1,784 matches
-
și atunci lui i se atribuie conducerea, iar Miu își continuă drumul cântând. În variantele culese la începutul secolului al XX-lea și chiar mai târziu, Miu nu mai are alura de cavaler medieval care urmărește să se impună prin vitejie. Atât personajul, cât și acțiunea pierd treptat din măreție. Dispar elementele de basm din episodul întrecerii voinicești dintre Miu și Ianoș, prezente în variantele mai vechi. Balada Miu Cobiul cunoaște o circulație mai mare în Muntenia, Oltenia, la românii din
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
, baladă populară de haiducie. Ca și balada Corbea, a fost creată, probabil, în perioada târzie a feudalismului. Conflictul nu mai este de ordin etic, ca în balada de vitejie Miu Cobiul, ci social, caracteristic baladei haiducești. În cele mai multe variante acțiunea este localizată la „casele domnești” din București, unde un Ștefan Vodă benchetuiește cu „boierii sfatului, / Stâlpii Țarigradului, / Stâlpii împăratului”. Domnul dezvăluie slujitorilor planul său de a simula o vânătoare
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
realizată cu mijloace artistice proprii eposului popular: repetiția amplificatoare, cumulul de epitete, valoarea sugestivă a hiperbolei. Alături de balada Corbea, Miu Haiducul s-a impus, prin conținut și valoare artistică, ca una din cele mai reprezentative creații din ciclul baladelor de vitejie. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 206-209; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885, 500-509; Cristu S. Negoescu, Poezii populare alese. Balade, București, 1896, 26-44; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, București, 1900, I, partea I, 156-163
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
minunat În Întrecere este că ea produce o răsturnare radicală În concepțiile oamenilor asupra muncii, deoarece ea transformă munca din jug greu cum era considerată Înainte, Într-o chestiune de onoare, Într-o chestiune de glorie, Într-o chestiune de vitejie și eroism». Iar tov. Molotov, Într-unul din discursurile sale, precizează: «fizionomia morală a oamenilor sovietici din prezent apare Înainte de toate În atitudinea lor conștientă față de muncă, considerată de ei drept o chestiune de importanță socială». Suzana Delciu În poemul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cercetării sale: „Mitul originar e «reziduu» istoric. Acțiunea lui e benignă, absorbită mai ales de religie și credințe magice. Mitul istoriografic e «germen». El e virulent și își caută imediat încarnări concrete.” De la mitul istoriografic al Daciei, „o lume de vitejie sălbatică, de curățire și dreptate”, în fond „idee nostalgică a omului antic”, pleacă studiul, urmărind contaminările și rezultatele prezenței sale în cronicile medievale spaniole, fără să ajungă însă la o concluzie sau la lansarea unei ipoteze. Considerațiile „daciste” ale lui
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
articole de condamnare a Dictatului de la Viena și de reafirmare a drepturilor naționale ale românilor. Sunt evocate mari personalități ale neamului, iar literatura este bine reprezentată. Până la 1918 predomină poezia lui V. Alecsandri (ciclul Ostașii noștri), G. Coșbuc (Cântece de vitejie), Dimitrie Bolintineanu, Andrei Mureșanu, Ioan Nenițescu, Iosif Vulcan. Tot în această perioadă sunt reproduse povestiri de I. Creangă și M. Sadoveanu, fragmente din Cântarea României (însoțite de un comentariu redacțional cu privire la idealurile lui Nicolae Bălcescu și Alecu Russo). Apar și
CALENDARUL ROMANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286030_a_287359]
-
Întreaga Europă Centrală și de Est În anul 2000. Din nou se propunea suspendarea temporară, de probă, a vizelor pentru români și bulgari. E drept că foarte mulți români făceau În străinătate, În spațiul Schengen, tot felul de „minuni de vitejie”, fiind implicați Într-un larg spectru de infracțiuni - e adevărat, minore, dar permanente și extrem de agasante pentru ordinea din lumea civilizată. Într-o Încercare aproape disperată de a-și mai recompune imaginea, președintele Constantinescu a lansat o nouă bombă - că
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
