928 matches
-
Panonia. Fortificația de la Cluj-Mănăștur a fost parte a sistemului de fortificații ale populației românești sau româno-slave din zonă. Fortificațiile din zona Cluj-Mănăștur au fost grav avariate, suferind de pe urma unor incendieri și atacuri (mai ales cele din 1068), probabil ale pecenegilor. Voievodatul lui Gelu nu a rezistat presiunii ungurilor stabiliți în Câmpia Panoniei, fiind cucerit de către aceștia și inclus în Voievodatul Transilvaniei, parte a regatului ungar, împreună cu porțiuni din vestul Transilvaniei. Zona este reorganizată administrativ, iar în 1173 apare menționat în documentele
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
din zona Cluj-Mănăștur au fost grav avariate, suferind de pe urma unor incendieri și atacuri (mai ales cele din 1068), probabil ale pecenegilor. Voievodatul lui Gelu nu a rezistat presiunii ungurilor stabiliți în Câmpia Panoniei, fiind cucerit de către aceștia și inclus în Voievodatul Transilvaniei, parte a regatului ungar, împreună cu porțiuni din vestul Transilvaniei. Zona este reorganizată administrativ, iar în 1173 apare menționat în documentele vremii Comitatul Cluj ("Thomas comes Clusiensis"). În 1213 Clujul împreună cu dealurile din împrejurimi este menționat drept "Cetatea Regală Castrum
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
fost impresionat de cele văzute în Franța, interesându-se de arta militară, de politică și literatură. Ioan Sobieski s-a născut pe 17 august 1629 în Olesko, un mic oraș de lângă Liov în Galiția, acum Ucraina, atunci fiind parte din voievodatul Ruteniei în Regatul Poloniei. Tatăl său, Jakub Sobieski a fost voievodul Ruteniei și castelan al Cracoviei, iar mama sa, Zofia Teofillia Danilowic a fost nepoata hatmanului Stanisław Żółkiewski. Ioan și-a petrecut copilăria în Żółkwia. După ce a absolvit colegiul Nowodworski
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
ales. Din momentul alegerii, regele era efectiv partenerul aristocrației și era permanent supervizat de senatori. Fundamentul federației, "Libertatea de Aur" (în limba poloneză "Złota Wolność", un termen folosit din 1573), includea: Provinciile federației se bucurau de o largă autonomie. Fiecare voievodat avea propriul său parlament (sejmik), care era investit cu o mare putere, inclusiv alegerea posełilor (deputaților) pentru Seimul național și conferirea anumitor drepturi și instrucțiuni politice de vot. Marele Ducat al Lituaniei avea propria armată, buget și instituții de conducere
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
ei "Coroana" era formată din două "provincii ": Wielkopolska - Polonia Mare și Małopolska - Polonia Mică. Statutul de "provincie" mai era acordat și Marelui Ducat al Lituaniei. Cele trei provincii, Polonia Mare, Polonia Mică și Lituania) erau împărțite în voievodate ("województwa"). Fiecare voievodat era condus de un voievod (guvernator). Voievodatele erau împărțite în "stărostii" conduse de un "staroste". Orașele erau conduse de castelani. Existau mai multe excepții de la aceste reguli. Vezi și Funcții administrative în Uniunea statală polono-lituaniană. Regiunile istorice ale uniunii erau
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Wielkopolska - Polonia Mare și Małopolska - Polonia Mică. Statutul de "provincie" mai era acordat și Marelui Ducat al Lituaniei. Cele trei provincii, Polonia Mare, Polonia Mică și Lituania) erau împărțite în voievodate ("województwa"). Fiecare voievodat era condus de un voievod (guvernator). Voievodatele erau împărțite în "stărostii" conduse de un "staroste". Orașele erau conduse de castelani. Existau mai multe excepții de la aceste reguli. Vezi și Funcții administrative în Uniunea statală polono-lituaniană. Regiunile istorice ale uniunii erau: Granițele statului polono-lituanian variau mult după încheierea
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
formau o parte din granița de sud, Munții Tatra având cele mai înalte culmi. Marea Baltică forma granița nordică. Asemeni altor țări din acea epocă, Polonia avea codri întinși, în special în răsărit. Anumite surse folosesc termenul palatinat în locul celui de voievodat.
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
sau parțial foste voievodate Poznań, Kalisz, Konin, Leszno și Piła. Se învecinează cu Silezia Inferioară și Opole la sud, Łódź la est, Cuiavia și Pomerania la nord-est, Pomerania și Pomerania Occidentală la nord și Lubusz la vest. Sediul administrativ al voievodatului este municipiul Poznań. ocupă locul doi după suprafață ocupând 29 826 km². Are o populație de 3 353 130 de locuitori, amplasându-se pe locul trei. Constă din 35 de powiate inclusiv patru municipii.
