670 matches
-
Baraolt. Prin diploma acordată, regele a unit toate comitatele din acest teritoriu într-unul singur, cel al Sibiului. Prin conținutul ei, diploma andreiană reflectă atât interesele regalității ungare cât și ale coloniștilor germani. Sașii din zona Sibilui urmau să plătească vistieriei regale, 500 de mărci de argint anual și să trimită 50 de luptători în oastea regelui, iar în afara țării, dacă oastea era comandată de rege, 100 de ostași. Oaspeții sași puteau să-și aleagă singuri dregătorii locali, iar regele numea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dăruiește cavalerilor, pentru ca să o locuiască în pace și să o stăpânească liber, pentru ca prin conviețuirea cu ei "să se întindă regatul nostru" (DIR C, sec. XI, XII, XIII, partea I, p. 151). Conform textului diplomei, cavalerii erau datori să dea vistieriei regale o parte din aurul și argintul descoperite "în sus-zisa țară, a Bârsei", iar restul să le rămână lor. Erau lăsate cavalerilor în întregime "târgurile libere și vămile târgurilor din acea țară". Aceste prevederi dovedesc că Țara Bârsei nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sale, a repus pe cavaleri în drepturile din 1211 și le-a acordat chiar facilități noi, confirmându-le privilegiile pe care cavalerii și le îngăduiseră singuri spre prejudiciul regatului ungar. În confirmarea daniei, acordată înainte de 7 mai 1222, darea față de vistieria regală (aur și argint) era stabilită la jumătate, iar în locul orașelor și al cetăților de lemn li se îngăduia să-și construiască orașe și cetăți de piatră. În același timp, în confirmarea din 1222, cavalerilor li se permitea să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mare căutare o aveau carele mocănești, care ieșeau din comun prin construcția lor masivă și capacitatea de încărcare. În săniile Moldovei, la capitolul cheltuielilor destinate transporturilor „calabalâcului” domnitorului nou venit de la Constantinopol, ele sunt trecute aparte. De pildă, în sama <Vistieriei> din anul 1784 sunt însemnate un număr de 5 cară mocănești și 4 căruțe, trimise în scopul mai sus amintit de către starostele de Putna. Plata chiriei se făcea însă diferit: 320 lei de carul mocănesc și 148 lei de căruță
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a termina treburile. În popasul acesta, sarea dispărea toată sau în parte, și atunci cărăușii plăteau ocnei „grele despăgubiri”. Transporturile de sare nu erau convenabile pentru țărani, deoarece prețul lor nu se stabilea prin liberă învoială, ci era impus de către Vistierie, „cu preț hotărât”, cum se spunea. În 1816, pentru un transport de sare de la Tg. Ocna la Țigănești (Tecuci) se plătea 29 lei de mia de oca (1.291 kg). În noiembrie și decembrie 1827, se plătea, pentru <schela> Sculeni
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și timpul pierdut cu deplasarea la ocnă, încărcarea carelor, transportul la „schele” și înapoierea acasă, avem tabloul întreg al „avantajelor” pe care le avea țăranul de pe urma transporturilor de sare. Astfel, ne apare cu totul explicabilă lupta pe care o duceau Vistieria și Cămara ocnelor pentru a-și asigura numărul de cară necesar transporturilor la un preț dinainte stabilit. Înlesnirile oferite cărăușilor prin acordarea de imașuri pe marginea căilor de comunicație, imașuri plătite proprietarilor de către Vistierie, erau - este drept, numai în parte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
explicabilă lupta pe care o duceau Vistieria și Cămara ocnelor pentru a-și asigura numărul de cară necesar transporturilor la un preț dinainte stabilit. Înlesnirile oferite cărăușilor prin acordarea de imașuri pe marginea căilor de comunicație, imașuri plătite proprietarilor de către Vistierie, erau - este drept, numai în parte - reduse ca importanță, datorită abuzurilor proprietarilor și ale arendașilor, care, pe lângă plata pe care o încasau de la Vistierie, impuneau la taxe și pe cărăuși. Așadar, transportul de sare avea câteva particularități care-l deosebeau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Înlesnirile oferite cărăușilor prin acordarea de imașuri pe marginea căilor de comunicație, imașuri plătite proprietarilor de către Vistierie, erau - este drept, numai în parte - reduse ca importanță, datorită abuzurilor proprietarilor și ale arendașilor, care, pe lângă plata pe care o încasau de la Vistierie, impuneau la taxe și pe cărăuși. Așadar, transportul de sare avea câteva particularități care-l deosebeau de transportul celorlalte categorii de mărfuri, plătit prin libera învoială dintre cărăuși și proprietarul mărfii. Și în acest din urmă caz, între cele două
