788 matches
-
lucrări, scrise și publicate în română, franceză, engleză, italiană, spaniolă, germană, relevă preocupările cele mai diverse: istorie și critică literară, comparatistică, istorie generală, istoria mentalităților, literatură beletristică, lingvistică. Urmează liceul la „Spiru Haret” și începe să publice în revista școlii „Vlăstarul”, întemeiată de fratele său mai mare Ioan și pe unde au trecut atâtea nume de seamă ale culturii românești: Mircea Eliade, Barbu Brezianu, Arșavir Acterian, N. Steinhardt. Autorii cărții descriu apoi activitatea lui Alexandru Ciorănescu, pe domenii și literaturi. Când
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
pe Cîmpia Armaghedonului, desemnată de revista România literară „Cartea anului 2011", aduce în literatura română un personaj memorabil: Maria, o taranca din Cîmpia Transilvaniei, care, neîmplinita în iubire și în viață, ajunge să-și renege și să-și blesteme propriile vlăstare. Că o pînză de paianjen în miezul căreia se află această mamă terifiantă, familiile Sucutardean și Vălean își țes existentele într-o istorie de un veac. Apocalipsa pe care o așteaptă în orice clipă o parte dintre membrii milenariști ai
Veste bună, privind romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, de Marta Petreu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/41411_a_42736]
-
ne mai având nimic șocant... Propoziții pe care Camerele reunite ar trebui să le dezbată într-o ședință națională... Faptul că din două familii urzicenene, a lui Balcan și a subsemnatului, locuind pe aceeași stradă Ferdinand, în vecinătate, ieșiră două vlăstare învățate, Haralambie Balcan, zis Lică, și cel ce scrie aceste rânduri, prietenul din copilărie, socotindu-l și pe nepotul lui, tot Constantin, și Balcan; ...acest lucru, vreau să spun, mă bucură și totodată mă turbură... O amintire, de demult. Când
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
unii dintre ei excesivi, adevărați morandolatri, cum i-a numit cineva) au lăudat aici fidelitatea față de sine. Centrele de greutate ale cărții sunt nostalgia pentru les années folles și mai ales pentru la Belle Époque, conștiința de a fi un vlăstar al secolului al XIX-lea, tema bătrîneții („Să îmbătrînești, ce pedeapsă!"), sentimentul de a fi un supraviețuitor, afecțiunea pentru soție și durerea încercată după dispariția ei, meditația asupra istoriei și obsesia prăbușirii civilizației europene - obsesie datînd din anii tinereții. Octogenarul
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
obiectelor care populează sfîrșitul de secol, si aceasta pînă în punctul în care unele devin adevărate mises en abyme ale clipei pe care încearcă să o înghețe. Acest tip de narațiune împiedicată, încetinita transforma în mod voit personajele - acele fragede vlăstare ale unei respectabile familii burgheze, care imaginează vinovate jocuri erotice, împărtășesc plăceri blasfematorii sau nutresc iubiri incestuoase - le transformă în simple figuri uitate din niște fotografii îngălbenite și acoperite de colbul trecerii. Apusul Imperiului Habsburgic este marcat în românele autorului
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
să nu vorbim despre situația noastră, dar la un moment dat știam atît de bine că nu trebuie să vorbim, încît nu se mai punea problema să ni se spună acest lucru”, Alexandra Chiliman-Juvara, p. 195 ); 7) constatarea antiselecției sociale, vlăstarele comuniștilor avînd prioritate în competiția socială; („Existau cote de locuri pe categorii sociale, unde fiii de muncitori aveau «partea leului», avînd prioritate și fiindu-le alocate majoritatea locurilor. Un fiu de burghez putea intra într-o facultate tehnică, dacă era
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
intră în același registru cu leafă și slujbă. Ca termen solemn-poetic, asumat la persoana I, ,noi, dascălii...", e posibil să-l găsim în contextul altor clișee ale meseriei: ,exprimare aleasă", ,măiestrie", ,condei", ,a lumina mințile tinere", ,acești tineri minunați", ,tinere vlăstare" etc.; în perioada dinainte de ultimul război mondial, în această zonă stilistică se plasau mai mulți termeni de sursă religioasă, printre care de mare succes se bucurau ,apostol" și ,apostolat". Dascăl e un cuvînt de origine greacă (didaskalos), intrat în română
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
