797 matches
-
de făcut și că, în consecință, nimic nu mai trebuie și implicit nu mai poate să se miște. Și atunci, ce a făcut totuși posibil actul exteriorizării lui Dumnezeu în creația lumii și, prin aceasta, a alterării perfecțiunii însăși, a virtualității încă nemanifestate? Căci, este un truism a spune că pînă la manifestarea sa concretă, orice existență semnificatoare poate fi sau poate să pară a fi perfectă. Trei categorii de răspunsuri pot fi asociate acestei tensionante întrebări, descriind tot atîtea ipostaze
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
putea opera o distincție între potentia și actus, între ceea ce El poate fi și ceea ce e în fapt, o atare distincție fiind prin definiție de neconceput în condițiile actualității pure a existenței divine" [Kolakowski, 1993:26]. Dumnezeu este totul, și virtualitate și actualitate; sau, în termenii lui Thoma de Aquino: "Deus est quodammodo omnia". Poziția înțeleptului teolog cu privire la cunoașterea răului de către Dumnezeu poate fi asumată în esența sa, căci: "Dumnezeu n-ar cunoaște la perfecție binele însuși dacă n-ar cunoaște
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
face. Pe de altă parte, un astfel de imperativ justifică principial existența răului în lume, dar, pe de altă parte, și manifestarea lui unde și cînd ne așteptăm mai puțin (în grădina lui Dumnezeu, bunăoară). Avînd posibilitatea de a actualiza virtualitatea răului (a minciunii) protopărinții nu au stat prea mult pe gînduri. Acțiunea lor s-a desfășurat sub semnul cîtorva alternative ale legii fundamentale deja enunțate, respectiv al legii șoaptei ("Oamenii vor crede orice, dacă le-o șoptești la ureche"), al
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
regăsește subtil, În care chemările se Împletesc fără nici o stridență cu răspunsurile. Liniștile sînt nu doar răspunsurile cele mai potrivite, dar și mediul fundamental În care are loc comunicarea cuminecare. Liniștile topesc chemările În Împăcare. Dealtfel, Înclinarea lui Blaga pentru virtualitățile magice ale tăcerii este mărturisită și cu alte ocazii. Despre sine spune adesea: “Lucian Blaga este mult ca o lebădă” sau “tăcerea mi-este duhul”. Această dispoziție este Însă responsabilă de capacitatea sa de a surprinde tîlcurile lucrurilor. Discernămînt care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
exulte sau să sufere pentru oricare dintre aceste gesturi. Autorul nu spune discursiv aceste lucruri, dar ne pune pe gînduri prin felul În care ne pune față-n față imaginile. Imaginile Înseși și felul În care au fost asociate conține virtualități de gînd și emoție neexplicitate În text. Travaliul și dorința de a face explorarea acestora aparține Însă cititorului. Cunoscînd-o pe autoare, pot spune că este sensibilă la demolarea caselor vechi care dădeau culoare, suflet, autenticitate orașului. Reiese În vreun fel
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
semn de punctuație. În materie de punctuație, regulile gramaticale spun mult, dar nu spun totul. În fiecare semn, dincolo de ceea ce arată în definiția lui strictă, pulsează și o parte de imponderabil, capabilă să genereze ori să adăpostească în ea nesfârșite virtualități și deschideri. Punctuația, în fond, nu constrânge. Dimpotrivă, ea dă relief ideilor, asigură o disciplină de substanță în funcționarea liberă și exprimarea ordonată a gândirii. Cei care încearcă s-o ignore reflectează oare cât pot fi de prezumțioși, cât pot
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
evaporeze îndată ce slăbim efortul credinței noastre. Ele sunt pentru noi până ce credem în ele, adică până ce vrem să fie și nu mai sunt pentru noi, când nu mai credem cu tărie, când nu mai vrem să fie. Existând totdeauna ca virtualitate pentru noi, în mod actual există numai când credem și în măsura în care credem. În acest sens credința e vedere, e experiență. Iar voia noastră opusă credinței e un perete care ne desparte de ele. (n.s. 261, p. 184) footnote> Nu cumva
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
această perioadă ca războinic efectiv. Nici Hector nu se angajează într-o luptă decisivă cu el, lângă porțile Schee, renunță. Alții și mai puțin. În toată această lungă perioadă, Ahile nu funcționează ca forță militară activă, ci doar potențială. Iar virtualitatea invincibilității sale operează ca deterent. De altfel, nu după lupte a umblat Ahile prin Troada, în lungul și în latul ei, ci după pradă. Pradă pe care o aduce, pe toată, în tabăra ahee, lăsând pentru a fi împărțită la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
