709 matches
-
acum camera, un infinit cu ochii deschiși. Am chipul împuținat de timp, fața arsă de soare și pe ochi aceleași aripi. Aripile s-au născut în mine încă din copilărie. Aud glasuri vesele de copii. Sunt tovarășii mei de joacă. Voioșia lor mă cutremură. Tata îmi îndeasă în picioare sandalele noi: “Ca să nu mai suferi!” îmi șoptește și îmi mângâie obrazul cu multă căldură. Arunc, așa cum fac întotdeauna, sandalele peste gard, în tufa de regina-nopții și pornesc desculț, să simt țărâna
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de exemplu, la „modul în care îi vorbim unui străin care nu cunoaște bine limba noastră (sau dacă dorim să-l imităm pe acest străin)“, vom vedea că 134 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 130. dejucăm frecvent - și cu oarecare voioșie - unele reguli ale lim bii vorbite. În consecință, există destule situații în care normele de coerență sunt intenționat suspendate. Acest lucru se întâmplă mai ales când „finalitatea particulară a discursului prevalează în raport cu normele competenței elocuționale“. Iar ceea ce apare absurd la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
auziseră de zeci de ori, erau parcă mai entuziasmați ca niciodată și-și manifestară sentimentele printr-un ropot de aplauze... M-am înclinat surâzător și am mulțumit întocmai unui actor, pe scenă, făcând, bineînțeles, fasoanele de rigoare și sporind astfel voioșia clase... Am strâns emoționat mâna pe care mi-a întins-o profesorul și m-am înclinat respectuos și plin de seriozitate. Dar "vae mihi", cum ar fi spus Barosanul, glasul lui Nicu Marinescu, glasul care propusese să-i imit pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fii lămurit pe deplin! ― Eu am auzit de la niște olteni că ar fi pe lume și "prune cu gît"! ― Ieși afară, măgarule..., cu dumneata nu se poate vorbi niciodată serios. Și lecția continuă, în timp ce zâmbetele băieților, ce fluturaseră pline de voioșie câteva clipe pe buzele lor, se stingeau ușor, pe nesimțite. * Într-una din zile s-a întîmplat să lipsească Dragu Henry, nu mai știu din ce cauză, se vede că era ceva foarte serios, că altminteri el frecventa cursurile cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
frică, rugându-se Îngenuncheată sub icoane. Duminică seară se Îmbăta atât de crunt, Încât din pricina spirtului băut, i se aprindeau mici flăcări albăstrii pe buze. Duminică după vecernie pica lat de oboseală și luni la prânz se scula plin de voioșie, ca un nou-născut. Mestecând bucata de scrumbie, Extraterestrul continuă: - La Stavropol am Întâlnit un anume Fedea Iacuvlovici care fabrica spirt Într-un alambic improvizat dintr-un tranzistor. La Început, văzându-l cum stă ciucit pe vine, cu urechea Înclinată Înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Makiko, avea tot aerul vesel și distrat pe care unii copii, crescuți în mijlocul neînțelegerilor dintre părinți, îl opun mediului, ca o pavăză; ea și-l purtase cu sine, crescând, iar acum îl opunea lumii străinilor, ascunzându-se parcă în spatele unei voioșii nematurizate și trecătoare. Îngenunchind pe un bolovan de pe mal, m-am întins să apuc creanga cea mai apropiată de nufărul plutitor și l-am tras ușor, atent să nu-l rup, ca întreaga plantă să alunce spre mal. Doamna Miyagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
felicitat pentru felul cum arăta. ― Da, îmi merge bine de tot, spunea omulețul. Spuneți-mi, domnule doctor, cu ciuma asta a dracului, hm ! începe să se îngroașe gluma. Doctorul a recunoscut faptul. Și celălalt a constatat cu un fel de voioșie: ― Acum n-are de ce să se mai oprească. Și totul o să fie dat peste cap. Au mers un timp împreună. Cottard povestea că un mare băcan din cartierul lui stocase produse alimentare pentru ca să le vândă la preț de speculă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Îl trage după el. „Stăpânitorul Transoxianei“ spun cronicarii, „căpătase o asemenea prețuire pentru Omar Khayyam, Încât l-a proftit să se așeze alături de el pe tron.“ — Iată-te, deci, prieten al hanului, Îi aruncă Abu Taher de Îndată ce au părăsit palatul. Voioșia sa e pe măsura neliniștii care i-a uscat gâtlejul, dar Khayyam răspunde cu răceală: — Vei fi uitat oare proverbul care spune: „Marea nu cunoaște megieși, monarhul nu cunoaște prieteni“? — Nu disprețui ușa care ți se deschide, cariera ta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
perpetuat tradiții ciudate. În fiecare an, se celebrează, printr-un carnaval burlesc, aniversarea uciderii Califului Omar. Cu acest prilej, femeile se fardează, pregătesc dulciuri și fistic prăjit, copiii stau pe terase și varsă șuvoaie de apă asupra trecătorilor, strigând cu voioșie: „Dumnezeu să-l blesteme pe Omar!” Se confecționează un manechin cu efigia califului, purtând În mână un șirag de baligi, manechin care este plimbat prin anumite mahalale, În timp ce se cântă: „De pe când numele tău era Omar, ai locul tău În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l crede datorit reușitei fără greș a faptei sale de vitejie. Dacă bărbații râd prea zgomotos, el le poruncește să se domolească, iar aceștia răspund respectuos, Înainte de a izbucni și mai tare În hohote. Vai, când Își dă seama că voioșia lor nu miroase, e prea târziu. L-au imobilizat, i-au legat mâinile și picioarele, i-au acoperit gura și ochii, ca să-l conducă, Într-un cortegiu de zeflemele, până la poarta haremului. Trezit din somn, șeful eunucilor aleargă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
