2,852 matches
-
înghițitură... ca să nu răcești după apa aia rece... Bine, stai să trag eu una, a hotărât Mișu după ce a observat gestul ei hotărât de refuz și s-a repezit la sticla de la capul patului, neslăbind-o pe ea din ochi. Violeta îl urmărea cu privirea și se amăgea din nou. „Nu-mi face rău domnișoru’. Îmi vorbește frumos... Am auzit eu că băieții bat fetele. El nu e așa... S-a îndrăgostit de mine? De mine, țiganca de pe scară? Nu-mi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
cu gura un sân pe care l-a strivit între dinți. După câteva mișcări, care i-au smuls ei exclamații de durere ori neputință în a se opune, el s-a înviorat pentru câteva secunde și a ejaculat puternic, icnind... * Violeta începuse să plângă. Tot ce i-a explicat femeia pe care o ngajase să-i susțină cauza la prima înfățișare de după divorț, i se părea nedrept și necinstit. Ea nu înțelegea legile și nu putea accepta să piardă toate bunurile
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
mai multe hârtii în timpul dialogului celor două. Să fiu în locul domniei sale, n-aș mai pierde timpul cu tine nici un minut, fi-v-ar nația a dracului să vă fie! a încheiat el, bătând cu pumnul în masă. I-a aruncat Violetei o privire tăioasă, plină de răutate și dispreț, după care și-a adunat hârtiile și le-a introdus într-o mapă elegantă. A tras o robă din cuier, a așezat-o, dintr-o mișcare, pe braț și s-a îndreptat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
a introdus într-o mapă elegantă. A tras o robă din cuier, a așezat-o, dintr-o mișcare, pe braț și s-a îndreptat spre ușă, nervos, nu înainte de a-i arunca colegei sale o privire complice, zâmbind satisfăcut. Descurajată, Violeta s-a ridicat de pe scaun. Și-a șters lacrimile cu podul palmei, mai întâi, apoi a tras o batistă din buzunarul blugilor strânși pe șolduri și a șters ce mai rămăsese. Nu s-a mai așezat. A privit lung, întrebător
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
după liceu... Eu pot povesti, dar nu știu dacă fac bine... Este timp? - Da, este puțin timp și este bine. Te asigur... Închide ușa și așează-te! Mai avem aproape o jumătate de oră... Destul de surprinsă, dar plină de speranță, Violeta s-a întors să închidă ușa. În acel moment i s-a părut că-l vede pe fostul ei soț trecând pe stradă, cu umerii plecați, vorbind de unul singur și scuipând pe jos cu înverșunare. Iluzie ori realitate, acea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
deschis și bavețica albă contrastau puternic cu acel negru al robei ce-i conferea purtătoarei un plus de prestanță. Părea mult mai sobră și mai înaltă. Expresia feței se schimbase radical. Devenise mai aspră. Cel puțin așa a văzut-o Violeta în acel moment, îmbrăcată. S-a pierdut puțin și a privit-o din nou cu teamă. Nu părea hotărâtă să mai vorbească. - Hai, spune! Îmi stă așa de urât în robă, încât nu mai vorbești cu mine? a întrebat-o
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
de judecată pe avocatul acuzării. Înalt și suplu, purtând semeț roba și privind de sus pe cei doi jandarmi care l-au salutat cu respect, nu vedea pe nimeni. - Stai, nu mai vorbi! a șoptit ea imperativ, strângând-o pe Violeta de cot pentru a o atenționa. Am să merg în sală... Să văd ce pot aranja cu doamna judecător. Să intri și tu la trei-patru minute după mine. Te așezi pe o bancă. Te ridici când îți auzi numele și
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
acolo unde ai să mă vezi, mai în față... Nu vorbești decât dacă doamna judecător îți adresează ție direct vreo întrebare, deși este aproape exclus să facă asta. Eu voi vorbi în numele tău... Ne-am înțeles? - Da, doamnă! a îngăimat Violeta cu voce stinsă. Mâinile îi tremurau și avea senzația că nu-și mai simte picioarele. S-a sprijinit cu o mână de zid și a rămas cu privirea ațintită către ușă, deși nu vedea nimic acolo și nici altundeva. Număra
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
mai simte picioarele. S-a sprijinit cu o mână de zid și a rămas cu privirea ațintită către ușă, deși nu vedea nimic acolo și nici altundeva. Număra în gând, ca să-și dea seama când să intre... Când a intrat Violeta în sala de ședințe, Cartuș și-a îndreptat privirea spre ușă, așa cum făcea de fiecare dată când aceasta se deschidea. A tresărit și s-a încordat puternic. Nu o văzuse nici pe stradă de câtva timp. I se părea că