este înzestrat cu capacitatea de a da unui gest, unui incident, unei fizionomii, unei opere literare semnificație comică. În lipsa unui simț al comicului, a unei dispoziții specifice, a unei anatomii caracterologice cu atribute deosebite, bine precizate, comicul rămâne în sfera virtualității, rămâne latent, imperceptibil. Reacția ușuratică în fața vieții, constând în considerarea fenomenelor și a evenimentelor în sine, evitând conectarea lor cu totalitatea din care fac parte sau cu axa temporalității, cantonându-le, deci, în prezent, este una dintre condițiile numeroase de satisfacerea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a unor personaje ca cele din Cântăreața cheală sau Așteptându-l pe Godot 27. "Noneroul" farsei moderne, confruntat cu un univers labirintic și cu o societate leviatanică plasată într-un spațiu existențial al eșecului, se conturează doar în planul unei virtualități determinate de imposibilitatea transformării gestului în act pentru că "nu ajunge să se determine pe el însuși, el rămâne în fond divizat, ezitant, speriat [...] este incapabil să muște din real; să-l identifice efectiv".28 Leonida, Farfuridi, Cațavencu și mai ales
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a tuturor elementelor textului În pagină, de actul de diseminare gândit matematic În inefabilul combinatoriu. Încerc să-l traduc În română. Nu-mi iese. Aceasta Înseamnă că limba poeziei la noi, cum zice Barbu, nu a atins Încă toate acele virtualități de suplețe și rafinare la care ajunsese limba lui Mallarmé. De altfel, faptul este firesc. Să nu uităm, totuși, că acesta a fost contemporanul lui... Eminescu. (miercuri) Astăzi, la cenaclu, citește Ion Alexandru câteva poeme de o densitate apăsătoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
totală; Întârzii totdeauna la hotarul dintre existența mea nocturnă și existența mea diurnă: sunt fericit cât nu ajung Încă să individualizez o formă precisă, un corp clar, un obiect real, totul este posibil, dar corpul meu nu există decât ca virtualitate. Mă Întorc la starea de plasmă a Întunericului din care am ieșit; chiar dacă Încerc să pipăi realul cu degetul, nu pot da un nume materiei, căci numirea se realizează ca diferență vizuală. Aprind brusc lumina, și atunci obiectele mă invadează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a scos din absență. Sting lumina; instantaneu, totul intră În neant, nu rămâne aproape nimic În memoria mea activă. Mă simt foarte bine În Întuneric, ochiul se odihnește, realitatea obiectelor dispare și rămân doar urmele lor. Totul se desfășoară ca virtualitate; orice prezență a realului nu mă interesează, cât timp rămân nemișcat. Această imobilitate e o formă a non-cunoașterii, o reîntoarcere spre virtualitatea embrionară, spre Întuneric, spre somn. Sunt Împăcat. Nu intru În panică. În somnul simțurilor, mă simt bine, retrăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bine În Întuneric, ochiul se odihnește, realitatea obiectelor dispare și rămân doar urmele lor. Totul se desfășoară ca virtualitate; orice prezență a realului nu mă interesează, cât timp rămân nemișcat. Această imobilitate e o formă a non-cunoașterii, o reîntoarcere spre virtualitatea embrionară, spre Întuneric, spre somn. Sunt Împăcat. Nu intru În panică. În somnul simțurilor, mă simt bine, retrăiesc starea naturală, când Întunericul mă ocrotește, scoțându-mă din starea de veghe activă. Orice gest al meu În lumină este pragmatic: reduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Inventarul iernilor și apoi, cu litere mărunte, povestea. Pentru o clipă, senzația că țevile puștii se Îndreaptă spre el, dar nu era decât mișcarea lină, fără zgomot a ușii șifonierului pe care era montată o oglindă. Camera dispăru rabatându-se În virtualitatea oglinzii și i se Înfățișă curtea. Pe prispa ușii de la intrarea din spatele casei, În două ligheane emailate, zăceau În neofalină, tulburând-i transparența cu dâre cafenii, piesele unui motor de motocicletă, pus la curățat. Alături de ligheane, rezemat de zidul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
conștientă a imaginii pe care o văd. Se plimbă în jurul meu venind mereu spre mine și cu toate astea, nu se apropie niciodată. Iar cînd închid ochii, o, Doamne, atunci realitatea asta imbecilă dispare cu totul și alăturarea devine o virtualitate perfectă ca o hologramă pe care o poti roti și străbate cautînd să o cuprinzi, să o pătrunzi. La ce bun să mă plîng? În fața lumii lacrimile devin la fel de ridicole ca și stăpînirea plînsului. Așa că, mai bine mă ascund să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
evocatoare, solistul a acordat atenția cuvenită secvențelor strălucitoare, de anvergură instrumentală. Publicul a fost captivat de aplombul și lejeritatea cu care au fost executate pasajele de virtuozitate pline de strălucire și bravură. În concertul de la Ateneu, Emil Vișenescu a dezvăluit virtualitățile profunde ale lucrării de o intensitate expresivă și ideatică fără egal. Interpretul a reușit să perceapă în lucrarea care i-a fost încredințată nu numai poezia și verva, ci și aceea latură de adevăr care scânteie. În continuare, ansamblul a