Smaranda Bratu Elian Dacia Maraini s-a născut la Florența în 1936. Fiică a faimosului etnolog, antropolog și orientalist Fusco Maraini, aparținând unei familii de intelectuali cu durabile veleități scriitoricești, și a Topaziei Allicata de Salaparuta, vlăstar emancipat și nonconformist al unei străvechi familii aristocratice siciliene, Dacia pare să fi moștenit de la ambii părinți spiritul de libertate, simțul dreptății și curiozitatea tinerească lipsită de prejudecăți cu care privește viața. Mânată de interesele etnografice ale tatălui, în perioada
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
în șir, ceea ce i-a determinat să părăsească meleagurile natale unde nu se mai simțeau în siguranță. Într-o zi am primit o invitație de la ei și am hotărât să plec pentru a ocroti o ființă tânără care purta un vlăstar ce trebuia să se nască într-o țară liberă cu un climat de toleranță, unde demnitatea ființei umane este mai presus de interesele imunde ale politicii. Obținusem viza pentru Canada și îmi rezervasem biletul de avion. Știind că este un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în șir, ceea ce i-a determinat să părăsească meleagurile natale unde nu se mai simțeau în siguranță. Într-o zi am primit o invitație de la ei și am hotărât să plec pentru a ocroti o ființă tânără care purta un vlăstar ce trebuia să se nască într-o țară liberă cu un climat de toleranță, unde demnitatea ființei umane este mai presus de interesele imunde ale politicii. Obținusem viza pentru Canada și îmi rezervasem biletul de avion. Știind că este un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
revista Artelier, la Cluj a apărut, sub conducerea lui Timotei Nădășan, varianta românească a cunoscutei reviste maghiare Balkon, iar un grup de arhitecți a construit - și termnenul trebuie luat ca atare -, ceva mai tîrziu, impozanta revistă Octogon. Toate aceste june vlăstare ale publicisticii românești apar pe o piață care s-ar fi putut numi, fără nici o sfială, pustie, dacă tot un grup de arhitecți, coordonat de Arpad Zacky, căruia i s-au asociat apoi și cîțiva tineri critici de artă, nu
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
să-l meriți? în cumpănă pe un tas al balanței cum să te însoțești cu un alt suflet și nu-l rănești?.. Inima ta este coadă scorpionului, viziune aiurea, ramă inedită contextului, un pământ de mijloc plăsmuit de către un pudic vlăstar, soare în umbra limfei sale vitale.. Ambivalența nu-ți îngăduie să lămurești, să schimbi nici nu-ți permite de a rupe lanțul, de a aduna plasele, departe-s serile infantile ale iernii la lumina lumânărilor.. De-a lungul aleii duzilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în șir, ceea ce i-a determinat să părăsească meleagurile natale unde nu se mai simțeau în siguranță. Într-o zi am primit o invitație de la ei și am hotărât să plec pentru a ocroti o ființă tânără care purta un vlăstar ce trebuia să se nască într-o țară liberă cu un climat de toleranță, unde demnitatea ființei umane este mai presus de interesele imunde ale politicii. Obținusem viza pentru Canada și îmi rezervasem biletul de avion. Știind că este un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
soția unui mare artist și om, cel care a fost maestrul Nicu Constantin. Nu întâmplător am lăsat pentru acest moment pe cei pe care eu îi adun sub un singur nume: Clanul Ciubotaru! Vera, Cristina, Gabi și Vali Ciubotaru, patru vlăstare ale aceluiași trunchi, profesorul și scriitorul Constantin Ț Ciubotaru, cel care a fost moderatorul, hai sa ii zicem așa, - pentru că acolo nu a fost nimic conform regulilor cunoscute, a fost mult mai mult, - evenimentului de la Nottara, care a pus tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
nu tușesc, să nu casc gura./ Și tocmai în aceste momente de teroare,/ când nu se aude nici musca, începe să-mi curgă nasul/ și mă îneacă o tuse pe care nu reușesc s-o reprim"(Cartea poștală). Firește, un vlăstar astfel tratat acumulează elementele unei decepții cu imprevizibile consecințe, în rîndul cărora ar putea figura - vedem în cazul de față! - și un stimul al creației: "Ce energii adună în sine/ copilul care-și reprimă/ dezinvoltura!/ Nevoiaș, dezamăgit,/ cei care-l
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
Crăciun Îți închin aceste rânduri Adunate-n alb cleștar, Din adânc de dor, din gânduri De cinstire, sfânt altar! Înălțarea-i cer, hotar Și-i slăvită-n lacrimimuguri, Îți închin aceste rânduri Adunate-n alb cleștar! Sunt, prin tine, mic vlăstar Unduit de vânt prin câmpuri, Dar din ram vechi de stejar Ce știe-a doini prin crânguri... Îți închin aceste rânduri Adunate-n alb cleștar!
