2,884 matches
-
ușor plecată. Stelele de gheață au picatat pe geam, Un copil în suflet simt că îl mai am În povestea iernii el apride focul, Bucurie multă îi aduce jocul... Iarna prea grăbită s-a pornit să dea Cu zăpezi și viscol peste țara mea, Troienite drumuri, pașii îi așteaptă Să urmăm cu toții calea cea mai dreaptă. 14.01.2017 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Iarna grăbită / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235, Anul VII, 12 februarie
IARNA GRĂBITĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383179_a_384508]
-
înțelepciunea Iar norii mi-au adus aminte de efemer. Toate stelele îmi poartă dorințele în razele lor Și fluturii mă învăța să dansez cu florile și zarea. Apele adânci tac în mine de veacuri întregi, Iar zăpezile mă acoperă cu viscolul durerilor. Tu mi-ai răsărit că un vis peste vise Și pentru iubire a trebuit să devin om. I HÂD TO BECOME MÂN I travelled through deserts for loneliness And on mountain peaks I tasted joy. The eagle taught me
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
ești încă frumoasă, Mulți spun că-aici înseamnă Acasă, Colindele noastre răzbat chiar prin lume Pe buze străine rostit e-al tău nume! Bătrâna mea Țară cu piept de aramă, Pe umerii goi îți punem năframă Să treci și prin viscol în iernile sure, Frumosul din noi nu pot să ni-l fure! Bătrâna mea Țară cu miere în glas Aud ciocârlia când sunt în impas Și mierla-n cocerte prin crângul de dor Aici m-am născut aici vreau să
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
a lansat și prezentat întreaga colecție a revistei “Agora Literară “, una din cele 18 reviste ce le editează Liga Scriitorilor după care a prezentat ultimele două romane “Un ocean de deșert “ și “ Răzbunarea gemenelor“ din ciclul de șapte romane “Insula Viscolului “. O surpriză plăcută, în cadrul acestui context, a fost când actorul Claudiu Pintican de la teatru Ararat din Baia Mare a susținut un impresionant recital poetic cu versurile poetei Titina Nica Țene, răsplătit cu vii aplauze, iar autoarea a vorbit, apoi, despre volumele
SCRIITORI CLUJENI LA FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU ȘI LITERATURĂ LIVIU REBREANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383216_a_384545]
-
Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017. Ca un cocor astenic și cuminte, În legea primăverii ce-a venit, Mă-ntorc cu gîndul gol de vechi cuvinte, Și-mi amintesc c-odată ne-am iubit. N-am nici zăpezi, nici viscole, nici ruguri, Întunecații fulgi, azi, sînt trecut, Pot însă colinda cu crengi și muguri La ușa unui vis care-a durut. Purtam și noi, odată, semn de floare, Prin iarba ce în sînge clocotea, Dar parcă o deșertică-ntrebare Le-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
-n anotimp și-n ... Citește mai mult Ca un cocor astenic și cuminte,În legea primăverii ce-a venit,Mă-ntorc cu gîndul gol de vechi cuvinte,Și-mi amintesc c-odată ne-am iubit.N-am nici zăpezi, nici viscole, nici ruguri,Întunecații fulgi, azi, sînt trecut,Pot însă colinda cu crengi și muguriLa ușa unui vis care-a durut.Purtam și noi, odată, semn de floare,Prin iarba ce în sînge clocotea,Dar parcă o deșertică-ntrebareLe-a pîrjolit radioactiv, sub
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
salva, Cu brațe-ntinse ne strigăm pe nume, De parc-un vînt ciudat ne-ar separa. Și te străbat cu facla mea aprinsă, Ca pe o beznă-a unui vechi mister, Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă, Mai scîrțîind prin viscol și prin ger. Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare, Ce se hrănește chiar cu carnea mea... Atunci mă dărui ție în crispare, Îmbogățind cu mine seva ta. Citește mai mult Cînd ne iubim parcă fugim departe,Spre ceru
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
salva,Cu brațe-ntinse ne strigăm pe nume,De parc-un vînt ciudat ne-ar separa.Și te străbat cu facla mea aprinsă,Ca pe o beznă-a unui vechi mister,Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă,Mai scîrțîind prin viscol și prin ger.Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare,Ce se hrănește chiar cu carnea mea...Atunci mă dărui ție în crispare,Îmbogățind cu mine seva ta.... XXVIII. CHEF ÎN SECȚIA DE NUIELE, de Dragoș Niculescu, publicat în
