814 matches
-
de pe Bonaparte. 20 de bani toată cursa. Și dracu de Niculaie aștepta pe trotuar, cu alți derbedei de-ai lui, și când tramvaiu dădea colțu, ei se cocoța pe tampoane și se făcea mici de tot, că dacă îi vedea vizitiu, le lua șepcile, bașca chelfăneala. Făcea ei asta și la tramvaiu electric, care era linia lu paișpe, e-hei, ce nebun a fost Niculaie, ce nebun și ce deștept ! Păcat de capu lui, cât a fost în școală n-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe maidan cin’ să bată țurca ? Deștept, da nebun, că-n fiecare zi încasa o scatoalcă de la tăticu, ba că pierduse la arșice - parcă-l vede și acu ce-și păzea arșicele - și venise despuiat acasă, ba că-i luase vizitiu de la tramvai chipiul. Mai era și alte tramvaie care trecea pe la biserica Ienei, pe Regală, pe Câmpineanu, oprea și-n stații, da oprea și dacă le făceai semn cu mâna, cu bastonu sau cu umbrela. Era și tramcare p atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așezat îndeajuns de la îndemână ? Sau întinzând mâna obosită după cordon, iritat că tocmai în clipa când se simte mai rău nu-i stă nimeni în preajmă, că Sophie acum a plecat cu Margot într-o vizită, că Maria trăncăne cu vizitiul la bucătărie, că soldatul trimis de amicul lui, colonelul Ioaniu, tocmai a ieșit cu unguroaica în Cișmigiu. Că sora a plecat s asculte slujba de seară. Singur, în casa totdeauna plină de lume, în care, de când el se simțea tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu întregul meu sistem de gândire, totuși uneori mi se întâmplă să-mi pun această întrebare : oare cum vor arăta oamenii noștri politici după ce vom deschide larg porțile votului democratic, după ce Carp și Brătianu vor conta exact tot atât cât vizitiii lor și vor avea șanse egale să-și spună cuvântul în ceea ce privește soarta țării ?... Pentru că, doar puțin împinse dincolo de o anume limită, calitățile devin defecte, și o lume în care am deveni - obligatoriu și în toate privințele - egali ar fi o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
visezi ? Nu cumva ai adormit, trezește-te ! Slavă Domnului că te-ai trezit ! Slavă Domnului că mergeți cu trăsura să-l luați pe Niki, trăsura merge prea încet, tu stai pe banchetă și n-ai cum să-l zorești pe vizitiu, dar acum-acum-acum o să ajungeți ! La picioarele tale sunt comenzile făcute pe toată săptămâna - ciocolata Suchard, icrele negre în care, din greșeală, ți se înfundă piciorul, pssst ! Pssst ! Să nu vadă Muti că ai călcat cu sandaua în icre ! Să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
între cele "două perioade" ale Evului Mediu. Până la creștinism, problema raportului dintre "carne și spirit" nu se pune cu această acuitate. În afara metaforei sufletului ca atelaj înaripat din Phaidros-ul lui Platon, în care prezența calului rău (simțurile) scăpat din hățurile vizitiului (spiritul) antrenează după sine căderea sufletului în condiția terestră a devenirii, anunțând motivul păcatului creștin, nici din literatura greacă, nici din cea latină nu-mi vine în minte un exemplu care ar putea ilustra conflictul cărnii cu spiritul. Kierkegaard îl
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bună organizare a orașului. Conducerea orașului din anul 2008-2012: -Ion Chisăliță-Primarul orașului; -Sporea Ghiță-Viceprimar; Consilieri locali: -Bâcleșan Cătălin; -Bencze Laslo; Grecu Dan; -Gubandru Nicolae; Lupu Matei; -Marișescu Ion; Mărculescu Claudia; -Novicici Mladen; Popa Draga; -Stanciu Șerban; Stoicovici Ion; -Vasilași Irinel; Vizitiu Viorel; -Zaberca Mariana; Țiugan Victor. Astăzi la conducerea orașului stau de veghe: -Lupu Matei- Primar; -Gheorghe Albu- Viceprimar; -Florin Ioan Ciovela-Secretar; -Caracalean Ioan-inginer; -Șerban Stanciu- maistru; -Scânteie Constantin- administrator; -Popescu Gheorghe-inginer; -Roman Adrian- avocat; - Brăila Miloradeconomist; -Szekely Radimila-economist; -Bandu Ionel-
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