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
buimac și stângaci, la semnul liniștitor, degajat și oarecum teatral făcut de acesta cu mâna. Din acel moment, ochii lui au fixat doar podeaua. Încerca să se ascundă privirilor, după cele două persoane așezate pe banca din fața lui. Auzind vocea Violetei, când a răspuns „prezent” cu hotărâre, a avut o tresărire prin care umerii i s-au ridicat și bărbia i-a coborât mai mult spre piept. A intuit că îl privește și, involuntar, s-a chircit și mai mult. Violeta
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
Violetei, când a răspuns „prezent” cu hotărâre, a avut o tresărire prin care umerii i s-au ridicat și bărbia i-a coborât mai mult spre piept. A intuit că îl privește și, involuntar, s-a chircit și mai mult. Violeta îl văzuse de când a intrat în sală, dar nu s-a manifestat în vreun fel. Pe fața ei nu se putea citi nimic, deși simțea cum inima îi bate mai puternic. Și-a stăpânit foarte bine emoțiile, dar s-a
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
mele au fost albe. Ar ajunge lacrimile mele să vă înece pe amândoi. M-am dat ție ca să scap de coșmar... Ți-am fost credincioasă... La ce mi-a folosit?”... - Aveți cuvântul, domnule avocat! Vocea tineri judecătoare i-a întrerupt Violetei șirul gândurilor. A privit-o pe aceasta și a fost impresionată de liniștea și blândețea ce-i luminau chipul frumos. Era tânără. Nu trecuse de 35 de ani. Avocatul își susținea pledoaria cu tonalități multiple, bine alese fiecărui moment și
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
au fost procurate de ambii soți în timpul căsătoriei, dar putem face dovada, prin martor, că aceștia nu au avut contribuții egale. Clienta mea a suportat cu mult peste valoarea sumei infime pe care fostul soț a pus-o la dispoziție... Violeta asculta atentă tot ce se vorbea, stând în picioare, la un pas înapoia avocatei sale, aproape fără să clipească. Din tot ce înțelegea, era satisfăcută și se bucura că este reprezentată de ea. Avusese destule emoții și intrase în panică
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
o liniște totală, nefirească. Orice gest, cât de mic, era făcut cu încetinitorul. Avocata privea cu mulțumire și simpatie la judecătoare, în timp ce pe ea o privea avocatul, încruntat, mânios și ranchiunos... ... Involuntar, satisfăcută de felul în care se derulau dezbaterile, Violeta a întors capul înapoi, către sală, simțind cum o pătrunde privirea sfredelitoare a lui Cartuș. S-a cutremurat de ura ce a citit-o în ochii ce-o fixau pe sub sprâncenele încruntate, gata să o sfâșie. O privea pieziș și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
explice în timp ce-și privea mâinile pe care le răsucea și le freca una de alta în încercarea disperată de a se liniști. Era un bărbat trecut de cinzeci de ani, sărăcăcios îmbrăcat, dar curat, mai puțin oacheș decât Violeta, scund și voinic, deși, destul de vizibil, adus de spate. Arunca priviri furișe spre cele două femei de la masa din fața sa, îmbrăcate în robă, de parcă erau din altă lume. - Puneți mâna dreaptă pe biblie și repetați după mine, vă rog... - Ba
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
cu greu, dat fiind vocabularul sărăcăcios al martorului și teama acestuia generată din simplul fapt că se găsea pentru prima oară în viața lui în fața unei instanțe de judecată, președinta completului a înțeles ceea ce a dorit. Era clar că mama Violetei a apelat la serviciile martorului pentru a transporta cu căruța frigiderul și computerul, cu toate anexele sale audio-video, de la magazin la domiciliu. La magazin a văzut cu ochii lui că mama fetei a dat suma de zece milioane lei pentru
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
-o martorul pe judecătoare, scuturându-se parcă de toată teama manifestată până în acel moment. A cumpărat-o Zoreaua cu Gică... ei doi, adicătelea părinții ei, fata aia de acolo, a precizat el imediat, întorcându-se și arătând cu mâna spre Violeta. Avocații nu au avut de pus întrebări martorului. Doamna zâmbea reținut, mulțumită de declarația făcută de bărbat, în timp ce partea adversă privea peretele din fața sa, peste umerii judecătoarei, mimând nepăsarea și superioritatea. „Nu mă las până nu obțin o parte. O să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