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
literaturii asupra politicii reprezintă un alt aspect al problemei, dar soluțiile întrevăzute sunt „de ordin intrinsec și ideal, cu mult iluzionism și chiar estetism, de altfel. Avangardele au cultivat acest mit revoluționar. El a reprezentat (și reprezintă încă) doar o virtualitate, o potențialitate teoretică, speculativă, fără consecințe practice.” Exemplul marxismului și al neomarxismului arată falsitatea unor astfel de crezuri prin Gulagurile și ororile care s-au ascuns în spatele ideilor. Acest tip de literatură subordonată ideologiei este întâlnită și sub formula „literatură
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Inadecvarea substituirii postmodernismului cu transmodernismul a sesizat-o foarte bine Ion Bogdan Lefter, care găsea cu totul nefericită sintagma "trans-modernism textualist". Peste trei ani, o asemenea greșeală conceptuală nu va mai comite Radu Enescu, cel care va intui mai bine virtualitățile semantice ale cuvântului transmodernism. În orice caz, el îl percepe în rivalitate cu postmodernismul, ca o posibilă reacție la noua "modă". Radu Enescu pleca de la argumente furnizate chiar de fruntașii occidentali ai curentului, invocând o afirmație a lui John Barth
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poezia de dincolo de cuvinte. Antimetafizica era o sfidare la adresa filosofiei și esteticii oficiale, impregnate de materialism dialectic și istoric. Faptul se vedea cu ochiul liber, dar poetul își lua măsuri de precauție (neavând vocație de disident), asigurându-ne că dezvoltă virtualități ale filosofiei marxiste pe terenul artei. În realitate, se considera inițiator pe plan mondial al antimetafizicii, având grijă să producă o breșă în dogma primatului materiei: "antinomia materie și spirit o barbarie de tip inferior didactic"350. Filosofia rupturii devenea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pornind tocmai de la „romanul epistolar” I. Negoițescu - Radu Stanca, care scoate cel mai bine în relief „mecanismul manierist de identificare/deformare”: „I. Negoițescu [...] mărturisește nevoia imperioasă de a se confrunta cu un model, de a se regăsi în acesta ca virtualitatea sa ideală; răsfrângându-se în model, manieristul pare a se privi într-o magică oglindă care-i retușează trăsăturile [...]. Dar ca efect al acestei răsfrângeri, oglinda ne trimite înapoi un model desfigurat”. Eficiența metodei se observă mai ales în eseurile
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
din perspectiva creștinismului În numele căruia s au ridicat cele două (trei) biserici de la Argeș, ajungând la concluzia că ea reprezintă un cântec povestitor despre ridicarea bisericii lui Hristos. Cercetătoarea susține că, așa cum se poate desprinde din Miorița, destinul reprezintă doar o virtualitate și el nu apare deloc ca destin implacabil. Motivul testamentului ciobanului există În toate variantele de baladă și colind. Ciobanul care dorește să afle ce-i rezervă viitorul lui, familiei și turmei sale, este un bun gospodar ce vrea ca
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
1 Vezi GALR II: 767−777; Stati (1990). 2 Utilizăm distincția tip/ocurență (engl. type/token) în accepția sa consacrată: un element-tip este o entitate lingvistică privită drept componentă a codului (fie ea unitate ori construcție), purtătoare a unei virtualități de utilizare determinată de proprietățile sale definitorii; un element-ocurență este o unitate lingvistică realizată în comunicarea concretă, în baza acelei virtualități. 3 Cf. nota 2, supra. 4 Cf. Grice (1981). 5 Cf. Grice (1975). 6 Mai puțin caracterul factiv al
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
element-tip este o entitate lingvistică privită drept componentă a codului (fie ea unitate ori construcție), purtătoare a unei virtualități de utilizare determinată de proprietățile sale definitorii; un element-ocurență este o unitate lingvistică realizată în comunicarea concretă, în baza acelei virtualități. 3 Cf. nota 2, supra. 4 Cf. Grice (1981). 5 Cf. Grice (1975). 6 Mai puțin caracterul factiv al lui deși, chiar dacă fiind neutru din punctul de vedere al factivității (vezi și Gorăscu 2007). 7 Cf. Jakobson (1963). 8 Cf.
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
anumit fel ea apre ca necesară. Un eveniment prevăzut nu este, prin aceasta, determinat, fiindcă Dumnezeu a ales cea mai bună dintre lumile posibile, dar el nu a schimbat nimic din constituția lucrurilor, lăsându-le în stare so-și desfășoare virtualitățile. Leibniz afirmă că universul este creat de Dumnezeu și, cum Dumnezeu este atoateștiutor, nu creează lumea la întâmplare, ci potrivit unei ordini, unui plan divin (care se numește armonie prestabilită). Dacă există o armonie prestabilită înseamnă că ea satisface principiul rațiunii
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]