1,617 matches
-
AMINTIRE MAI BOGAT Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1672 din 30 iulie 2015 Toate Articolele Autorului CU-O AMINTIRE MAI BOGAT Mi-ai apărut în vis amar În noaptea asta de cleștar, Iubito, galbenă de boală Sub voalul gri, destul de goală. * M-a-nvăluit frisonul de lumină Pe crinul verde din grădină Privindu-te în ochi de-aproape; Ei lăcrimau venin sub pleoape. * În a norilor cenușă - Piramidă după ușă, Ți-ai lăsat veninul dulce ’n țol fierbinte să se
CU-O AMINTIRE MAI BOGAT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379908_a_381237]
-
o viață întreagă și acum, regăsite, nu știau cum să se bucure mai mult; strania noastră tăcere era amplificată de liniștea care se așternuse peste pădure, mreaja de întuneric a serii se lăsase pe nesimțite, căzuse peste pădure ca un voal de doliu peste fața unei frumoase fecioare și ne învăluise și pe noi, ne topise pur și simplu în acel univers fascinant, mirific care ne trezea și groază dar și o imensă și tulbure fericire. Răsărise luna și ploua peste
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
Acasa > Versuri > Farmec > ÎMPLINIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Se ghemuiește astrul după un colț de zare. Răpus de truda zilei se lasă învelit Cu voalurile nopții și cergile stelare, Rememorându-și drumul, visând la răsărit. Pornise-n zorii zilei înviorat de ceața Lăptoasă din iatacul iubitei lui trezite, De alintări de valuri care-i mângâie fața Și raze jucăușe, asupra-i risipite. Ea, primenită-n
ÎMPLINIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382050_a_383379]
-
încă de la început, când, cavalerul este ademenit, cu și fără voia lui, vrăjit, luptând cu împotrivire și dorință fascinantă: „plutea într-un vals ademenitor o fecioară cu părul bălai revărsat peste umerii goi, cu sânii dezveliți și numai cu un voal alb spre auriu căzându-i peste nuditate, lăsându-i dezvelite coapsele frumos conturate. - Vino, iubitul meu! - îl chemă ea cu o voce caldă și melodioasă.” Soarta - nu ține cont de împotriviri și dorința de a cunoaște adevărul iscoditor promis de
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
pară rău. Sunt urmașa celor mai viteji principi. Dar nici tu nu ești om decât pe jumătate!” Palpitant pentru cititor este dezvăluirea făcută de tânăra, care te va ține în suspans pe întreg parcursul cărții: „- Vino, iubitule! - își sfâșie ea voalul dezvelindu-și trupul. Urmașul prințului va prinde viață în această noapte! Eu sunt Prințesa vampirilor!” Și îndrăgostirea fulgerătoare a tânărului este descrisă ca fiind nepământeană, inconștientă, „Niciodată nu iubise pe cineva cu atâta patimă. Nicio altă femeie nu-l copleșise
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
Și-ntregul corp mi-e liniștit, Niciun gând nu îmi mai vine, Sunt omul cel mai fericit! Oceanul iubirii eterne Va inunda omenirea, Florile petalele-și vor cerne, Dăruind iubirea! Doar iubirea! Mesagerul păcii eterne Va aduce pacea pe Pământ, Voalul fericirii se va așterne, Rămânând doar îngeri la recensământ! Covasna, 21.05.2017 Artangel Referință Bibliografică: Mesagerul păcii eterne / Deogratia Artangel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2333, Anul VII, 21 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Deogratia Artangel
MESAGERUL PĂCII ETERNE de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380322_a_381651]
-
vietii când visele pier, Iar totu-n jur e-nvăluit de ceațăși iar va rămâne pe cer un misterAl soarelui izvor de dimineață.Căprar Florin... IV. POVESTEA TOAMNEI, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015. Imbrăcată-n voaluri calde arămii, Întinsă pe un pat enorm de frunze, Te văd mereu în orele târzii Și-ți simt dorința vie-a unei muze. Și n-are nimeni dreptul să m-acuze Că văd în jocul frunzelor ceresc, Supuși dansând în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
se-apropie de-a noastră glie. Sunt coapte-acum gutuile în ram, Ne luăm adio, deci, frumoasa doamna Și de-oi veni la fel ca-n fiecare an Promit că ne vom revedea... la toamnă. Căprar Florin ... Citește mai mult Imbrăcată-n voaluri calde arămii,Întinsă pe un pat enorm de frunze,Te văd mereu în orele târziiSi-ți simt dorința vie-a unei muze.Si n-are nimeni dreptul să m-acuzeCă văd în jocul frunzelor ceresc,Supuși dansând în aer doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
