1,096 matches
-
vede nu doar colindătorii (ca revers al abilității lor de a o privi și de a ne-o arăta), ci și iubitul consacrat deja: „Cam deoparte, nu departe,/ Jos pe câmpii Nistrului,/ Tare-mi vine de-un voinic,/ De-un voinic, de-un grămătic,/ De-un voinic cu calul murg,/ Tare-mi vine și-mi sosește./ Ileana rupse de-a grăiară:/ - Ce stai tu în chibzuire,/ De nu dai înot la mine,/ Să iei mine lângă tine?” (Titești - Vâlcea). îndemnul fetei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al abilității lor de a o privi și de a ne-o arăta), ci și iubitul consacrat deja: „Cam deoparte, nu departe,/ Jos pe câmpii Nistrului,/ Tare-mi vine de-un voinic,/ De-un voinic, de-un grămătic,/ De-un voinic cu calul murg,/ Tare-mi vine și-mi sosește./ Ileana rupse de-a grăiară:/ - Ce stai tu în chibzuire,/ De nu dai înot la mine,/ Să iei mine lângă tine?” (Titești - Vâlcea). îndemnul fetei seamănă cu cel al animalelor jertfite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mi-a prădat?/ Nuna Luna, Soarele,/ Și cheile raiului./ Raiul mi s-a-ntunecat,/ Iadul mi s-a luminat./ Dumnezeu mi s-a-ntristat,/ Scară d-albă mi-anălțat,/ Peste lume s-a uitat,/ Dar în lume ce-a aflat?/ Tot voinicul de Ovidiu”. Dezechilibrul cosmic creat de intruziunea haosului este marcat de o inversare a principiilor, căci lumina ajunge pe tărâmul întunecat al amorfului și compromite puterea ei creatoare. Divinitatea supremă reclamă aici starea critică a lumii și tot ea recunoaște
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Revenind la probele voinicești, înotul este un scenariu ce revelează calită¬țile ieșite din comun. Dacă în colindele de flăcău traversarea mării era făcută numai cu ajutorul calului năzdrăvan, Pătru-Căciulă înoată singur, „din genunchi-n coate”. Forța și însușirile deosebite ale voinicului au fost demonstrate și, în același timp, s-au îndeplinit condițiile inițieriimoarte și renaștere: „Ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestărilor formale; imersiunea echivalează cu o disoluție a formelor”. Pe uscat, eroul trebuie să îi înfrângă în luptă dreaptă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
importante despre interacțiunea om-cal. Atrage atenția reflexivul verbului, ce sugerează că armăsarul utilizează un cod lingvistic special, propriu naturii sale, și necunoscut nouă ori feciorului, care nu a atins nivelul superior inițiatic. Așezarea crengii solare la urechea călăuzei sale pune voinicul la adăpost de repercusiunile nefaste, iar gestul lui prohibit își îndeplinește rolul și asigură continuitatea scenariului inițiatic. Ajutoarele năzdrăvane Lucrările de exegeză au subevaluat adeseori rolul jucat de erou, considerându-se că ajutorul supranatural cumulează adevărata forță victorioasă. Simpla dobândire
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și bubos și slab”, „zăcând pe coaste”. Ca și cerbul care pornește potopul, calul zace pentru că energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în frâu mi-l ține,/ Măru cu flori dalbe!/ Cinci voinici mi-l netezesc,/ Cinci voinici șeaua i-o pune,/ Cinci voinici în chingă-l strânge,/ Cinci voinici coada i-o-nnoadă” (Câinenii-de-VâlceaVâlcea), capabilă să concu¬reze cu soarele însuși
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pornește potopul, calul zace pentru că energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în frâu mi-l ține,/ Măru cu flori dalbe!/ Cinci voinici mi-l netezesc,/ Cinci voinici șeaua i-o pune,/ Cinci voinici în chingă-l strânge,/ Cinci voinici coada i-o-nnoadă” (Câinenii-de-VâlceaVâlcea), capabilă să concu¬reze cu soarele însuși. Numărul celor care îl strunesc sugerează o încordare maximă a puterilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în frâu mi-l ține,/ Măru cu flori dalbe!/ Cinci voinici mi-l netezesc,/ Cinci voinici șeaua i-o pune,/ Cinci voinici în chingă-l strânge,/ Cinci voinici coada i-o-nnoadă” (Câinenii-de-VâlceaVâlcea), capabilă să concu¬reze cu soarele însuși. Numărul celor care îl strunesc sugerează o încordare maximă a puterilor omenești, fiindcă cinci „reprezintă cele cinci simțuri și cele cinci forme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