răzbăteau prin ușa unui mare magazin - un adevărat fost combatant, desigur, dar care-și agățase de haină tot soiul de insigne la grămadă, pentru a le face mai numeroase. Cerculețele lor aurite puneau în umbră argintul șters al medaliei „Pentru vitejie“, care se câștiga cu greu în război... Sau cele două femei care-și așteptau clienții în fața unui hotel pentru străini. Monumentale în blănurile lor, stăteau nemișcate, părând inabordabile ca statuile unor împărătese. Scenariul lor consta în a da impresia că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o parte din el însuși, care scăpa astfel de război, care trăia deja în perioada de după război. În ziua aceea, lutul pe care-l găsi la malul unei ape se topea ca săpunul. Argintul înnegrit al celor două medalii „Pentru vitejie“ se lumină, silueta infanteristului din centrul stelei roșii străluci precum un solz de mică. Își puse în ordine decorațiile, își curăță degetele cu un pumn de nisip. Apa părea aproape călduță în seara de aprilie. Și în liniștea amurgului, o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vestigii revoluționare ale anilor ’20... Pe tunică, deasupra inimii, se vedeau încă urmele lăsate de decorațiile confiscate. — Aveai o decorație „Steaua Roșie“? întrebă Pavel zărind o pată mai întunecată și colțuroasă pe postavul albit de soare. — Da, și una „Pentru vitejie“, răspunse Marelst și se corectă imediat, pentru a șterge tonul de mândrie juvenilă care i se strecurase în voce. Le aveam... Dar, la urma urmei, îmi spun că oricum n-aș mai fi căpătat nimic acuma, poate doar dacă l-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lipsa preocupării pentru individualizare - contrar intențiilor poetului - imprimă eroilor, subordonați unei retorici grandilocvente, un aer de fantoșe. Rareori istoria vorbește prezentului cu puterea pildei vii (ca în Muma lui Ștefan cel Mare) sau prin etica aspră a timpurilor de trecute vitejii (Daniil Sihastrul). Față de restul producției lui poetice, legendele tind către o expresie relativ condensată, spre o frază mai puțin încărcată, uneori spre rezolvări aforistice. Pe un teren mai propriu se găsește B. în balada fantastică, căci el poate desfășura aici
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
1894). Prima, o „nuvelă din popor”, expune practici magice și superstiții din mediul sătesc bănățean. Piatra credinței narează un moment din trecutul Lugojului, oraș care, supus de turci, reușește să-și recâștige independența cu sprijinul Austriei și, mai ales, prin vitejia, dorul de libertate, credința și omenia unor eroi, idealizați, din rândurile românilor. Povestirea este subordonată tezei și pildei morale. Pentru culoare locală, se insistă asupra graiului regional. SCRIERI: Fira, Timișoara, 1886; ed. Lugoj, 1913; Piatra credinței, Timișoară, 1894; ed. 2
BREDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285878_a_287207]
-
1958 (în colaborare cu Victor Const. Bercescu), Nunta însângerată, în García Lorca, 4 piese de teatru, București, 1958, Poeme - Poemas, ed. bilingvă, București, 1968, Romancero țigan și alte poeme, pref. Vasile Nicolescu, București, 1977; Lope de Vega, Mofturile Belissei și Vitejiile Belissei, în Lope de Vega, Comedii, București, 1962; Miguel Hernández, Poeme, pref. Andrei Ionescu, București, 1968; Guillaume Apollinaire, [Versuri], în Guillaume Apollinaire, Scrieri alese, îngr. Virgil Teodorescu, pref. Vasile Nicolescu, București, 1971; Miguel de Cervantes Saavedra, Asediul Numanciei, în Miguel
BALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
în timpul dansului. Mai târziu ea a denumit cântecul epic popular, dar și o poezie cultă, cu sau fără formă fixă. În folcloristica românească, termenul înglobează, în accepțiunea sa tradițională, întregul cântec epic, adică: b. propriu-zisă (sau nuvelistică), cântecele epice de vitejie, de haiducie, cele istorice și cele despre întâmplări contemporane. Astfel, atât Soarele și luna, Meșterul Manole, Miorița, cât și Miu Cobiul, Corbea, Toma Alimoș, Novăceștii, Miu Haiducul intră în categoria b. Spre deosebire de cântecul liric, b. este întotdeauna destinată unor auditori
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
București, 1973; Grădina înțelepților, București, 1975; Spătarul Coman de Suceava, București, 1977; Piatra Craiului, București, 1978; Mărețul rege Burebista, București, 1980; Mici povestiri despre oameni mari, București, 1981; Fata din dafin, București, 1982; Ispirescu, împăratul basmelor, București, 1983; Povestiri de vitejie, București, 1984; Nouă basme vesele pentru toate vârstele, București, 1989. Repere bibliografice: Iorga, Ist lit. cont. (1986), I, 295; „Cișmigiu et Comp.”, UVR, 1942, 50; Octav Șuluțiu, Grigore Băjenaru, „Cișmigiu et Comp.”, „Apărarea”, 1947, 31; Bucur, Istoriografia, 335, 351; Viniciu Gafița, Bibliografie
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
minună, toate oile erau în viață! Îl ridicase pe fecioraș de bucurie. Familia sărbători izbânda, dar cel mic nu se lăsa până nu căzuseră la învoială să-l lase o săptămână întreagă să păzească turma de oi. Cu perseverență și vitejie a răzbit ca într-o săptămână să omoare toți papagalii care atacau mișelește oile din spate, ca ele să nu să poată apăra și să se hrănească cu unsoarea lor, pentru a se proteja de frigul iernii. Cine și-a