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și s-a deschis la culoare. Și prin urmare, fulguiala imaculată a sărutat pomii, clădirile și toate corpurile statice care ne înconjoară. Dunării i-a dat o culoare gri, unindu-se și făcând legământ cu apa, ca în fiecare an. Viscolul a ațipit puțin, dar suflarea sa gerul, asprește aerul pentru a curăța microbii adunați din timpul anului, care a plecat în trecut. Unii oameni stau în casă, privind pe geam cum alții au ieșit să se bucure de doamna iarnă
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
după alta, luminând peste tot. Cerul avea o culoare bleumarin-alburiu din cauza fulgilor de nea ce sclipeau în luminile aprinse, și alunecau cu viteză să îmbrățișeze pământul și Dunărea, din nou. Covorul alb de zăpadă începuse să strălucească pe alocuri, în timp ce viscolul se dezmorțea ușor din ațipeală și începea să alunge neaua în aer, de pe crengile pomilor. Gerul se ascuți și el o dată cu el, și începură să joace hora iernii într-o veselie, așa că cei care veneau acum acasă, simțeau pișcătura anotimpului
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
Mai întâi era prea scump pentru mine să lipsesc o lună din Suedia, să-mi întrerup munca numai pentru a sărbători carnavalul din Lucerna. În al doilea rând ar fi trebuit să aleg o zi frumoasă și nu una cu viscol. Le scrisesem prea grăbită prietenilor: „Vin negreșit să înmormântăm iarna împreună, exact cum făceam înainte“. Vorbe în vânt, pentru că știam prea bine că nu e chiar atât de ușor să „îngropi iarna“, căci ea era imprevizibilă, dispărând și reapărând, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Înrîurire nu doar asupra fostului pictor-amator, autorul faimoasei cărți Mein Kampf, ci și asupra spiritului unui anonim seminarist gruzin despre care vom mai auzi. În lumina pîlpîitoare a lumînării, În nopțile lungi ale troienitului surghiun siberian, pe cînd afară vuia viscolul, cuvintele Conspirației acționau, probabil, asupra lui mai viu decît Evanghelia. Astfel că un Îndreptar menit să instruiască un prinț renascentist - prin reîncarnarea filozofiei lui Joly, deformată de oglinda lui Nilus - va deveni un breviar al despoților contemporani. Unele pilde ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Apostolatul în „epoca de aur”), în care vorbește și despre blocarea drumurilor în iarna grea din 1972-1973. Pe lângă ploi și ninsori, se manifestă pe parcursul anului și alte fenomene meteorologice, cu urmări nefavorabile: ceața, bruma, poleiul, chiciura, grindina cu descărcări electrice, viscolul. Viscole puternice s-au produs în perioadele 15-16.III 1900, 2-7.I 1901, 5-7.XII 1902, 16-20.XI 1924, 1-3 și 21-23 .II 1954 (viteza vântului a fost de 20-30m/s, iar stratul de zăpadă a ajuns la 45-60cm. Poleiul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în „epoca de aur”), în care vorbește și despre blocarea drumurilor în iarna grea din 1972-1973. Pe lângă ploi și ninsori, se manifestă pe parcursul anului și alte fenomene meteorologice, cu urmări nefavorabile: ceața, bruma, poleiul, chiciura, grindina cu descărcări electrice, viscolul. Viscole puternice s-au produs în perioadele 15-16.III 1900, 2-7.I 1901, 5-7.XII 1902, 16-20.XI 1924, 1-3 și 21-23 .II 1954 (viteza vântului a fost de 20-30m/s, iar stratul de zăpadă a ajuns la 45-60cm. Poleiul, fiind
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lupta cu o nuielușă de alun împotriva unui adversar invizibil, pleca iarăși sărind și murmurând „Tâgâdâm, Tâgâdâm, Pam, Pam“. O luă razna într-o zi de bombardamente crâncene. Geamurile se zgâlțâiau la fiecare cinci secunde precum suprafața apei la un viscol puternic. Aerul era plin de mirosul de praf de pușcă și de stârvuri. Puțea până și în case. Astupam crăpăturile ferestrelor cu cârpe umede. Puștii povesteau mai târziu că Împotrivă stătuse cu capul în mîini timp de aproape o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lacrimi îndoliate în alese incrustații de filigran Inima zbuciumata sub povară gândurilor se adăpostește la focul Iubirii Lui ocrotitoare care îi săruta timid pulsul domolindu-i bătăile Ruptă de realitate urc treptele flacărilor mă ascund departe de respirația dominatoare a viscolului alb neobosit apoi aștept o nouă dimineață Necruțător și hapsân vântul se întoarce din drum pentru o ultimă rafala în timp ce noaptea sleita de puteri se întinde letargica pe nemărginirea albă dureros de tăcută
