1,402 matches
-
oxigenat. Oameni pe care nu-ți aduceai aminte să-i fi întîlnit înainte. Aveau o asemănare hotărâtă, erau flămînziți: de pâine, de carne, de oameni, de viață. . . flămînzi! Nebunia lor era aceea a foamei. Unul la un colț de stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător cu ochi negri, mari, aprinși, lacomi. Se apleca neașteptat și te speria. . . Un lup de prin tranșee, hămesit dar neistovit, venit de spaima pustiului spre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ii zice ,,otreapă mică". Nu o poate suferi. Un instinct nemaipomenit de antipatie pentru nepoata de pripas, mai ales la o fată mare! De altfel, Gramatula e maniacă de curățenie și Mika-Le avea, de mică, groază de apă. Țața e voinică și cinstită și perfidia feței slăbănoage o scotea din fire. - Vezi, asta e foarte interesant! declară Mini. - Să auzim, ce anume? - Că Mika-Le nu poate suferi apa. E caracteristic! Da, sunt ființe care, întocmai ca și unele plante, mucegăiesc în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile care se răsfață sub razele fierbinți ale soarelui, satele și orașele scăldate în lumina verii. Am tras puternic de frâu, când am zărit într-o poiană presărată cu flori, un cuplu de îndrăgostiți, înlănțuiți, care își consumau
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pielea de pe spate ca pe o kurta foarte strânsă. Țipă disperat, dar ei o ridică sus spre lumina care trece prin ea ca o văpaie sângerie nedefinită. Uneori, vin împreună cu părinții lui sau sunt îmbrăcați cu hainele acestora, sunt bărbați voinici, legați laolaltă în sariuri de nuntă, garnisite cu aur sau închiși până la gât în achkan-uri îngrijite, cu fețele rozalii ca fructele moi, înmugurind din gulerele înalte. Fetele din curte apar câte trei sau patru, plutind deasupra patului, invitându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toată pădurea, călare pe un băț cu un cap de cal preistoric, creat tot de Ghioacă pentru mine. Ne jucam de-a războiul printre copaci, lup tându-ne cu haiducii sau cu Genghis-Han... desi gur, bătăliile erau crunte, iar dușmanul, tare voinic, pentru că nu ne opream noi cu una, cu două. Mai inventasem un joc cu schiuri. Mă dădeam în vârtej cu niște schiuri de lemn, făcute de Ghioacă, pe colinele parcului nostru, care avea vreo paisprezece hectare. — Erai în al nouălea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Într-o zi, cu ajutorul unchiului meu, obțin o slujbă într-un atelier specializat în confecționarea pantofilor pentru doamnele manciuriene bogate. Șefa mea e o femeie între două vârste pe care o cheamă Fann Sora cea Mare. Fann e o femeie voinică, și îi place să se dea pe față cu la fel de multă vopsea ca o cântăreață de operă. Când vorbește, bucățele din machiajul ei se desprind. Părul ei gras e pieptănat pe spate, strâns lipit de scalp. E cunoscută ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
manșetele și marginile. Această tunică a fost a Majestății Sale. Mi-a dat-o cadou de nuntă, mă lămurește Fann Sora cea Mare. N-am purtat-o pentru că mi-a fost teamă de pete, iar acum sunt prea bătrână și voinică. Ți-o împrumut ție, odată cu podoaba de păr asortată. — N-o va recunoaște Majestatea Sa? — Nu-ți face griji, scutură din cap Fann. Are sute de rochii la fel. — Ce o să gândească atunci când va vedea rochia? — Că ai aceleași gusturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eu, făcând aluzie la pansament. "Ei, la gît! Dacă ar fi acolo, ar scăpa!" "Și el știe?" "Nu știe!" "Și de-aia ți-a făcut invitația cu mașinile?" Doctorul mi-a răspuns însoțindu-și cuvintele prin-tr-o mișcare a corpului său voinic, dând din umeri în semn parcă de indignare că medicului îi e dat să vadă și să înțeleagă atâtea, deși nu e și el decât tot un om, care într-o bună zi va intra, mai devreme sau mai târziu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și mă îndrumă către secția raională care se afla în alt oraș. În vara ce sfîrșea torid, pe trotuarul din fața secției, un învățător pe care eu îl cunoșteam sta de vorbă cu o fetișcană. Vădit în interes de serviciu, tînăra, voinică ca un cal, cu dantură sănătoasă și coadă groasă scăpată pe sub basma, avea aerul rural pe care, la țară, de obicei îl au învățătoarele; un taior de stofă groasă, o basma care mirosea a gaz, ochii de pește mort și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