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a drumurilor și podurilor” au fost numiți responsabili cu conducerea muncii oameni din „treptele ținuturilor”, căminari, bani, paharnici, cărora li s-a încredințat supravegherea lucrărilor pe anumite porțiuni de drumuri. Cu supravegherea lucrărilor mai importante au fost însărcinați funcționari ai Vistieriei și așa-zișii copii de casă. Mâna de lucru au furnizat-o satele de birnici, fără plată. Se plătea doar munca la podurile de la care proprietarii luau brudină. Deoarece birnicii erau extrem de împovărați cu îndatoririle de transport, Divanul a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
obliga din nou proprietarii să dea lemnul necesar. Boierii nu numai că refuzau să contribuie la lucrările de îmbunătățire a căilor de comunicație, dar mai și cereau despăgubiri de brudină. Rosetti Roznovanu, proprietarul podului de la Sculeni, într-o jalbă către Vistierie din 15 decembrie 1828, a cerut statului să-i plătească brudina pe care n-o plătiseră convoaiele militare care s-au folosit de podul său. În cazul când i s-ar fi refuzat plata, el amenința că își va declina
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
stat și specialiști. Împreună cu ei, ispravnicul trebuia să străbată drumul de pe teritoriul ținutului său și să însărcineze, pe loc, funcționari răspunzători cu lucrările ce urmau să se execute pe o anumită porțiune a drumului, stabilită în raport cu numărul funcționarilor trimiși de Vistierie. După ce ispravnicul cu grupul de funcționari și specialiști străbăteau drumul care urma să fie construit, la întoarcere ei trebuiau să facă „analoghisirea” satelor la lucru, oameni, cară, locurile unde vor lucra, lemnul necesar etc. Instrucțiunile prevedeau că podurile să se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
felul acesta, monopolul beneficiilor rezultate din acest drept, care a fost consfințit prin lege. Din dreptul de proprietate asupra vadurilor izvorăște dreptul de proprietate asupra podurilor și deci putința de a încasa o anumită taxă la trecerea lor, fixată de către Vistierie și numită brudină. Ea era un monopol feudal. Alexandru Constantin Moruzi, într-un hrisov din 4 ianuarie 1805 „hotărâtoriu de oareșcari drepturi a boierilor”, stabilea că „vadurile de peste ape unde se află poduri trecătoare și plătesc brudină trecătorii după condica
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ideea aceasta s-a renunțat foarte curând. Șirul cercetărilor râurilor Prut și Siret și al încercărilor de navigabilizare în epoca regulamentară a fost deschis în toamna anului 1835 de către clucerul Teodor Atanasiu. Într-o adresă din 12 octombrie 1835 către Vistierie, el prezenta situația foarte grea a transporturilor în Moldova: vasele venite la Galați nu erau încărcate la vreme din cauza întârzierii transporturilor în interiorul Moldovei. Locuitorii nu puteau face față nevoilor de transport ale economiei datorită obligațiilor lor către proprietari și a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
până la Huși, pe Prut. El a cerut să se îndeplinească propunerile sale și el primul va „porni caice spre a să coborî zahere la Galați”. Nu cunoaștem dacă proiectele lui Atanasiu au fost sau nu înfăptuite. La 19 noiembrie 1835, Vistieria a anunțat că Sfatul cârmuitor a hotărât să se întreprindă adunarea „științelor” necesare în vederea stabilirii măsurii în care Prutul și Siretul pot fi făcute navigabile. Cercetările au stabilit că Siretul putea susține caice (de 5-6.000 oca) până la Călieni, iar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
găsit și pe acolo câteva răchișuri...”. Comisia a atins localitatea Șerbești, unde ninsoarea și vremea rea au obligat-o să renunțe la studiu. Referindu-se la porțiunea parcursă și cercetată, inginerul Fuks, în raportul său din 21 noiembrie 1840, către Vistierie, arăta că Siretul face multe coturi, din care cauză drumul se lungește prea mult. El propunea să se taie coturile prin canale și să se întocmească planurile necesare. În primăvara anului 1841, în dorința de a relua lucrările de cercetare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrărilor s-a lovit de greutăți financiare. Finanțele Moldovei erau zdruncinate datorită, în mare parte, cheltuielilor pentru întreținerea armatelor de ocupație. Din această cauză, guvernul Moldovei a fost nevoit să finanțeze lucrările cu fonduri luate din „casa de rezervă” a Vistieriei. Adesea s-a recurs la economii privind aparatajul, micșorându-se numărul de aparate necesare sau înlocuindu-se aparatele prevăzute în devize cu altele mai ieftine, adică de o calitate inferioară. De multe ori s-a procedat la reducerea numărului de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
luat în discuție și construirea liniei telegrafice Tecuci - Focșani, ale cărei lucrări se desfășurară concomitent cu lucrările liniei Iași-Galați. Liniile telegrafice Nimerceni-Iași, Iași-Tecuci-Galați și Tecuci-Focșani se realizară până în iulie 1855. Conform devizului, ele au costat 209.808 lei la cursul Vistieriei, dintre care numai aparatele importate din Austria au reprezentat suma de 180.808 lei. Austriecii obținuseră ceea ce doriseră. De acum înainte, ei nu s-au mai preocupat de noi construcții de linii telegrafice. Interesul lor este îndreptat doar în direcția