FACE PACE Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Liniștea libertății de a face Pace - cugetare Maria Teodorescu Băhnăreanu Liniștea libertății de a face Pace cu oamenii mă împresoară ca un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat ca o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o
LINIŞTEA LIBERTÃŢII DE A FACE PACE de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379585_a_380914]
-
cuiburile Iar păsările mi-au cântat a iubire Zburând cu eșarfa în țări calde Pentru a mi-o restitui în primăvară. Am învelit marea în cețurile toamnei Ca să nu mă uiți. Iar tu m-ai iubit. Apoi, Ai fugit cu voalul înroșit în amurg. Eu am legat la ochi iubirea. Ea, Pipăind eșarfa, s-a lăsat prinsă, A măsurat clipa...și-a făcut-o să ardă... Numai tristețea nu a intrat în plasa Toamnei, devenind taina ... Citește mai mult POEZIA IUBIRIIAm
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
în drum și cuiburileIar păsările mi-au cântat a iubireZburând cu eșarfa în țări caldePentru a mi-o restitui în primăvară.Am învelit marea în cețurile toamneiCa să nu mă uiți. Iar tu m-ai iubit. Apoi,Ai fugit cu voalul înroșit în amurg.Eu am legat la ochi iubirea. Ea,Pipăind eșarfa, s-a lăsat prinsă,A măsurat clipa...și-a făcut-o să ardă...Numai tristețea nu a intrat în plasaToamnei, devenind taina ... XXXII. ELISABETA IOSIF LUCIAN BADEA ”MARINE
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Mioriței Ei bine tăcerea ne doare mai ceva ca o rană În poziție de drepți toată lumea așteaptă să răsară soarele pe undeva Însă pentru prima dată în istoria condiției umane soarele ezită Oare o fi uitat pe unde să perforeze voalul nopții ONU a rămas un nume și atât În o grada personală fiecare taie capra vecinului a vând noaptea familială dată la maximum În piața națiunilor foamea cântă internaționala la țambal Și tu mă întrebi dacă îmi pasă Domnule nu
ISTERIADA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381089_a_382418]
-
ape-n cădere, din munți, șopotind, Atât-ar fi vrut....și-o pace profundă. Și-acum, înapoi, în ținutul de azi, Eu tot mai visez.... Și visul nu-i oare Momentul feeric, secunda când cazi Din haine de-adult, în voal de candoare? Referință Bibliografică: CANDOARE / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2049, Anul VI, 10 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CANDOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381132_a_382461]
-
privirea Din ochii tăi de mare azurie. Mă conducea, ușor, o adiere De ghiocei și frezii înflorite, Înaintam în pași de dans dorind, Cu palmele, obrazul să-ți cuprind, Să-ți simt bătaia clipelor uimite Că te-am găsit prin voaluri de tăcere. Te-am adunat la sânu-mi fericită Să te respir, prin pori, balsam de floare. Un vis primăvăratic doar al meu Îmi ești, vei fi...și-am să-l visez mereu, În nopțile când amintirea doare Și simt că
VIS PRIMĂVĂRATIC de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381148_a_382477]
-
-n bătălii pierdute ai fost în mine trează. Nu simți amurgul rătăcind spre înălțime Și mie-mi dai din tinerețe cămașa unui val, Un zeu necunoscut a strâns tăceri sublime Și-n sufletul de floare ți le-a ascuns sub voal. Lângă fântâni cu lacrimi sărutul tău se-așază, Toți prinții din povești în umbre se ascund, Miresele iubirii, prin flori de crini valsează, În zări, fluturi de rouă se-aud din zori venind. Cu valuri purpurii, prin cercuri nevăzute, Destinele
CASTELUL VEŞNICIEI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381162_a_382491]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > S-AU DESTRĂMAT NINSORILE DIN NOI Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului S-au destrămat ninsorile din noi, Zăpada-și scrie ultimul poem; Sub un amurg cu voalurile crem, Redecorăm un vis din albe ploi. Prin amintiri mai fumegă mocnit, Pe coridoare vii, un rest de nor, Arome seci din primăveri ce mor Rescris-au, sub petale, doar un mit. S-au risipit tăcerile din nopți, Pictate-n
S-AU DESTRĂMAT NINSORILE DIN NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381191_a_382520]
-
încremenit;Inspir ninsori din clipa jucăușă...... XVIII. S-AU DESTRĂMAT NINSORILE DIN NOI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. S-au destrămat ninsorile din noi, Zăpada-și scrie ultimul poem; Sub un amurg cu voalurile crem, Redecorăm un vis din albe ploi. Prin amintiri mai fumegă mocnit, Pe coridoare vii, un rest de nor, Arome seci din primăveri ce mor Rescris-au, sub petale, doar un mit. S-au risipit tăcerile din nopți, Pictate-n