numai la soare și aștepta să se zbicească noroiul pe el. Era pe la amiază, pământul se Încinsese și mirosea a pâine coaptă În țest pe foi de nuc. După strânsul dinților, Învățase să se bată. Nu era Înalt, nici prea voinic, Însă cine Îi intra În pumni căpăta lovituri dușmănoase, grele, pline de ură și a doua oară nu mai Încerca să-l stârnească pe nebun. Un șarpe de apă se Încolăci Într-o clipită În jurul unei broaște. De spaimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Untul negru, untdelemnul. OLTENEASCĂ Sâmbătă, pe la Nagaica, Îți răsfață pruncul maica, Pe când pruncul suge țâță Lângă mâță. Oțul mamii, cel frumos, Te dași din copaie jos . Oț în sus și oț în jos, I‐ a ieșit în creștet moț. Oț voinic și iscusit Fără bâtă și cuțit. Foaie verde leuștean, M‐a făcut muica oltean. și, cobzare, spune drept, Muica m‐ a făcut deștept. * “ Joi ( 9mai n. n. ), la orele 2 după amiază, a încetat din viață în București gingașul poet al
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sortit Ca să trăiești departe; De mama care te‐ a iubit și tata cât mai poate. Când din clepsidra vieții tale Clipele - ncet s‐au scurs, Odată cu aniversarea La pensie ai și ajuns. O viață‐ ntreagă ai muncit Cu mâna ta voinică. Ai mai crescut și doi copii și‐ acuma ești bunică. Ai casă, masă și nepoți și‐ o viață omenească; De‐acuma bunul Dumnezeu De rău să te ferească. Dragă Corina”La mulți ani!” Noi îți dorim cu toții: și să se
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
baie. — Cheamă-l pe Ito Hanemon, ordonă el. Cântecul privighetorii se auzea adesea, atât pe câmpiile din jurul Muntelui Bodai, cât și în copacii din incinta castelului. — Sunt la dispoziția dumneavoastră, stăpâne. Cu ușile glisante de hârtie în spate, un samurai voinic se înclină adânc. Ito era păzitorul lui Shojumaru. — Hanemon? Intră. Ești singurul cu care am discutat vreodată în amănunt problema asta, dar a sosit, în sfârșit, ziua când Shojumaru trebuie să meargă la Azuchi. Vom pleca astăzi. Știu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neliniștea mai mult decât l-ar fi tulburat o băltoacă de sânge. Se prosternă din nou, apăsându-și, exagerat de tare, capul pe pământ. Când îl ridică, văzu un bătrân, care arăta ca un samurai de țară, și doi tineri voinici, încărcând baloții cu bani pe șaua unui cal. Shonyu și Yukisuke beau împreună un ceai în ceainărie. Părând a nu fi decât tatăl și fiul care luau micul dejun împreună, în intimitate, după o lungă despărțire, se adânciseră de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în mîinile voastre pe vrăjmașii voștri Moabiți." Ei s-au coborît după el, au pus stăpînire pe vadurile Iordanului, în fața Moabului, și n-au lăsat pe nimeni să treacă. 29. Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toți voinici și viteji, și n-a scăpat unul. 30. În ziua aceea Moabul a fost smerit sub mîna lui Israel. Și țara a avut odihnă optzeci de ani. 31. După el, a urmat Șamgar, fiul lui Anat. El a ucis șase sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și de picioare cu acest zapis... Știa și a plăti. După cum se vede din însemnarea de pe zapis, a plătit până la 1 august 1783 fără nici o amânare... După câțiva pași, călugărul întinde mâna spre o dugheană pitită sub coroana unui frasin voinic: Știi cumva a cui a fost dugheana asta? Nu bănuiesc. A unui brașovean, pe care pe deasupra îl mai și cheamă „Gheorghi Moldovanu”. Și de unde până unde nu mai este a lui? Ascultă ce spune el: „Adecă eu, Gheorghi Moldovanu de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
povestit că îl cunoaște de când era mic și era un copil cuminte ca o fată și bețivul de Gheorghe Tofan l-a speriat cu pușca.Tata îl liniștea mereu. Mă întrebam cum . Și de ce mătușa nu chema un om mai voinic. Tata e un om obișnuit, dacă mi-l omoară? Așteptam cu frica răscolindu-mi stomacul. Se întorcea spre seară. Era mai trist, avea obrazul tras și ochii încercănați. Știu doar că îi vorbea și îl privea în ochi și Ostiță