Voievodatul Polonia Mare () [Corola-website/Science/302131_a_303460]
-
adică marchează evoluția hotarelor) permit stabilirea următoarelor etape în cucerirea Transilvaniei: circa 900: până pe cursul Someșului Mic; <br>circa 1000: pe cursul râului Mureș; <br>circa 1100: pe cursul râului Târnava Mare; <br>circa 1210: linia râului Olt; Al doilea voievodat menționat în secolul al Xl-lea, condus de Gyula, caracterizat ca fiind întins și foarte bogat ( Jatissimum et opulentisimum") cuprindea Podișul Transilvaniei și Munții Apuseni. Și aici existau așezări întărite la Dăbâca, Morești (pe Mureș), Moigrad și Bălgrad (Alba Iulia), iar
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
referitor la cetatea Turda. După anul 1100, maghiarii încercă să organizeze Transilvania după model apusean impunând catolicismul printr-un „episcopus Ultratransilvaniae", amintit in 1111 sub numele de Simion și încercând, prin intermediul lui Mercurius „princeps Ultratransilvaniae", să înlocuiască în 1113 instituția voievodatului cu principatul. Ambele măsuri, atât cea religioasă cât și cea politico-administrativă, au avut de înfruntat opoziția populației locale. Deși nu au renunțat la ideea de catolicizare, sprijiniți fiind puternic de către papalitate, totuși au fost nevoiți să renunțe la ideea de
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
situației din regat care, își constituie la Deva, o adevărată curte, de unde își exercită atributele de șef al unui stat autonom și încheie înțelegeri cu țări de sine stătătoare. Abia regii angevini sunt aceia care readuc Transilvania la statutul de voievodat vasal regelui Ungariei. Situația românilor din Transilvania s-a agravat în condițiile în care regii maghiari încep politica de maghiarizare și catolicizare forțată. Apartenența la o funcție a fost legată de apartenența la religia catolică. Izvoarele istorice amintesc despre aportul
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
instalându-se la Câmpulung, „descălecatul „ este urmat de întemeierea țării. Legată de Moldova este formarea unei mărci de apărare împotriva tătarilor în sec. al XIV-lea în condițiile expedițiilor maghiare antitătărești (1345-1354), regele maghiar Ludovic I a format o marcă (voievodat) de apărare în N-V Moldovei, marcă ce a fost condusă de Dragoș, un voievod maramureșan, în 1359, Bogdan, un alt voievod al românilor din Maramureș trece Carpații împreună cu oamenii săi și participă la o răscoală împotriva lui Bale (urmaș
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
august 1830, Viena - d. 21 noiembrie 1916, Viena) a fost un împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916. Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
bizantine "Ungro-Vlahia" ("Vlahia dinspre Ungaria"), și păstorite de Patriarhia Constantinopolului prin "horepiscopi" (χωρεπισϰόποι : episcopi itineranți) iar ulterior "prezbiteri" trimiși de "perihoreții" (περιχωρήτες : "supraveghetorii marginilor" în grecește) de la Vicina. Când cnezatele dintre Carpați și Dunăre s-au unit pentru a forma voievodatul Țării Românești, episcopul Iachint de Vicina, probabil unul dintre "perihoreți", a devenit primul ""Mitropolit al Ungro-Vlahiei"". Deoarece atât în Țaratul vlaho-bulgar din sec. XII-XIV, cât și în statele românești apărute în sec. XIV, autoritatea ortodoxă, precum și cea civilă, foloseau limba
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
totală de 48 ha. Se află în cursul râului Șovăț. Orașul Falești este împarțit in 3 localitați componente:Centrul(10.191 locuitori), Gara Feroviara(4.514 locuitori) și Fabrica de Zahar(2.021 locuitori). Istoria orașului Fălești începe pe vremea voievodatului Moldovei. Anume, localitatea Fălești este pomenită pentru prima dată într-un document din 1429 când domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun confirmă unui vornic dreptul de a stăpâni un șir de sate printre care și Făleștii. Toponimul provine din cuvântul "Fală
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
România iar datorită acestor relații în oraș funcționează o filială de carte românească. De asemenea, orașul are relații de înfrățire cu localitatea Herța din Ucraina. Unul din locurile istorice în orașul Fălești este actuala stradă "Ștefan cel Mare". Pe vremea voievodatului Moldovei trecea aici " Calea Mare", botezată pe vremea imperiului Rus "Țarska ulița". Pe vremea Regatului României ia numele de "Strada Regală", dar în 1938-1939 primpretorul Stegărescu modernizează artera în 2 ani, de acum numită "Ferdinand I", unde a fost concentrată
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
De-a lungul timpului, în spațiul geografic pe care locuiesc sau au locuit populații românești, s-au conturat mai multe regiuni istorice care în decursul istoriei au aparținut în întregime sau parțial fie voievodatelor întemeiate în secolele al X-lea (pentru Transilvania) și al XIV-lea (Moldova, Țara Românească și Dobrogea), fie statelor vecine. Limitele și denumirile acestor regiuni cunoscute și sub numele de „țări” au evoluat în decursul vremii. Parțial sau în întregime