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
suntem obligați să-i batem pe ruși... încă o dată, capacitatea de strateg a împăratului general Napoleon I Bonaparte și-a dovedit valențele. încă o dată, generalii lui și-au demonstrat iscusința. încă o dată, soldații francezi și-au arătat curajul și vitejia. Dar, deși în inferioritate, nici rușii nu păreau a ceda foarte ușor. Iadul de la Borodino a durat douăsprezece ore. S-au tras câte o sută patruzeci de lovituri de tun pe minut. Câte gloanțe pe minut s-au tras, nimeni
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
s-a pomenit vreodată. Nu-i venea să creadă că dăduse cu bâta-n baltă În halul ăsta. Ultimul său cuvânt, prin urmare, a fost spus În șoaptă, fără supărare sau teamă, numai cu derută și cu o nuanță de vitejie. ― Cap sec, Își spuse Milton sieși În ultimul său Cadillac. Și apoi Îl Înghiți apa. Un grec ar Încheia toate acestea Într-o notă tragică. Dar americanul tinde să rămână optimist. În prezent, de câte ori vorbim despre Milton, mama mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
purtat. Poți să le pui și pinteni, dacă e nevoie. Ceva neașteptat se declanșează în Pusio. Simte imperios nevoia să se destăinuie: — L-am însoțit pe Germanicus. Rufus își continuă drumul cu un aer absent. A auzit și el de vitejiile tânărului nepot al lui Tiberius Nero. Nu vrea însă să se arate impresionat. Și l-a scos de mult pe Germanicus de la inimă. Pusio așteaptă un timp o manifestare de admirație, sau cel pu țin de interes, din partea interlocutorului său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să te-ntorci din luptă viu, după pieirea conducă torului. — Ho! Ce te-ai pornit așa? încearcă să-l domolească. — Să-ți aperi și să-ți ferești căpetenia, continuă îndârjit ger manul, să pui în seama gloriei lui chiar și vitejiile tale este cel mai mare jurământ de credință al nostru. Vociferează cu ranchiună: — Noi nu ne punem chezaș cuvântul, ca voi, ci viața. Rufus nu-i răspunde. Îl impresionează violența tânărului, deși n-ar recunoaște-o în ruptul capului. Pusio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rostit de către președintele Senatului, regele Carol I afirma: "Serbarea de astăzi consacră o epocă de 15 ani plină de lupte grele, de fapte mari. Sub puternicul scut al Constituțiunii, România a crescut, s-a dezvoltat, s-a întărit. Stăruința națiunii, vitejia armatei și credința care a avut-o în bărbăția poporului au împlinit dorințele noastre cele mai arzânde prin proclamarea regatului, care este garanția cea mai sigură pentru viitor. Primesc dar cu mândrie această coroană, tăiată dintr-un tun stropit cu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
acreditați pe lângă Mine, fruntașii oștirei Mele, înalții demnitari ai Statului și corpului tehnic"1876. În concluzie, în finalul discursului său, regele Carol I afirma că "de azi înainte nimic nu mai desparte România din stânga Dunării de Dobrogea, pe care, prin vitejia ostașilor noștri de la 1877, am împreunat-o din nou cu patria mumă. Astfel, vom putea da acestei provincii și porturilor ei de pe țărmul mării toată îngrijirea Noastră, spre a lor desvoltare și propășire. Mândrii, împreună cu țara întreagă, că am ridicat
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
EminescuOpI 16} Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții stele, ca a zilei zori, Vieața în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală și mândrie, Dulce Românie, asta ți-o doresc! {EminescuOpI 17} LA HELIADE De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aș alege-o de flori plăpânde, june, Ci falnica cunună a bardului bătrân; Eu n-aș alege
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
simțea, de asemenea, miros de ars. Nu puteau să vadă prin fum dacă dincolo se ascundeau cumva indieni, așa că Tanaka descălecă, luă o pușcă de la unul dintre însoțitori și merse țanțoș de unul singur ca pentru a le arăta celorlalți vitejia sa. Ceilalți îl auziră tușind. Apoi vocea sa răzbătu gros: N-avem de ce să ne îngrijorăm. E doar un hambar care mocnește. Ardea un hambar mare. Totul înăuntru se făcuse scrum, iar acum flăcările licăreau pe stâlpii pârjoliți și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de soldat ar fi putut fi, așa că nici pe el nu-l puteau accepta. Mă gândeam că poate nici el n-ar fi ajuns să fie un șoim. Maiorul, cel care fusese un mare scrimer, nu credea În actele de vitejie și-și petrecea cea mai mare parte din timpul În care stăteam la aparate corectându-mi greșelile gramaticale. Mă complimentase pentru italiana mea și discutam cu mare ușurință. Într-o zi i-am spus că italiana mi se pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]