capabile să stăvilească expansiunea maleficului: peria de aici se transformă în pădure deasă, gresia în stâncă înaltă. Spațiul otic face să se materializeze puterile năzdrăvane în formă concretă, intimitatea spațiului cranian cumulând energiile spirituale cu cele psihice și cognitive. Mâna voinicului, metaforă a acțiunii ordonatoare, extrage de fiecare dată obiectul potrivit, semn că numai prin unirea celor două naturi, cabalină și umană, poate fi anulat răul. Calitatea psihopompă a calului se datorează în special provenienței sale sepulcrale. V. I. Propp a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui solară impunând spațiul luminos al criptei litotice: „...nu cere nimic numai o lăduță din odaia tatii de pe fereastră (...) că în lăduță se află Calul galbin de sub soare”. Acesta va fi consultat în situații de criză, „fiind inteligența călăuzitoare a voinicului” și dovedește capacități nelimitate de transformare și puteri stihiale. Alteori calul este închis de dușmanul arhetipal, numit în basm Tartacot, și se află în odaia interzisă. Calul de pe lumea cealaltă duce cuplul înapoi în profan, unde revine la o formă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este colindă¬torul, menestrelul sau povestitorul. Poziția lui are privilegiul panoramei totale asupra lumii, el pătrunde atât în contingent, cât și în sacru, odată cu neofitul, pentru a transmite receptorilor energia numinoasă. În profan găsim personaje precum frații mai mari ai voinicului, împăratul emitent al probelor, boierii și comunitatea sătească din colindele de fecior. Acțiunile lor nu depășesc granițele spațiului social ordonat: „Împăratu s-o gătat,/ În haine albe s-o-mbrăcat,/ La voinic și-o d-alergat”, „S-o dus până la pădure. Acolo
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
numinoasă. În profan găsim personaje precum frații mai mari ai voinicului, împăratul emitent al probelor, boierii și comunitatea sătească din colindele de fecior. Acțiunile lor nu depășesc granițele spațiului social ordonat: „Împăratu s-o gătat,/ În haine albe s-o-mbrăcat,/ La voinic și-o d-alergat”, „S-o dus până la pădure. Acolo ș-o făcut foc s-o fript slănină ș-o vinit o vulpe. Ș-o tât fugit acolo pântre ei. Ei o tras după vulpe. Vulpea n-o putut s-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acestea sunt însă reduse și se întâlnesc cu predilecție în baladele fantastice, mai rar în colinde. Atunci când alternează cu alte timpuri verbale, perfectul compus consti¬tuie planul secund al tabloului temporal, cu care intră în raport dimensiunea arhetipală. În colinda voinicului înghițit de șarpe, intrarea în mit este marcată de prezentul indicativ, care se opune faptului consumat și sortit: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate”. Numai până la mijloc trebuie să-l înghită șarpele pe flăcău și împlinirea ritualului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu-l găsea”. Fragmentul reia de cinci ori aceeași schemă a reacției în fața dispariției inițiatice a feciorului: conștientizarea, plecarea și căutarea, eșuarea, regretul și abandonul. Aspectul aglutinant al repetiției este sporit de cele cinci tipuri de rude pornite în recuperarea voinicului, ca imagine exahaustivă a grupului familial din care a fost smuls. Structura reiterată obsesiv realizează în plan stilistic imaginea hipertrofiată a dispariției neofitului din durata istorică. Un număr limitat de reacții sunt proprii umanului circumscris planului mărginit și doar neofitul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de două zile la Iași cu ocazia „Lunii Iașilor”, și am ca ghid prin oraș pe sora colegului meu de bancă din ultimii 4 ani de școală. Era prima mea călătorie în afara Bârladului. Eram băiat mare, la 19 ani, eram voinic și bine dezvoltat și am surpriza de a primi prima scrisoare de dragoste din partea ghidului meu feminin prin Iași. Dar cine se putea gândi la așa ceva? Mai aveam încă doi ani de studiu serios și n-am dat curs acelei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Cercători prin țări au dat, o Domnului nostru Cel ce-ncearcă-n miez de noapte. El din gur așa grăi, o Domnului nostru Eu văzui pe Dumnezeu Ce vărstă de Domnul este, o Domnului nostru Că-i și vârstnic de voinic. Că nu-i fiară, mustăcioară, o Domnului nostru Și-o cunună de bujori Cele roduri de-mpărat, o Domnului nostru Cercători prin țări au dat. Cel ce-ncearcă-n zori de zi, o Domnului nostru El din gur-așa grăi. Eu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
câmpu-i mai frumosu, Din tri locuri sunt tri jocuri. Iar un joc din ce mai este, Tot din ruji și din neveste. Tot de flori de fete mari, Iar alt joc din ce mai este, Tot de cruci de mari voinici. Și văzui din depărtare D-un voinic venind călare. Și dacă s-apropiară, Iacă-i (Gheorghe), bun băiatu, P-un cal dalbu-i de-asudatu. De asudat și de-nspumatu, Și împodobit cu flori, Tot cu flori de fete mari. Când