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
schimbat fața, întorcîndu-și privirile împotriva lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. A luat din nou cuvîntul, și a poruncit să încălzească de șapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea să-l încălzească. 20. Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostași din oștirea lui să lege pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego, și să-i arunce în cuptorul aprins. 21. Oamenii aceștia au fost legați cu izmenele, cămășile, mantalele și celelalte haine ale lor, și aruncați în mijlocul cuptorului aprins. 22. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
voi nici cîmpii care să dea pîrga pentru darurile de mîncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca și cînd n-ar fi fost uns cu untdelemn. 22. De la sîngele celor răniți, de la grăsimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu dă înapoi niciodată, și sabia lui Saul nu se învîrtea niciodată în vînt. 23. Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor n-au fost despărțiți nici la moarte; erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
băuți. Am băut în sănătatea lui Bill, îi spuseră ei la două și zece, când se târâră înăuntru. — Chiar așa? întrebă Wilt, înmânându-le exemplarele din împăratul muștelor. Și cum se simte? — Al dracului de rău, îi răspunse un flăcău voinic, care avea pictată pe spatele jachetei sale de piele expresia „Mai scutiți-ne!“ își varsă toate mațele. E ziua lui de naștere și-a dat pe gât patru votci și-un Babycham... Am ajuns la partea în care Piggy e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și fiu, cunoscuți drept Al senior și Al junior) n-a fost în stare să-și dea seama ce are. Seniorul și juniorul aveau cam aceleași vârste ca mine și, respectiv, Tom, dar, în timp ce eu sunt slab și Tom e voinic, trupurile lui Al bătrânul și Al tânărul semănau cu ale noastre, dar pe dos: fiul era slab și tatăl era gras. După ce a examinat motorul timp de câteva minute fără să găsească nici o problemă, Al junior a trântit capota la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tocmai ieșim din han ca să mergem la plimbare, când cei doi Wilsoni își fac apariția în convoiul lor de două mașini: un Mustang roșu, decapotabil și Cutlass-ul meu verde-lămâie. Îi dau drumul lui Lucy ca să strâng mâinile celor doi domni voinici. Îmi spun că mașina mea e ca nouă, Al senior îmi prezintă nota de plată pentru servicii, iar eu le scriu pe loc un cec. Apoi, când să zic că afacerea e încheiată, Al junior aruncă prima bombă a zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un bărbat muritor și-l ținu de tovarăș./ Doară eu Însămi l-am mântuit de la moartea din valuri/ Când pe o luntre zdrobită de trăsnetul marelui Zeus/ Greu rătăcea pe roșcatul Întins al malurilor mării/ Și, pe când toți ceilalți tovarăși voinici s-afundară,/ El numai fu mântuit și de vânt, și de val pân-aicea./ Eu l-am primit iubitoare și l-am ospătat bucuroasă./ Ba i-aș fi dat tinerețe nestinsă ori chiar nemurirea./ Vai Însă, nimeni din ceilalți zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
recunoaște ceva ce vine la fel de departe din viața lui ca și amintirile copilăriei din țara depărtată. Ca și versurile lui Homer care curg, mecanic, indiferent de golul speriat din el. Pietroasă, aspră-i Ithaca,/ dar ca mamă bună crește feciori voinici/ și-apoi nimic mai dulce ca țara ei nu pot vedea pe lume. * Ea știe că e prea târziu ca să-l mai poată Întoarce din drum. Dar nu se poate opri să nu insiste. — Și, dacă te-ai decis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
spun, dragul meu Antonio, dar nu și că a fost o călătorie banală! Doar acolo mi-am Început viața! Acolo mi-au rămas părinții, frații, fata de care eram Îndrăgostit. Pietroasă, aspră-i Ithaca, dar ca mamă bună crește feciori voinici./ Și-apoi nimic mai dulce ca țara ei nu pot vedea pe lume... Profesorul recită, gesticulează, se simte largul lui În fața auditoriului tânăr, a doua lui familie. Sau chiar prima, cum Îi reproșează Christa? — ...Știți, dragii mei, desigur, de unde este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]