1,035 matches
-
la telefon a fost ca să te fac să te întâlnești cu mine, dar se termină aici și acum. Nu sunt Charles de Groot. Ceva s-a aprins în ochi lui, deși mușchii feței nu s-au mișcat. Arăta stors de vlagă, ca o sticlă golită de tot vinul dinăuntru, în care au mai rămas doar resturile depuse. Am continuat. Nimic din ce spuneam nu putea să înrăutățească situația. Probabil că doar nevoia de autojustificare m-a făcut să sper că vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-l pierzi. Mi-am dat seama că Îmi petrecusem două zile umblînd cu capul În nori, iar acum lumea mea se prăbușea. — Și eu, care mă gîndeam că ai venit fiindcă aveai chef să mă vezi, am zîmbit eu fără vlagă. Am observat cum Îi roșea chipul de stînjeneală. — Glumeam, am mințit eu. Ceea ce era Într-adevăr serios era promisiunea mea că am să-ți arăt o față a orașului pe care n-ai mai văzut-o. Cel puțin, așa vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui de chei. — Poate preferi să nu ne mai vedem, i-am propus eu, lipsit de convingere. — Nu știu, Daniel. Nu știu nimic. Asta vrei tu? — Nu. Firește că nu. Dar tu? Ridică din umeri, schițînd un zîmbet lipsit de vlagă. — Tu ce crezi? Întrebă ea. Mai devreme te-am mințit, știi? În claustru. — CÎnd? — CÎnd ți-am spus că nu voiam să te văd azi. Paznicul nocturn ne dădea tîrcoale arborînd un surîs vag, În mod vădit indiferent la acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
neștiind ce să spun. Fata deschise ușa a ceea ce, nu cu mult timp În urmă, considerasem a fi a doua mea casă. — Domnișorul dorește o umbrelă? — Nu, mulțumesc, Cecilia. — Îmi pare, rău, domișorule Daniel, repetă fata. I-am zîmbit fără vlagă. — N-ai nici o grijă, Cecilia. Ușa se Închise, pecetluindu-mă În Întuneric. Am rămas acolo cîteva clipe și apoi m-am tîrÎt pe scări În jos. Ploaia continua să se Întețească, implacabilă. M-am Îndepărtat În josul străzii. CÎnd am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
totul Îi părea un truc macabru și crud. L-am luat de braț și l-am călăuzit Înapoi spre scară. — Aici nu e nimic, Julián, am șoptit. Familia a vîndut totul Înainte să plece În Argentina. Julián a Încuviințat fără vlagă. Am coborît la parter. Odată ajunși acolo, Julián s-a Îndreptat spre bibliotecă. Rafturile erau goale, iar șemineul Înecat cu moloz. Pe pereții palizi de moarte flutura unduirea flăcării. Creditorii și cămătarii izbutiseră să ia cu ei pînă și memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cer ar uita să apună . De crezi că-n deșerturi pictate de ură, Cu sute de vorbe înecate-n tăcere, Căutând însetați picătura de rouă Vom găsi în fântâni doar veninuri și fiere De crezi că va sta Dumnezeu fără vlagă, Sărac și stingher în imensa-i mărire, Plictisindu-se singur, rămas fără slavă Condamnat petrecându-și eterna trăire Privindu-mă-n ochi visătoare vei spune Că dragoste-înseamnă și apă și pâine, Strângându-te astăzi la piept mă întreb Iubi-mă
Incertitudine. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_844]
-
Încercă să țipe, dar limba parcă i se lipise strâns de cerul gurii. Dădu să fugă, dar picioarele Îi Înțepeniseră pe linoleum. Stătu așa, cu chipul palid și ochii căscați În gol, simțind cum din vene i se scurge toată vlaga. Și asta n-a fost tot. Căci În urma femeii-girafă a venit femeia-capră, care, după ce l-a curățat de frunze, și-a desfăcut picioarele cruciș, chemând cu behăitul ei subțire și lovituri de copite În dușumea pe femeia-beschie, ce stătea ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mergea, desenul creștea, ridicându-se pe verticală. Conștientizându-și criza, medicul mai trase o dușcă de coniac, pentru Îmbărbătare. Trupul său, Îmbrăcat În costum alb, de vară, fu străbătut de convulsii. Acum, zornăind prin venele și arterele sale, golite de vlagă, În locul stropilor de lumină se rostogoleau niște zaruri. Noimann se clătină ușor, dar nu se dădu bătut. Privind În fața sa, văzu cum desenul ce fâlfâia ca o fantoșă, clătinându-se printre cablurile de lumină ce străluceau În soare, se Împarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe jumătate putredă pe carnea lui, pentru ca pe urmă să-l preia cealaltă, aducându-l În stadiu de fetus, pentru a dispărea cu el În hău și a se Întoarce de acolo cu un alt Oliver, lipsit cu totul de vlagă, și pentru a-l lepăda apoi, ca pe o cârpă, noaptea, sub un pat străin. Nu, astfel de evenimente trebuiau evitate cu orice preț. Masterandul știa ce-i poate pielea. Sub ochii săi, femeia, toată numai zâmbet, toată numai ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