fie scârbă. [...] Altfel rămânem până la moarte prizonieri între un prezent gol și un viitor imposibil (III, p. 106). Corul surprinde și ultima imagine a eroului alergând spre răspântia a trei drumuri unde apare un car în care se află un vizitiu și un bătrân. E scena asasinării lui Laios, așa cum o descria Iocasta în Oedip rege. În chip semnificativ, menționarea răscrucii unde a fost omorât regele Tebei constituie și în tragedia lui Sofocle primul indiciu neliniștitor pentru protagonistul care își amintește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la Ordânțev; în sfârșit, trece de ora unu, dar mie povestea asta tot îmi mai dă ghes. Voisem chiar să mă culc, însă deodată îmi trece prin cap o idee foarte originală! Mă duc îndată la bucătărie, îl trezesc pe vizitiul Saveli, îi dau cincisprezece ruble, zicându-i: „Înhamă caii la trăsură într-o jumătate de oră!“ Firește, peste o jumătate de oră trăsura e la poartă; aflu că Anfisa Petrovna are migrenă, febră, delirează; urc și plec. La ora cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tată îți vorbesc... Prințul îl privi, însă, fără să-i spună o vorbă, își smulse mâna și coborî în fugă. Generalul îl zări pe prinț ajungând la poartă după ce troicile porniră în goană; prințul opri prima birjă și-i strigă vizitiului să-l ducă la Ekaterinhof, în urma troicilor. Apoi veni trăsurica generalului, trasă de trăpașul cel sur, și-l duse pe general spre casă, cu noi speranțe și planuri, cu colierul de perle, pe care totuși generalul nu uitase să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
căsătorie, care se făceau auzite prin toate vilele, erau desigur susținute în parte și de Nastasia Filippovna, ca să-și irite rivala. Întrucât Epancinii erau greu de întâlnit, Nastasia Filippovna, urcându-l odată pe prinț cu ea în caleașcă, îi poruncise vizitiului să treacă pe sub ferestrele casei de vară a acestora, ceea ce pentru prinț a fost o surpriză teribilă; de cele întâmplate își dăduse seama, ca de obicei, atunci când era prea târziu, când lucrurile nu mai puteau fi îndreptate, adică în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mâinile. — Scapă-mă! Du-mă de-aici! Unde vrei, chiar acum! Rogojin o luă aproape în brațe și o duse la trăsură. Apoi, într-o clipă, scoase din portofel o bancnotă de o sută de ruble și i-o întinse vizitiului. — La gară! Dacă prindem trenul, mai capeți o sută! Sări și el în trăsură lângă Nastasia Filippovna și închise portiera. Vizitiul nu mai stătu deloc pe gânduri și șfichiui caii. Ulterior, Keller avea să pună totul pe seama surprizei: „Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trăsură. Apoi, într-o clipă, scoase din portofel o bancnotă de o sută de ruble și i-o întinse vizitiului. — La gară! Dacă prindem trenul, mai capeți o sută! Sări și el în trăsură lângă Nastasia Filippovna și închise portiera. Vizitiul nu mai stătu deloc pe gânduri și șfichiui caii. Ulterior, Keller avea să pună totul pe seama surprizei: „Încă o secundă și mi-aș fi venit în fire, n-aș fi lăsat să se întâmple!“ explica el, povestind incidentul. Împreună cu Burdovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
desfăcute, gata parcă să-și ia zborul. Însă nu toate vestalele au reușit să se așeze pe perne, și prin ferestrele cu perdeluțe suspendate la colțuri se vede cum câteva cad unele peste altele. O voce ascuțită țipă dinăuntru la vizitiu să se oprească. Se aude chiar un crâmpei de înjurătură de care nu s-ar rușina nici o precupeață. În timp ce carul se îndepărtează, ochii lui Nero zăbovesc înde lung asupra ornamentelor de la spate: fulgerul lui Jupiter, păunul Iunonei și cucuveaua Athenei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
între lumea ta și lumea din afară! Ca bărbat, să-ți faci datoria și să nu uiți niciodată că ești romîn!... În clasa a cincea, spre Crăciun, într-o oră de matematică, Apostol fu chemat puțin afară. În coridor aștepta vizitiul lor, cu căciula și cu biciul în mână. ― Ei, ce-i, ce s-a întîmplat? întrebă Apostol tulburat. ― Bine, domnișorule, tot bine, dar azi-noapte a murit domnul avocat, de inimă, și m-a trimis doamna să te aduc și pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o urmărea cu ochii aprinși. Apoi, de după cotitura care înghițise pe Ilona se auzi huruit de roți grele și în curând se ivi o căruță încărcată zdravăn cu lăzi de muniții. Apostol tocmai voia să-și urmeze calea, când, lângă vizitiu, recunoscu pe locotenentul de huzari Varga care, sosind aproape, opri căruța și nu se dădu jos. Schimbară câteva vorbe și întrebări, cîntărindu-se din ochi cu o curiozitate ciudată. În sfârșit, Varga zise, în glumă și totuși cu o privire iscoditoare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
