moartea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
versuri, ca și cele expuse, care vesteau pe marele poet, ca cele din titlurile Magii sau Din Veneția, poezii de anthologie, susțineau analiștii. Numai că, la 17 noiembrie 1919 avea să-i scrie soției aflată la o verișoară a ei, Viola Bally, la Bârlad : «Și eu aici am aflat, bolnav pe d-l Vlahuță ; pe lângă altele face o gripă cu mare temperatură și poate o congestie pulmonară”. Ca la 24 noiembrie 1919 să aflăm dintr-o altă scrisoare (cota 26371, B.C.S.
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]