777 matches
-
am uitat la revista care îmi căzuse din mână. Se odihnea întredeschisă pe raftul de jos, acolo unde era depozitat cu grijă materialul normal, legal. Una din paginile centrale se răsucise, abătând parcă abil privirea fetei întinse acolo. Un membru viril, bleg și plin de negi, al cărui proprietar nu se vedea, atârna la câțiva milimetri de zâmbetul ei pofticios. — E dezgustător, nu-i așa? — Da. — Cum poți să te uiți la așa ceva? — N-am idee. Replica mea a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Chiar atunci când mă grăbeam, mișcările mi se făceau cețoase, pașii îmi erau nesiguri. M-am așezat pe pat, m-am uitat atentă în jur, încercând să-mi explic ce se întâmpla. Din toate părțile camerei, tablourile Ioanei îmi sorbeau pri virile în adâncul lor vrăjit. Îmi trebuia un timp să mă smulg de sub puterea incantatorie a acelor culori care încet-încet mă subjugaseră. — De ce picturile tale sucesc mințile privitorilor? am întrebat-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
spus tata de două sau trei ori „puișor“, căci tata a fost întotdeauna aspru cu mine și uneori de-a drep tul rău. Era la fel cu Cristian Vasile. Era o minune că bruta în smoking putea da atâta duioșie virilă refrenului: Ce vrei să-ți scriu Acuma, când ne despărțim? E prea târziu, Noi nu ne mai iubim. Cuvinte dragi de-amor Le-am tot rostit la timpul lor. Atât le-am repetat... Ne-am înșelat... Cei din public, îmbogățiții
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
întâi apăreau, încărcate în care și lectici, prăzile de război, comorile, latura exclusiv utilitară a războiului. Veneau apoi, purtate sus, desupra capetelor mulțimii, mari tablouri pictate ce ilustrau cetățile cucerite, bătăliile, asediile, actele de eroism individuale, dușmanii perfizi: imaginea războiului viril și eroic. După aceea veneau, puși fără milă în lanțuri, uneori, în derâdere, cu lanțuri de aur și veșminte bogate, suveranii și generalii înfrânți, cu soțiile, copiii și întreaga curte: imaginea puterii distruse de Roma. La apariția lor, mulțimea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
egiptenilor e cea mai puternică și mai periculoasă dintre toate. Coruperea ne va distruge, și primul simptom al contagierii este grija exagerată a bărbaților pentru propriul corp, pentru păr, pentru îmbrăcăminte. Ore de care era privată gândirea profundă, istovirea energiei virile care făcea ca Roma să fie teribilă în fața dușmanilor. Adăugă și, amenințător, promise că avea să și scrie: — Acum mulți preferă să vadă dezordinea în treburile statului decât în cârlionții părului lor. Numai în păr, îi lămuri, pentru că acum, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
număr special mișcării, conținînd interviuri realizate de Marcel Iancu, în Franța, cu vechii săi prieteni, dar adeziunea e mai mult principială, pe linia deschiderii revistei față de toate „curentele noi”. Preocupată de a integra manifestările spiritului avangardist, Integral va prefera dinamismul „viril” al futurismului spiritului „romantic-feminin” al suprarealismului, considerat... vetust; dat afară pe ușă, acesta intră însă pe fereastră, marinettiștii Mihail Cosma (viitorul Claude Sernet) și Stephan Roll deplasîndu-se, alături de Voronca, spre imagismul suprarealist în momentul în care vor simți nevoia delimitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară, „barbară” a culturii Decadenței: vagul, vaporozitatea impresionistă, lamentația nevrotică, lîncezeala artificioasă, morbidețea și lasitudinea sînt denunțate ca trăsături „feminine”, „degenerate” sau „bătrînești” și rejectate în favoarea „tinereții” vitale, a directeții brutale, „virile” a voinței de ruptură, negație și destrucție, a spiritului „rebel”, antipaseist și vital-emancipator, a dinamismului tehnologic, a materialității concretiste, pendulînd între utopia colectivismului social și atitudinea anarhică în raport cu formele oficializate. Arta de avangardă este, prin definiție, una a transgresiunii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