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acele depeșe și, în temeiul acestui raport, scăzând partea cea mică cuvenită nouă de la cele prezentate externe și primite la noi, noi totdeauna datorim, din casa veniturilor telegrafului, administrațiilor telegrafice din afară”. Apoi, la corespondența telegrafică externă, se aplica cursul Vistieriei, iar la cea internă, cursul monetar al pieții. Această stare de lucruri aducea mari pierderi telegrafiei moldovene. După multe tergiversări, s-a hotărât aplicarea, de la 20 octombrie 1857 înainte, a unui singur curs în contabilitatea telegrafică, cel al Vistieriei. Funcționarii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cursul Vistieriei, iar la cea internă, cursul monetar al pieții. Această stare de lucruri aducea mari pierderi telegrafiei moldovene. După multe tergiversări, s-a hotărât aplicarea, de la 20 octombrie 1857 înainte, a unui singur curs în contabilitatea telegrafică, cel al Vistieriei. Funcționarii trimiteau abuziv corespondențe particulare în contul statului. Furtul sârmei de pe liniile telegrafice luase proporții îngrijorătoare. Desele stricăciuni ale liniilor telegrafice, furturile de sârmă, abuzurile funcționarilor au impus necesitatea de a se aplica, în Moldova, dispozițiile penale ale Uniunii telegrafice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
faptul că multe dintre calfe nu erau de fapt calfe în înțelesul propriu al cuvântului, ci mici meșteșugari ruinați, având propriul lor atelier și care numai datorită neputinței lor de a plăti patenta de treapta a treia erau trecuți de Vistierie în rândul calfelor, atunci, firește, suntem îndreptățiți să tragem concluzia că majoritatea meșteșugarilor pielari din orașele și târgurile Moldovei se încadrează în mica producție de mărfuri. Progresele edilitare pe care le-au făcut orașele și târgurile, neutilizarea gazului lampant în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fără îndoială, și posibilitatea să declare un număr mai mic decât cel real de vite tăiate, iar organele de stat, dimpotrivă, urmăreau să reducă pe cât mai mult posibilitățile de evaziune fiscală. Este semnificativă în această privință declarația unui moldovean către Vistierie, care confirma în 1850 încercările izbutite ale lui Goldner de frustare a Vistieriei. El arăta că numărul real al vitelor tăiate în fabrica de conserve numai Goldner îl poate ști. Acesta din urmă a vrut să-l angajeze în serviciul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de vite tăiate, iar organele de stat, dimpotrivă, urmăreau să reducă pe cât mai mult posibilitățile de evaziune fiscală. Este semnificativă în această privință declarația unui moldovean către Vistierie, care confirma în 1850 încercările izbutite ale lui Goldner de frustare a Vistieriei. El arăta că numărul real al vitelor tăiate în fabrica de conserve numai Goldner îl poate ști. Acesta din urmă a vrut să-l angajeze în serviciul contabil al întreprinderii, cu condiția ca să treacă în condica de evidență a vitelor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să-i impute plata unor despăgubiri către arendașul moșiei, să-i scoată la licitație mărfuri, să-i oprească exportul de conserve, să-i sechestreze mărfurile etc. Pe de altă parte, abuzurile arendașului moșiei, ale funcționarilor de stat (ai vămii, ai Vistieriei, ai Eforiei orășănești), pretențiile otcupcicului vămii de a i se plăti lui jumătatea de galben de vită tăiată și nu Vistieriei etc. l-au exasperat până într-atâta pe Goldner, încât acesta a fost constrâns să-și suspende operațiile în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să-i sechestreze mărfurile etc. Pe de altă parte, abuzurile arendașului moșiei, ale funcționarilor de stat (ai vămii, ai Vistieriei, ai Eforiei orășănești), pretențiile otcupcicului vămii de a i se plăti lui jumătatea de galben de vită tăiată și nu Vistieriei etc. l-au exasperat până într-atâta pe Goldner, încât acesta a fost constrâns să-și suspende operațiile în mai 1849 și să se pună la adăpostul casei Hanson et c-nie din Constantinopol, al cărei împuternicit, Guarricmi, venise, în noiembrie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și ale poșlinei, care au încălcat privilegiile sale. Acest conflict a fost rezolvat în felul următor: singura obligație a lui Goldner rămânea plata taxei de jumătate de galben de vită tăiată, fiind scutit de taxele de import și export, iar Vistieria urma să-i plătească suma pretinsă de el - 3.500 galbeni. Totuși, neînțelegerile n-au fost aplanate. Hotărârile comisiei au provocat proteste vii din partea unor persoane implicate în conflict. La 16 mai 1850, s-a alcătuit o nouă comisie de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]