greu. După multă trudă și împins la tun, cu ultimele puteri ne-am văzut în cealaltă margine a pădurii, unde trebuia să punem tunurile pe poziție de tragere. Ploaia a contenit tot atât de pe neașteptate cum a început. ― Caii mai aveau vlagă să tragă? - a întrebat locotenentul. ― Da’ artileristul ce are alta de făcut decât să împingă la tun? Și am împins... ― După atâta „osteneală”, se cade să mai guști din paharul cela de pe masă, că altfel nu mai ai putere să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și am așezat pe ea bunătățile primite de la moș Dumitru. Traistă parcă nu îndrăznea să se așeze. În cele din urmă a făcut-o, cu un oftat dureros. Se vedea și se simțea că nu mai avea nici un strop de vlagă în el. Sprâncenele îi erau pârlite. I-am întins sticla cu rachiu. Cu o mână care tremura ca de friguri, a luat-o și cu greu a dus-o la gură. După câteva înghițituri de rachiu și puțină hodină, parcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că nu ești laș. Voiai să aduci a polițist adevărat și erai dispus să te autodistrugi pentru asta. Numai norocul tău prostesc te-a salvat. Și nici nu știi să-ți ascunzi secretele. Mal se ridică pe picioarele golite de vlagă. — Am ucis pe cineva care merita să moară. Celeste se juca cu poșeta. Degetele ei frământau broderia de perle. Mal interpretă gestul ca pe un truc de operetă, ce pregătea replica finală. — N-ai nici un comentariu de făcut? Celeste afișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vor pune o serie de întrebări legate de crimele la care lucrezi și de relațiile tale cu Felix Gordean și Gene Niles. Noapte bună, detective. Danny porni, împleticindu-se, spre ascensor. Coborî la parter și ieși afară, recăpătându-și încet-încet vlaga în picioare. Traversă peluza, luând-o spre stația de taxiuri din Temple Street, dar se opri la auzul unei voci șoptite. — Flăcău. Danny îngheță. Dudley Smith ieși din umbră. — E o noapte superbă, nu-i așa? spuse el. La taclale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
singur lucru: că tipii ăștia, comuniștii, vorbeau foarte mult. Iar când marele juriu va auzi vorbăria lor, probabil că nu vor avea suficient cap ca să judece și mai departe: că ordinarii ăștia aiuriți și jalnici vorbeau fiindcă n-aveau destulă vlagă ca să facă într-adevăr ceva. Buzz lovi încă o dată cu piciorul piatra de mormânt. Se gândi că de fapt căpitanul Mal Considine era aproape convins că AUFT prezenta un pericol grav și imediat pentru securitatea internă a Americii - lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nopți. Mai ales nopți. Vântul scăzu până se prefăcu În șoaptă. Întunericul se risipi, până se prefăcu În zi. Marea se liniști, până se prefăcu În deșert. Atât putea simți Alexandru. Gustul aspru, de nisip, al deșertului. Se prăbușise, fără vlagă, În nisipul dunei de la malul Mării Negre. Simțea nevoia să doarmă. Ceea ce văzuse Îl secase de puteri. Își lipise spatele de nisip și rămăsese cu ochii ațintiți asupra cerului, care devenea din nou senin. Timpul trecea peste el, dar nu despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite și corcitura obraznică! Ai venit să cerșești la colțul meu? Era o voce răgușită, batjocoritoare. Lăsând privirea în jos, îl vede pe cerșetorul bătrân, cu picioarele lipsite de vlagă. Bărbatul cerșise dintotdeauna în acest loc, din cât și-l amintea. Figura lui trasă era plină de praf, pielea avea culoarea cărbunelui, marcată de o boală a copilăriei. Stă pe jos în fața unui bol scobit într-o coajă de portocală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îi aruncă o privire ucigătoare. Ar trebui să-i mulțumești lui Dumnezeu, îi sugerează el. Îți dă o mare șansă. Își dă ochii peste cap și se aruncă în praf. Apoi, cu o mișcare sinuoasă își lasă picioarele lipsite de vlagă în jos, spre canalul cu miros urât, care trecea pe marginea străzii și se ușurează. O dată finalizată operațiunea, se culcă pe jos și adoarme, iar mușchii feței hidoase i se relaxează, chipul lui căpătând o netezime uimitoare, un calm plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rână, Că tata n-a venit de-o vreme bună, Și-n țarină nu-s roade de cules. De-atâtea griji și de nevoi, cu lacrimi, Ades spălat ai nurii, când avid, îi căutam pe trupul tău livid, Lipsit de vlagă, și lipsit de patimi. La pieptul tău, la sânu-ți sățios, Culcat pe braț sub ochiul tău cucernic, Tăria de bărbat, să fiu puternic, Mi-ai dăruit din sufletu-ți frumos. Când iți roiau prin curte numai fameni, Și casa era