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tri jocuri. Iar un joc din ce mai este, Tot din ruji și din neveste. Tot de flori de fete mari, Iar alt joc din ce mai este, Tot de cruci de mari voinici. Și văzui din depărtare D-un voinic venind călare. Și dacă s-apropiară, Iacă-i (Gheorghe), bun băiatu, P-un cal dalbu-i de-asudatu. De asudat și de-nspumatu, Și împodobit cu flori, Tot cu flori de fete mari. Când la joc el mi a sositu, De pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Și Sfânta Pâine, idol sfânt. V-ați dus de mult bătrâni sărmani, V-ați dus de-atât amar de ani. Copiii mei au astăzi prunci ! Dar unde-s țăranii de atunci ? Lonoaica, boreasa lui Victor Grovu, bărbat chipeș, cruce de voinic, gospodar strajnic, om harnic și de ispravă. Născută în 1921, Silvia Grovu, pe care lumea o știe de Lonoaica, se află azi pe pat de suferință, pierzând vederea înainte de a-și fi terminat misiunea ei nobilă pe acest pământ. Neîntrecută
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fârtate» că în perioada în care haiducul Bujor bântuia la început de secol XIX coclaurile moldovene, încercând să-i apere, atât pe cât îi era posibil, pe locuitorii năpăstuiți ai acelor vremuri, de rapacitatea boierilor cu sau fără rang, unul din voinicii cetei sale venea atunci, taman din Streza Cârțișoara. Era cel mai în vârstă din ceata ce purcese a se constitui. Ridicat în picioare, după ce își scoase domol căciula, dezvelind o frunte înaltă, dreaptă, încununată de o chică lungă, ușor înspicată
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
prin pădurile Rucărului de Argeș, că a băgat spaima în bogătași, că pradă și jefuiește dincolo și dincoace de munți. După moartea violentă a lui Tican, Andrei al nostru a trecut la cârma cetei formată din 12 ortaci volnici și voinici pe care a condus-o vreme de apropape 20 de ani, trecând ca vântul din Țara Românească în Transilvania și tot așa din Transilvania în Țara Românească, ca să-i prade pe ciocoi și să-i ajute pe cei necăjiți, împilați
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai căntă balada lui Budac, este Lonoaica, rapsod al satului, pe care sănătatea și numărul anilor adunați n-o mai lasă să iasă în uliță. Dar de acolo din singurătatea ei lipsită de lumina ochilor, reamintește oamenilor, că odată, un voinic a răsărit din lutul satului ca să arate opresorilor că românul speră și nu renunță niciodată la lupta sa pentru libertate, indiferent de duritatea opreliștilor ce-i apar în cale. Cine trece azi pe ulița dinspre grădina Imbrii, prin fața casei lui
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
trece azi pe ulița dinspre grădina Imbrii, prin fața casei lui Victor al lui Lonu, numai dacă nu vrea nu va auzi cântecul tot mai pierit, plin de amar și de durere al Lonoaicii: Foie verde siminic, auzita-ți de-un voinic ? Foaie verde de secară, de Budac din Cârțișoară. El de tinerel băiat, tot prin codrii a umblat. Da-ntr-o zi pe înserat, Budac a intrat în sat. I-o vint dor de șezătoare și de crâșmuța din vale. -«Așa-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
inteligenți, să aducă daruri întreaga familie, compusă din bărbați, femei și copii. După ce cnezii au primit darurile, i-au condus pe toți cei ce le-au prezentat într-o vale și, despoindu-i de îmbrăcăminte, i-au ucis mișelește. Rămase fără voinici și oameni mai iscusiți în luptă, satele respective au fost înconjurate într-o noapte de către nenumărați tătari și cumani, care au ucis pe toți locuitorii, lăsând regiunea cu totul pustie de oameni, ca să nu consume cele adunate. Având de gând
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aceasta plauzibile. Marea încărcătură emotivă care punctează proza scriitoarei rămâne un atu prin care I. ocupă un loc, fie și înscris între limite ideologice care îl diminuează, în literatura pentru copii. SCRIERI: Să vă povestim despre noi, București, 1950; Vlăstar voinicul, București, 1950; Cum am devenit stahanovist, București, 1953; Inimoșii, București, 1953; Praștia năzdrăvană, București, 1955; Băiatul și noaptea, București, 1957; Cei de la Crisanta, București, 1960; ed. (O stea din toate e a mea), București, 1974; Faima detașamentului, București, 1963; Atențiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]