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > POEM DE 3 IANUARIE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului cum se îndreaptă viscolul spre vise zăpezile spre soare în haine dalbe n-au loc șerpii și noaptea între sărbători ca între rugăciuni viața gustă din tării de sus noi din flori de dincolo de timp dacă tot trăim în exil dacă tot călătorim cu
POEM DE 3 IANUARIE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364309_a_365638]
-
că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-o las așa, să dispară în neant, fără o lacrimă. Un râu secat n-ar fi fost suficient pentru preaplinul adunat în mine. Lacrimile se rostogoleau ca mărgăritarele pe o plajă pustie. Viscolul se întețise și lovea cu putere în ferestre. Am tresărit. Sigur, m-am înșelat. Nu puteau să urle lupii în plină zi și atât de aproape de oraș. * Neprimind niciun telefon, am deschis calculatorul, cu speranța că voi găsi un semn
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
să invoce timpul pentru a se ascunde de propria lașitate. Existența este o căutare continuă care cere un preț mult prea mare. Oare drumul către fericire trebuie să-ți transforme sufletul într-o rană fără de leac? Nu pot să înțeleg! Viscolul s-a oprit și ningea liniștit peste toate ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și totuși... de ce se auzeau lupii atât de aproape de locul unei prăbușiri!? Mult prea aproape... Februarie, 2013 Referință Bibliografică: Ultima îmbrățișare... / Valentina Becart : Confluențe Literare
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. Referință Bibliografică: Am rămas / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN
AM RĂMAS de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364304_a_365633]
-
înstrăinări. Se măsoară în bătăi de inimă, abandonări în fața tristeții, în miile de cioburi sparte ale amintirilor, deveniri în amar, în dorința de a avea și neputința de a primi. în mireasma zilei de vară ce ne-a unit și viscolul iernii ce a înghețat zâmbetul, zâmbetul buzelor tale. Distanța este ea însăși o sumă de mici pași, milioanele de pași până la tine, milimetrul vidului dintre noi. Distanța este o sumă de la tine, până la mine, este o sumă de noi. Referință
DISTANȚE de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364374_a_365703]
-
mi-a trimis câteva versuri cu suflet pentru suflet: NINGE! Privesc pe fereastră, afară-i pustiu Iar noaptea se lasă așa cum o știu ...rece, sticloasă, iluzie mută, umbre pierdute în iarna cea slută Și ninge Tânguie codrul, departe în zare Viscolul spulberă alb pe cărare ...rece, năvalnic, pătrunde-n ființă crivățul aspru al iernii căință Și ninge Stele-nghețate sub frunte înfloresc Iar degete albe pe geam amorțesc ...rece, tăioasă, își trage cojocul iarna revarsă-n capricii tot jocul Și ninge
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
mare lux. De taină-adieri dau glas Că vine Marele Reflux! Cum nu mă uit iar înapoi, Nici nu scrutez întinse zări, Doar sufletul îl mai ogoi- Nu-mi plec urechea la chemări. De este soare sau e fum, Înfrunt arșițe, viscol, ploi: Sunt călător, îmi văd de drum, Cu un trifoi cu patru foi. Nu mă grăbesc, nu pierd un pas, Nu-mi caut locul în album. Nu am ajuns în vreun impas, Aș vrea să scriu chiar un pantum. Eu
PELERIN, DE ADRIAN SIMIONECU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364465_a_365794]
-
din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate ploaia în fereastră Vin corsarii de mă prad' În chilia mea albastră, Te quiero Soledad Și ascult cum cântă-ntruna Doru-n mine de nomad Ploile curgând ca runa Te quiero Soledad Noaptea viscolul cum sapă Apele ce nu mai scad Că s-a-nchis ultima trapă, Te quiero Soledad Referință Bibliografică: Soledad / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru
SOLEDAD de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364516_a_365845]
-
îți căzuse acea gluga din cap și se vedea capusorul tău zglobiu parcă că un soare cu plete lucitoare jucăușe în atâta albeața oceanica. Nu puteam să fug, doar admirăm pletele-ti în vânt sau mai bine zis în acel viscol ce mai și lua de jos zăpadă, căci în fapt nu cred că mai ningea. Eram înghețat la extremitățile picioarelor și ale mâinilor, însă nici nu mai băgăm de seamă. În suflet eram atâta de fierbinte, cu toate ca regretam că nu
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]