Ultimul cuvânt l-a avut președinta instanței și nu a revenit asupra celor exprimate cu suficientă claritate... Mai puțin clară era decizia exprimată și ceea ce presupunea ea în viitor pentru cei doi în cauză, ca părți în procesul de partaj. Violeta era plină de speranță. Era mulțumită și, în același timp, alarmată. Nu știa și nu putea intui ce eforturi și rezultate presupune acel „următor termen” fixat de judecătoare. Când se îndrepta spre ușă, neintenționat, sub forța unui impuls necunoscut ori
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
pentru câtă bătaie mi-ai dat, pocitania dracu’ ce ești! Mergi la baia comunală și te curățește. Îți pute gura de mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândețe spre ușa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră și disprețuitoare, depărtându-se cu pași egali, părând a fi calmă și indiferentă. Cartuș clocotea de ură, așa cum l-a simțit fosta nevastă, neputându-se manifesta prin cuvinte ori gesturi. Era sigur că va
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
câteva clipe. A scos nervos altă țigară și s-a înecat cu primul fum tras adânc în piept. A frecat caldarâmul cu pantofu-i scofâlcit până a terminat țigara și a plecat în direcție opusă, înjurând și blestemând... În acest timp Violeta și avocata discutau liniștite în biroul acesteia. După multe mulțumiri ce-au curs șir de la Judecătorie până aici, biata femeie promitea să aducă câțiva galbeni din salba bunicii. Nu avea bani să-i ofere. - Doamna avocată, mă jur pe părinții
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
doi pentru suflețelu’ dumneavoastră. N-am mai mulți... - Știi ce? Du-te matale acasă liniștită. Văd eu cum mă descurc cu doamna... Hai, du-te! Aduci doar doi când poți și gata tot, a hotărât doamna avocat, împingând-o pe Violeta spre ușă cu blândețe, zâmbindu-i larg, complice. Ajunsă pe pragul ușii, Violeta i-a prins mâna și a sărutat-o de câteva ori până să se dezmeticească avocata și s-o retragă. Apoi a plecat fericită pe ulicioara unde
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
acasă liniștită. Văd eu cum mă descurc cu doamna... Hai, du-te! Aduci doar doi când poți și gata tot, a hotărât doamna avocat, împingând-o pe Violeta spre ușă cu blândețe, zâmbindu-i larg, complice. Ajunsă pe pragul ușii, Violeta i-a prins mâna și a sărutat-o de câteva ori până să se dezmeticească avocata și s-o retragă. Apoi a plecat fericită pe ulicioara unde știa că este o biserică mare. A intrat și a aprins trei lumânări
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > URME DE DRAGOSTE - CAP.II / 1 - Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Pasiuni ucigătoare Violeta a ieșit mulțumită, liniștită, împăcată cu sine, despovărată parcă de griji. Zâmbea în mers și își făcea planuri de viitor. Se simțea eliberată de multă supărare adunată-n timp. După mulți ani, vedea și saluta oamenii pe care-i întâlnea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
ba? Apoi, fără să se manifeste în vreun fel, a mărit progresiv viteza și s-a îndepărtat la fel de firesc, neobservat, precum se apropiase. După aproape un sfert de oră, aceeași mașină era staționată regulamentar în apropierea blocului în care locuia Violeta. Ea nu a remarcat-o în mod deosebit. Avea număr de București și era de fabricație străină, ceea ce nu era de natură să-i atragă atenția, dat fiind mulțimea turismelor de acest fel care circulau pe străzile municipiului. Șoferul, purtând
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
pe străzile municipiului. Șoferul, purtând aceiași ochelari de soare cu lentile fumurii, era preocupat să citească un ziar local pe care-l ținea desfăcut larg, peste nivelul bărbiei, cu brațele rezemate de volan. Aparent, căci privirea sa era ațintită asupra Violetei. O examina, din cap până-n picioare, pe măsură ce se apropia de el și până a trecut de mașină și a intrat pe scara blocului. Abia atunci bărbatul a aruncat ziarul pe bancheta din spate și a exclamat înăbușit: „Ea este! Pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]