discutat de aceasta prin prisma celui francez, cu sublinierea contribuției lui Rimbaud și reliefarea antipozitivismului structural. După apariția „Romanțelor...“, Ion Minulescu va fi remarcat, cum spuneam, de către I.L. Caragiale și recomandat lui M. Dragomirescu la Convorbiri critice, cu argumentul caracterului „viril” al poeziei sale („În orașul cu trei sute de biserici este ceva de neprețuit! Asta nu mai e domnișoară! Ăsta e bărbat!”). Colaborarea autorilor estetizanți la numeroase publicații de toate orientările și tirajele, inclusiv la cele mai conservatoare și mai tradiționaliste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui G. Călinescu...), următoarele considerații: „Avînd, prin figurație (nave, trenuri) atingere și cu „«poezia spațiului», lirica minulesciană de dinainte de Primul Război este, în același timp, întru cîtva futuristă, în virtutea retorismului patetic și a poetizării produselor civilizației și tehnicii”. „Retorismul energic, viril”, vervos și extravertit, care îi plăcuse lui Caragiale, este o marcă temperamentală, un indice de mentalitate și o punte de legătură între un anume „muntenism” activ și plebeu (propriu inclusiv lui Arghezi) și fervoarea polemică a futurismului. La fel - teatralitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cînta -/ Veniți!.../Veniți să vă aprind în suflet lumina stinselor făclii/ Și-n versuri fantasmagoria și vraja noilor magii!...// Dar poarta a rămas închisă la glasul artei viitoare.// Era prin anul una mie și nouă sute opt... îmi pare”. „Retorismul energic, viril”, vervos și extravertit, care îi plăcuse, de la bun început, chiar și lui I.L. Caragiale, este o marcă temperamentală și o punte de legătură între apetitul novator al unui „muntenism” plebeu și fervoarea bătăioasă a futurismului. „Minusul de profunzime acuzat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Anticipări“) publicat de același Vinea în revista Cronica a lui Tudor Arghezi și Gala Galaction (Cronica, anul I, nr. 3, 26 februarie 1915) este vizibil contaminat de optimismul „viitorist”, vizionar și utopic al lui Marinetti & Co, în care elogiul optimist, viril al progresului industrial cade ca o piatră tombală peste pasivitatea „poetică” a unui Orient tradiționalist și efeminat, idealizat sentimental și exotic de Pierre Loti: „Și se mai aud glasuri sentimentale, poate vreun cititor întîrziat al lui Pierre Loti, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Facla, anul IX, nr. 356, 5 mai 1930). Conferințele ținute de liderul futurist vor fi amplu consemnate în presa românească a momentului. Mitologia tinereții războinice se asociază, în articolul lui Riegler-Dinu, cu apologia vitalistă a valorilor „păgîne”, „barbare” și „virile”. Pe această linie vitalist-agresivă și „bărbătească” - fervent cultivată, deja, de militanții „tinerei generații” - etnicismul rimează cu idealul modern al sportsmanului: „Tineri vînjoși, pămînteni, etnici, sportsmeni vor fi socotiți păgîni. (...) E de preferat elanul poate unilateral dar vital al tinerilor într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nr. 8 al revistei Integral, la rubrica „Notițe”, sub semnătura St.R. (Stephan Roll). În descendență futuristă, autorul exaltă noul stil „barbar”, antiacademismul „organic” și răspărul modern față de tradiționalismul „baladelor haiducești”: „Primim la redacție Zenit No. 36, revistă cu aspect viril ca o panoplie, reprezentînd cu suficiente elemente (Liubomir Mițici director, Branco Ve Polianski, Ratcovici, Stefan Jivanovici, Andre Jutunici Mariț, Avacumovici etc.) mișcarea nouă din statul vecin, cunoscut pînă acum din baladele anoste și prolixe de haiduci. Zenit rupe ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cinematograful are mai important, puterea de vizualitate. Sub imboldul acestei arte, umanitatea de pretutindeni va putea gusta în comun plăcerea unei emoții colective”. Un scurt text al lui Stephan Roll, „Actorul acrobat”, exprimă, dincolo de naivitatea transportată a tonului, atitudinea „sportivă”, virilă, „băiețească” a futurismului, proiectată în imaginea lui Douglas Fairbanks: „Actorul browning, actorul locomotivă, nu poate fi produsul decrepit al conservatorului. El țîșnește acrobat, boxeur, din gimnaziul sportiv. Inutilitatea rolului mumie, intrigei vanitate și cleioase, care flatau retina și timpanul, sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
degajează din efortul artistic al lui Douglas sînt rezultate ale unei vieți în care civilizația și progresul contează în primul rînd. De aceea spre deosebire de romantismul celălalt sentimental și dulceag, neoromantismul actual (și mai accentuat din cauza ideei de vis, adăugată) este viril și conștient”. Deși tendențios realizat, făcînd concesii „infantile” unui „public încă necopt în gusturile sale”, „Le Voleur de Bagdad” „poetizează aventura”, asigurînd neoromantismului „caracteristice similare clasicismului”. De cealaltă parte, „pentru spiritul american deșteptat de elanul lui Fairbanks, chaplianismul (ilustrat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eclectic pînă la vagul criteriilor, excesiv de generos cu autorii minori, manierist impresionist furat de „arta broderiei”, afectînd „sfieli de poet” în locul „orgoliului de judecător”. Există, în fapt, două modele complementare și, uneori, opuse; pe de o parte, un model clasic, „viril” și paternalist, al criticului