frontul e mare, prietene... De ce numaidecât pe la tine? urmă Bologa cu același zâmbet. ― Firește... negreșit... Dar eu te-am așteptat, nu știu de ce... așa... Îngână locotenentul de huzari cu o licărire în ochi. Hai, dă-i drumul, băiete! adăugă către vizitiu, întinzîndu-i mâna lui Apostol și zicîndu-i: La revedere... Am să te mai aștept, Bologa!... Fii sigur, am să te aștept... Căruța porni cu zgomot scârțâitor, în care ultimele vorbe ale lui Varga se pierdură ca într-o prăbușire. Apostol Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nici o Curte Marțială nu discută, nici nu poate discuta, pentru că și codul e categoric: ștreangul! Cunosc de altfel un caz precis, de pe când eram la Divizia a unsprezecea, în Rusia, un caz tipic, aș putea zice... Drumul se îndreptase și vizitiul dădu bici cailor. Căruța prinse să huruie și să hurduce atât de tare, că sublocotenentul, în focul povestirii, își mușcă limba. Se roși de durere și înjură în gând. Vru să continue, dar hurducăturile îi schilodiră cuvintele, silindu-l să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se întoarse spre Bologa, vrând să-i spuie ceva, ca și când ar fi uitat că-i arestat. Văzîndu-i însă capul plecat și gâtul alb, lung și subțire, își aduse aminte, își curmă brusc veselia și, cuprins de rușine, se răsti la vizitiu: ― Dă-i drumul, dobitocule! Ce vrei, să ne apuce prânzul aici?... Sau n-ai mai văzut oameni spînzurați?... Dobitocule, dobitocule!... Apostol, cu ochii în fundul căruței, zări printre scânduri, pe șoseaua care fugea înapoi, un gătej strâmb, întocmai forma crengii de pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Cătălinei Spoitoru pentru monitorizări. Informațiile sunt rezultatul unei monitorizări a presei românești pe dimensiunea de gen în perioada 16-26 septembrie, 1997. Monitorizarea a fost făcută ziarelor: Adevărul, Libertatea, Evenimentul Zilei, Național, Ziua, de către Amalia Herciu, Tatiana Mocanu, Ioana Stancu, Luiza Vizitiu și Carolina Tache, sub coordonarea societății AnA și a Facultății de Științe Politice, SNSPA. Aspecte privind stereotipurile de gen în mass-media din România, studiu realizat sub egida Societății AnA, Proiectul PNUD: An Integrated Approach to Gender Balanced Politic, Empowerment and
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mere, clopoțeii cailor sunt tot una cu clopoțeliștea stelelor noastre de colindători-cu-glasuri-tremurate și zurgălăii de sus, de la gâtul cailor zburători sunt una cu cei ai cailor-mergători. Și-ntâia oară... Întâia oară, când vin cu noi, colindătorii-elevi, mulți oameni mari, În afară de vizitii; și le colindăm noi pe maicile de la Hirova - și ele ne binecuvântează și ne mângâie pe creștete; și le mai colindăm noi pe maicile de la Tabora și ne mângâie și ele; și prima oară când, la Întoarcere, Îi colindăm bine-bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să strunesc singur iapa blândă, cu ochii languroși, parcă îndemnându-mă la păcate nelumești, cu crupa îmbietoare, săltată în trapuri dumnezeiești, coada nervoasă, aruncată dulce în părți, ca să-i apere misterul de muștele albastre, insistente... și coama țeselată cochet de vizitiul spitalului, Ghiță... Era un deliciu al vieții mele de doctor plecat la vaccinări... Culmea e că nu-mi amintesc cum o alintam... numele ei... știu că o înjuram lung, înflorat, cu duioșie... iar ea ițea urechile a pricepere și acceptare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
fel de oameni avem de-a face. Atenție, ni se descrie contextul, ni se spune cum arată trăsura, ni se dau o mulțime de detalii minuscule care fac trimitere la erou, ba chiar aflăm o mulțime de lucruri nostime despre vizitiul Selifan și lacheul Petrușka. Asistăm, încă de la prima pagină, la o discuție shakespeareană de tipul „a fi sau a nu fi“, legată de roata de la brișca eroului: „Ce crezi: la o adică, ar ajunge roata asta la Moscova?“. După trecerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Dragoș tac, par a fi copleșiți de o vrajă ce s-ar putea rupe odată cu ruperea tăcerii. Sub învelișul cald se instalează o atmosferă misterioasă, din alte timpuri, din alte vremuri. Este ca și cum sania cu aspect de rădvan, condusă de vizitiul ciudat, ar reface un drum inexistent, un drum spre originea timpurilor. Într-un târziu, șoapta sugrumată de emoție a lui Dragoș pare să confirme această incredibilă întoarcere : Nu pot scăpa chemării de a mă întoarce atunci, la momentul începutului. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bărbia ascuțită și ușor întoarsă, semn de ambiție și încăpățînare. Era însoțit de un bărbat rotofei, cu favoriți albi și pete pe frunte, altfel cu obraz roșu și gît gros. Trăsura s-a rătăcit puțin pe ulițe, pînă la urmă vizitiul a întrebat pe cineva: "Unde-i Vila Katerina?" Sigur că toată lumea știa unde este și de altfel se zărea de îndată ce intrai în Vladia. Fusese construită anume ca să poată fi văzută cum ridicai fruntea. La o oră după sosirea străinilor adjutantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]