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
țăranul Un țăran de prin Moldova, cu familie săracă, A plecat la târg în țară ca să cumpere o vacă. Și cum banii, bată-i vina, din ogradă nu-l aruncă, Reuși, ca la căruță, să înhame-o biată juncă. Fără vlagă, costelivă, blânda noastră junicuță Nu putea să tragă plugul, deci o puse la căruță, Să se nvețe-ncet cu munca și să capete osânză, Ca în primăvară, poate, să dea lapte pentru brânză. Trecu iarna, primăvara, și, din cea juncă posacă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
peste ei. 7. Văzătorii vor fi dați de rușine, ghicitorii vor roși, toți își vor acoperi barba, căci Dumnezeu nu va răspunde. 8. Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunoștința dreptății și de vlagă, ca să fac cunoscute lui Iacov nelegiuirea lui, și lui Israel păcatul lui." 9. "Ascultați dar lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov, și mai mari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scîrbă de dreptate, și care suciți tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
-mi pot permite să o nemulțumesc pe Marea Împărăteasă. Îmi țin ochii în pământ. Simt o mișcare a împăratului și arunc o privire furișă în timp ce Marea Împărăteasă îl întreabă pe eunucul-șef Shim de ce toate fetele par încete și fără vlagă. — Le-ai adunat de pe străzi? Shim încearcă să explice, însă Marea Împărăteasă îl oprește: Nu îmi pasă cum faci rost. Eu judec numai după bunurile pe care le furnizezi și nu sunt mulțumită. O să mor înecată în scuipatul strămoșilor imperiali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au ajuns la Poarta Zenitului, oamenii și caii erau atât de epuizați, încât arătau ca o armată înfrântă. Steagurile lor erau sfâșiate și pantofii tociți. Cu fețele bărboase pline de noroi, cărăușii palanchinelor își târșâiau picioarele bășicate. Gărzile erau fără vlagă și ieșite din formație. Mi l-am închipuit pe Su Shun și a sa Paradă a Mâhnirii, programată să sosească peste câteva zile. Greutatea sicriului lui Hsien Feng trebuia să fi fost zdrobitoare pe umerii cărăușilor. De acum, Su Shun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
glas am dat durerii și groazei strânse-n mine: la vale, tot pământul era cuprins de moarte și-ardea până la cer. Cu vuiet și cu șuier pojarul se-asmuțea spre-nalt. Venea Sfârșitul Lumii. De groaznicele chinuri, prea stors de vlagă, trupul se prăbuși-n adâncul leșinului abis. Trezitu-m-au din moarte toții bunii mei vecini. Mai bine mă lăsau să-mi piară răsuflarea, căci de trăit nici gând să pot, scăpat, distrus, din aspra-ncrâncenare. Blândul lăcaș, zidit de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în casa tatălui lor, căci erau oameni viteji; 7. fiii lui Șemaia: Otni, Refael, Obed, Elzabad și frații săi, oameni viteji, Elihu și Șemaia. 8. Toți aceștia erau fiii lui Obed-Edom, ei, fiii și frații lor; erau oameni plini de vlagă și de putere pentru slujbă, șaizeci și doi de ai lui Obed-Edom. 9. Fiii și frații lui Meșelemia, oameni viteji, erau în număr de optsprezece. 10. Din fiii lui Merari: Hosa, care avea ca fii pe: Șimri, căpetenia, pus căpetenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
de pește. Uite acolo se învârte peștele adus de la Dunăre și din alte locuri, pregătindu-l pentru drumul spre Liov, mănăstiri, Curtea Domnească sau dughenile târgului. Aș mai avea o întrebare, părinte. Spune-o cât mai repede și mai cu vlagă, să te pot auzi. Ce se găsea în baloții ceia cât lumea de mari cu care se munceau hamalii? Baloții erau plini cu mătăsuri și țesături scumpe. Să știi tu că pe aici trece și Drumul mătăsii, ce vine prin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]