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_546]
-
zadarnic. Inevitabilul se produsese. Nădejea lui era spulberată și simți că este neputincios în fața necazului. Ce se va alege de puiul lui, pe care acum îl strângea cu milă lângă el? Își aduse aminte cât de mult își dorise acest vlăstar, cu femeia vieții lui. O amenințase, atunci, spunându-i că o va părăsi dacă nu-i va face un copil. Iar când acesta se născu, avu impresia că este cel mai bogat din lume. Curând însă, când micuța avea doar
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
rochițică din stambă pe vară!- Într-un an fusese secetă mare. Nu se mai găsea nimic pe câmpuri de mâncare pentru animale. Ș-atunci s-o dat voie să le ducem în pădure, unde mai apucau câte o frunză din vlăstarii copacilor, câte un fir de iarbă rămas încă verde la umbra lor. Iar noi, copii jucam mingea. Ei, mingea! Un boț de păr de vacă înfășurat și bine legat în niște cârpe. Și când m-am trezit eu din joacă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
sicriul meu, cu fiecare clipă care trece, gorunule din margine de codru. MUGURII Un vânt de seară aprins săruta cerul de Apus și-i scoate ruji de sânge pe obraji. Trântit în iarba rup cu dinții gândind aiurea - mugurii unui vlăstar primăvăratic. Îmi zic: Din muguri amari înfloresc potire grele de nectar" și cald din temelii tresar de-amarul tinerelor mele patimi. NOI ȘI PĂMÎNTUL Atâtea stele cad în noaptea asta. Demonul nopții ține parcă-n mâini pământul și suflă peste
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
aventurii urzite de fiul lui era mare - un accident, un eșec, sau un afront spaniol ar fi Însemnat un atentat la onoarea Angliei -, avantajele obținute prin Încheierea ei cu succes compensau neajunsurile. În primul rând, a-l avea cumnat al vlăstarului său pe monarhul națiunii care pe atunci continua să fie cea mai puternică din lume nu era puțin lucru. În plus, acea căsătorie, dorită de Curtea engleză, dar privită cu destulă răceală de contele de Olivares și de consilierii ultracatolici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ani Rusia e frământată de-o mișcare întinsă și surdă care amenință a surpa statul din temelii și-a pune " nimicul" în locul lui. E în natura statelor despotice ca sa fie totdauna lângă marginea prăpastiei, căci despotismul și demagogia sunt două vlăstare ale unui și aceluiași 82 {EminescuOpXIII 83} principiu, a egalizării condițiilor sociale. Într-o aglomerațiune atât de inorganică de popoare și de regiuni, lipite la un loc de puterea oamenilor, nu de puterea lucrurilor, despotismul, care nu îngăduie alte legături
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în gazetă. Daca însă insistă numaidecât de a-și recunoaște fiica sub o literă algebraică din șirul unor istorii scandaloase noi nu-l putem opri de la una ca aceasta, facă ce-o pofti. E liber a presupune orice poftește despre vlăstarele d-sale și o fi [avînd] cuvinte poate de-a presupune, cuvinte însă ce nu ne privesc. 347 {EminescuOpXIII 348} {EminescuOpXIII 349} ["FANTASIO PUNE... "] 2264 Fantasio pune un x, un y, un z, în sfârșit una din literele cari se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să mobilizeze și ultimul strop de concentrare de care erau în stare. Privi spre copacul firav, care înflorise mereu, dar nu rodise niciodată. Îl plantase în prima săptămână a pontificatului său. Din sâmburele pus atunci în pământ se ridicase un vlăstar timid, care necesitase îngrijiri încă din primele luni. Clima din Câmpia Pannoniei nu-i pria. Din superstiție, Abatele refuzase ajutorul fraților-savanți, care l-ar fi putut transforma într-un copac falnic, plin de fructe parfumate. Ajunsese să creadă că soarta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de parapetul unei corăbii în furtună. Râzând prostește, închidea ochii pe jumătate și își ținea respirația, în vreme ce pe piciorul său urca mâna expertă a lui Emerentianus, chipeșul prieten al lui Cilonus. O însoțise tânărul ei frate Lucio, un tip grăsuliu, vlăstar efeminat al aristocrației locale; abandonat acum de Flavia, care îi stătuse aproape în timpul banchetului, studia muzicanții cu o privire plictisită, peste care cădeau fatal pleoapele îngreunate de prea mult vin. Conversația sa insipidă contribuise, cu siguranță, la a o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
otrăvită. Iar când hoardele-au plecat, părinții fetelor și sătenii le-au săpat mormintele în jurul fântânii și nu departe de casa și ograda pentru care s-au jertfit. La scurt timp de la această întâmplare, jur împrejurul fântânii au răsărit opt vlăstare mici și firave care, odată cu trecerea vremii, au devenit tot atâtea sălcii mlădioase și pletoase. Parcă fetele ar fi fost tot vii și-ar fi rămas de-a pururi acolo, la margine de sat. Cu timpul, gospodăria părinților lor s-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]