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
au destrămat ninsorile, pe rând, Pe harta noastră crește-un anotimp Cu aripi noi, la margine de timp, Renaște universul mai curând... Citește mai mult S-au destrămat ninsorile din noi,Zăpada-și scrie ultimul poem;Sub un amurg cu voalurile crem,Redecorăm un vis din albe ploi.Prin amintiri mai fumegă mocnit,Pe coridoare vii, un rest de nor,Arome seci din primăveri ce morRescris-au, sub petale, doar un mit. S-au risipit tăcerile din nopți,Pictate-n bleu
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine zâmbindu-mi vinovat, parcă cerându-și astfel iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare ca un val de vreme bună, un voal de un alb imaculat de la o mireasă virgină. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-o revistă
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
-nsuflețească lutul, Neasemănat în tot ce-i omenesc, Cu o privire răvășește scutul Și lujerii în suflete-nfloresc. Un iz de primăvară ne-mpresoară, Povară dulce, stropi dumnezeiești, Atinsă coardă de vioară, Din amorțire parcă te trezești. Frumosul vieții din voaluri se zărește, Roua-ntre petalele de crini, Suflet cu suflet vorbește, Izvoarele țâșnesc din rădăcini. Se umplu ulcioarele toate, Cu sfinte, duioase trăiri, Candide doriri rourate, În ochii dragi, mii de sclipiri. Mâinile se-ntind a bucurie, Îmbrățișate vise ce
IUBIRE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381468_a_382797]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DESTINUL CONSIMT Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului DESTINUL CONSIMT Umbrele norilor cad peste zări, Ploi de lumină răsfrâng din potir, Voalul de foc se mistuie-n mări, Mistuie visele ce le respir, Ești capătul meu de alb infinit, Cel fără de pace, fără de rând, Îmi ești cel mai departe sfârșit Sau poate cel mai aproape curând, În eternul periplu-al căderii Din
DESTINUL CONSIMT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381494_a_382823]
-
Natura contemplată în planuri mari sau mici o face să tresară, sorbind mirosul, culoarea vegetalului, ascultând sunetul vântului, indiferent de anotimp. Este impresionată de grandoarea iernilor canadiene, cărora le admiră tăcerea neclintită, strălucirea și puritatea. Iarna poate fi de poveste („Voaluri de aburi”) și gerul, stăpân pe cosmic și terestru, devine artizan: „Iarna”(„Culori în iubire”), „Februarie între oglinzi”(„Cuvinte de dor”). Miracolul primăverii aduce zâmbet, prevestind schimbarea așteptată. O descrie cu delicatețe: „Șal argintiu ți-alunecă pe umeri/ Și cântă
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
în „Sub cerul armoniei”). Eul se pierde și curge într-un univers estival mitic în care gustul fructelor și aroma devin sinestezii ale spațiului estetic: „Într-o vară”, „Rondelul lunii August” - „Culori în iubire”; „O, luna e somnoroasă/ Înfășată în voal de smarald/ E o lună moale, pufoasă/ Și curge ca aurul cald./ Argint vibrează pe iarbă...” („Luna iulie” - „Culori în iubire”). Anotimpul care îi trezește nostalgia, predilect prin structură, este, bineînțeles, toamna. Îi închină versuri, descoperă în esența ei o
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
pereche, În palmele iubirii cuprins. Îmi ești ca o icoană sfântă, În luminoșii sipeți viețuiești, Flăcări împletite ce cuvântă, Iubirea, cu migală o zidești. Zorii, vreau să-i văd mereu cu tine, Apusul să ne prindă-mbrățișați, Când noaptea-n voaluri mătăsoase vine, Cât mi-ești de drag, îți spun cu ochii-nrourați. Referință Bibliografică: Mi-ești drag / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2133, Anul VI, 02 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adriana Tomoni : Toate Drepturile
MI-EȘTI DRAG de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381541_a_382870]
-
Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016. CERUL DIN INIMA MEA Eternul prezent, totul trece și curge, în acea liniște nimic nu respiră, nimic nu se mișcă, scufundat în adâncuri, adevărul își va găsi calea, chiar dacă voalul ivoriu al uitării te-acoperă mereu și mereu. Inima mea și-a ta sunt într-o clepsidră. Poți să o spargi de vrei. Un timp de o zi e tot ce-ți dorești. Ajunge, zilei, trăirea ei, să nu luăm
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]