magisterial, „autoritar”, model bazat pe ierarhizare discriminativă, idei generale/teoretice „globale” și ordonatoare, vocație a întemeierii și a construcțiilor canonice majore, spirit sistemic și judecăți de valoare ferme; „toiagul lui Moise”, „degetul de lumină al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din urmă) după ce nasc, dar nu vor mai fi niciodată o sursă la fel de puternică de esență și energie vitale ca o femeie care nu a avut copii. Într-adevăr, femeile care au născut beneficiază enorm de pe urma relațiilor sexuale cu bărbați virili și tineri care își pot permite să „doneze” doze mari din esența lor vitală yang prin ejaculări nereținute. Mamele sănătoase sunt în continuare și surse perfect viabile de vitalitate pentru bărbații care deja stăpânesc tao și își pot reține sperma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
corpul mă doare atât de tare, încât nu mai pot dormi”. Fiind receptivă la rugămințile acesteia, împărăteasa l-a numit în locul ei, pe unul dintre cei mai buni generali ai săi, care să cerceteze prin imperiu pentru a găsi tineri virili pentru patul său, sarcină care l-a umplut pe general de rușine până în măduva oaselor. Dar el îi cunoștea temperamentul și și-a început misiunea cu conștiinciozitate. După multe luni fără rezultate, a găsit, în cele din urmă, bărbatul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
plăcere decât întregul meu imperiu!”. Totuși, plăcerea i-a fost curmată, căci apetitul său sexual era atât de mare, încât Hsueh Huai-yi a murit la numai doi ani după ce a intrat în „serviciul” ei. Deși fusese un bărbat puternic și viril, a fost complet secătuit de esența și energia vitale, într-un mod care poate servi ca exemplu perfect pentru posteritate referitor la lucrurile despre care vă avertizează tao. În ceea ce o privește pe împărăteasă, aceasta abia începea să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
spune o femeie de 75 de ani despre relațiile sexuale la o vârstă înaintată, declarație publicată în Redbook Report on Female Sexuality, apărut în 1975: Nu am simțit o plăcere sexuală deosebită până după menopauză. Fostul meu soț era la fel de viril la 77 de ani ca și atunci când ne-am căsătorit, cu 30 de ani înainte. Actualul meu soț este un amant desăvârșit. Asta e problema cu tinerii, ei încă nu au apucat să învețe arta de a face dragoste, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
familie, scris de un cap de familie chinez bogat în jurul anului 1550 e.n., importanța principiilor tao pentru yin și yang în menținerea armoniei căminului este ilustrată printr-o anecdotă amuzantă: La est de strada noastră locuiește un bărbat tânăr și viril, de o conduită impresionantă. Și totuși, femeile lui se ceartă de dimineața până seara și nu-i dau nici o atenție. La vest de strada noastră locuiește un bătrân cu barba sură, care merge aplecat din mijloc. Și totuși, femeile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
angajamentului. De oglinda retrovizoare atârna o sticlă de șampanie și o poză la bustul gol al femeii de care buldozeristul tocmai divorțase. Nepotrivire de caracter. 11. Coborî În stația de la cinematograful „Municipal”. Altfel se mișca și altfel respira: firesc, degajat, viril. Privea femeile În ochi și bărbații În creștetul capului. Încerca câțiva pași de step. Alunecă. Se prăbuși În ciuda eforturilor disperate dar și comice de a-și menține echilibrul, oricum precar pe acea porțiune a străzii unde o mână harnică măturase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria „virililor”, cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și convențională, folosind atâtea eufemisme jenate și aluzii indirecte, Încât fata nu va fi Înțeles mare lucru. Îi trecu prin minte că era posibil ca Charles să fie la fel de puțin pregătit pentru căsnicie, dar băiatul avea un fel de Încredere virilă În propriile forțe care făcea puțin probabilă această teorie. Henry nu Îl bănuia de desfrâu, dar se gândea că un englez tânăr și prezentabil, care Își făcuse studiile Într-o școală și apoi la o universitate privată, care Își petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Peabody, În personajul său, dra Birdseye (ceea ce era adevărat, deși, În corespondența sa cu William, negase). Realitatea era că nici el nu era pe deplin mulțumit de carte. Subiectul - o tânără, sfâșiată Între atracția față de un admirator sudist, reacționar dar viril, și de o feministă din New England, ca și ea, personalitate dominantă - era bun, dar trebuia să admită că forma fusese prea pronunțat explicativă și ritmul prea tărăgănat. Investise mai mult - mai mult timp și efort, mai multe speranțe - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]