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
România nu are nici-o revendicare teritorială asupra părților din regiunile istorice, aparținând statelor vecine. Regiunile istorice populate din punct de vedere etnografic de Români sunt adesea desemnate și istoriografic, în limba română, prin expresia "Țările române", folosită mai ales pentru voievodatele numite de istorici "Principatele Române", iar uneori și pentru cele două state românești actuale în care limba română este oficială și vorbită de majoritatea locuitorilor, anume România (în care este oficial numită "limba română") și Republica Moldova (în care este oficial
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
sau prin toponime ca Vlasici, Vlahina, Stari Vlah, Romania Planina, Vlașina, Megali Valachia, Vlahoclisura ș. a., și, în răsăritul Cehiei, "Vlahia moravă" (loc de așezare a unor păstori români veniți, după Ioan Skylitzes, din valea Moravei din Sârbia). În momentul constituirii Voievodatelor medievale cu majoritate românească, numite în limbajul popular "țările române" (anume Transilvania, Moldova, Țara Românească și Dobrogea), lupta anti-mongolă și efortul de emancipare de sub suzeranitatea regatului ungar au înlesnit politica de unificare a voievozilor Basarab și Bogdan. La capătul acesteia
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
Transilvania, Moldova, Țara Românească și Dobrogea), lupta anti-mongolă și efortul de emancipare de sub suzeranitatea regatului ungar au înlesnit politica de unificare a voievozilor Basarab și Bogdan. La capătul acesteia, geografia politică a Europei de Sud-Est a înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și condus de maghiari, două state românești : Țara Românească și Moldova. Înainte de alipirea sa la Țara Românească, și de cucerirea sa de către Turci, Dobrogea a fost un despotat cu populație majoritar română, bulgară și greacă. Și populația
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
Pentru o mai largă punere în valoare a resurselor naturale ale Transilvaniei și pentru a-și consolida stăpânirea în această provincie, regii Ungariei au încurajat stabilirea aici, alături de populația românească băștinașă, a unor coloniști maghiari, secui și sași. Transilvania ca voievodat (ulterior arhiducat apoi principat), corespunde cu Ardealul istoric, delimitat de Carpați la răsărit și la sud, de Munții Apuseni la apus, dar Transilvania ca regiune geografica actuală mai cuprinde și părți din regatul ungar istoric ("partium"), anume : Teritoriul istoric al
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
masiv produce prin cădere un zgomot asemănător tunetului („Detunata”). Istoric vorbind, în 1852 - Frantz Joseph ( împărat al Austriei, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbiei ) a urcat la Detunata. Printre alte personalități care au văzut și le-a plăcut Detunata se numără și : Regele Ferdinand I de Hohenzollern - Sigmaringen al României, Regele Mihai ( ultimul rege al României ), Avram Iancu ( conducătorul Țării Moților ), Gheorghe Dima
Detunata Goală () [Corola-website/Science/303286_a_304615]
-
zidurile Cetății Deva. La patru ani de la atestarea ei documentară, sub cetatea Devei aveau loc lupte înverșunate împotriva tătarilor. La sfârșitul secolului al XIII-lea cetatea devine reședința voievozilor Roland Borșa și Ladislau Kán, de unde aceștia își exercitau autoritatea asupra voievodatului Transilvaniei. Alegerea cetății drept reședință voievodală dovedește că aceasta era puternică și dispunea de construcții suficiente pentru a satisface pretențiile curții. După 1315 cetatea reintră în stăpânirea regelui Carol Robert de Anjou. Castelanii cetății Deva sunt în secolul al XIV
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
Pactului Molotov-Ribbentrop: estul Poloniei, Basarabia și Bucovina de Nord și Țările baltice. În timp ce bărbații au fost deportați în Siberia, femeile și copii au fost colonizați în Kazahstan. În teritoriile anexate de la Polonia (teritoriul cunoscut cu numele de Kresy și în Voievodatul Bialystok), valul de represalii din 1939 a fost în continuarea operațiunilor NKVD-ului împotriva polonezilor sovietici din anii mai dinainte prin care s-a luptat împotriva "dușmanilor sociali" sau a "inamicilor poporului": militarii de carieră, personalul administrativ și polițienesc, marii
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
Mănăstirea a ajuns, probabil, la începutul veacului al XIII-lea în mâinile călugărilor benedictini. În anul 1003 sau 1030 (dată este controversată) comandantul de oști bănățean Chanadinus, fugit la curtea regelui Ștefan, primește comandă trupelor regelui și pornește la cucerirea voievodatului lui Ahtum. Primele bătălii au fost câștigate de Ahtum dar în ultima bătălie, care a avut loc lângă Tomnatic (la sud de Morisena), trupele pecenegilor, românilor și bulgarilor sunt înfrânte iar Ahtum este ucis. Chanadinus pătrunde în Morisena și mai
Cenad, Timiș () [Corola-website/Science/304586_a_305915]