îmi aruncă iar o privire neliniștită. Bex, ești foarte palidă. Ai mâncat ceva? — Mâncare de avion. Știi cum e. Îmi scot haina cu degete tremurătoare și o atârn în cuier. — A fost... OK zborul? zice Suze. — De vis! spun, cu voioșie forțată. Ne‑au pus ultimul film al lui Billy Crystal. — Billy Crystal! zice Suze. Îmi aruncă o privire șovăitoare, de parcă aș fi vreo pshihopată cu care trebuie să te porți cu grijă. A fost... bun filmul? Mor după Billy Crystal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai de ce să te îngrijorezi. N-am să te sâcâi cu melodrama mea, nu-s pisălog. Cât despre împrumut, altă dată. Când o fi să fie. Altă dată. Când începem ședințele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
VORBIND MAICEI SALE Maică jale, măicuță cumplită, A nopților mele regină cumplită, De ce pier tinerețele, clare cântărețele, Când, în cezarice văluri, ursitoare cernită, De fruntea‐mi senină te‐apropii? Simt răcoarea mutei, a măicuței, a gropii! Părăsitu‐m‐ au visul, voioșia, pădurile, Uitatu‐m‐ au ceruri și ape sihastre și tremuratele prietene astre ... Ah, maică, sicriu pregătește, Așterne de moarte măsurile, Făclieri și stegari și alaiuri tocmește. Ah, totu‐ i tăcere, și zidul uitării tot crește și crește ... Nu‐ i nimeni
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și simt cum, după moarte, pe piept îmi crește grâu. George Nedelea Născut la 19 iulie 1903 la Bârlad - decedat în aprilie 1975 „... Poetul florilor, pe care le cânta în rondele; b ondoc, cu capul rotund și ochii scânteietori de voioșie...” - îl descrie Emil Tudor în „Întoarcere către adolescență”, când se referă la membrii Academiei Bârlădene. RONDEL EPIGRAMATIC Iubita mea i‐ o fată de la țară Cu ochi aprinși ca pulberea de stele, Cu mers naiv ... dar sprinten, de gazele , și cu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Însemnele se aflau pe partea stângă a condamnatului. Privirile celui din tocul ușii nu aveau cum să le vadă! Și atunci, inconștient, o scânteie prinse ființă în mintea mea. O idee. Un plan. Ce nemernicie! Aneriu! exclamasem eu plin de voioșie. Domnii tocmai plecau. Se pare că veniseră în vizită. Se opri în cadrul ușii derutat. Te rog, așteaptă puțin afară până rezolv niște treburi murdare aici. Vă rog să mă lăsați singur, le zisei și celor șapte din încăpere. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca întreaga literatură progresistă a vremii, au reflectat agonia unei societăți, încercările ei ridicole de a-și menține privilegiile. Oglindirea unei societăți în descompunere a impus un anumit mod de prezentare și - cum comicul înlesnește omenirii să se despartă cu voioșie de trecutul ei - comedia, vodevilul, farsa au predominat în această epocă, slujind, prin evidențierea aspectelor negative, la „îndreptarea moravurilor”. S-a afirmat că „în zorii literaturii noastre moderne, primele întrupări ale genului comic se suprapun celor dintâi exerciții de caracterologie
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
face în momentul acela mai mult decât făcusem noi, am acceptat. Am găsit-o pe Blanche Stroeve pregătind masa. Dirk se duse la ea și-i luă amândouă mâinile: — Scumpo, poți să faci ceva pentru mine? Ea îl privi cu voioșia aceea gravă care constituia unul din farmecele ei. Fața lui roșie strălucea de transpirație și avea un aer ridicol de agitat, dar în ochii lui rotunzi și mirați strălucea flacăra zelului nerăbdător. — Strickland e tare bolnav. Mă tem că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
obținusem o biruință strălucită asupra mea. Repetam: o cârnățăreasă, și din nou mă copleșea bucuria. Auzi colo: cîrnățăreasă! Cu cât repetam cuvântul acela de total dispreț, cu atât mă simțeam mai bine. ― Cîrnățăreasă! Cîrnățăreasă! Acum râdeam cu hohote, pradă unei voioșii fără seamăn, uitând tot ce se întîmplase, nepăsător de ce va mai fi, agățîndu-mă ca un deznădăjduit de unicul colac de salvare apărut în cale. ― Cîrnățăreasă! .. .Reluam în închipuire subiectul nuvelei La Grandiflora citită nu de mult. Într-un oraș de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și fericit, vădind multă relaxare și libertate în mișcări, de parcă s-ar fi debarasat atunci, pe loc, de o povară de pe umeri. „Într-adevăr, ce oameni de inimă, niște traficanți de toată isprava sunt!, mai murmură el apoi, plin de voioșie. Până-n mormânt nu voi uita de dărnicia lor față de mine!” Și, în felul acesta, din acel moment, mai trecură încă alte câteva săptămâni. În tot acest timp, este de la sine înțeles că pe spatele lui Șerban se adunaseră sume considerabile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este o femeie ușoară. - Acum mi-ar fi egal! - R, r... - Cel mult, m-ar indispune să capăt din afacerea asta vreo boală. - R... - Când te gândești că i-ai mângâiat burticica plinuță, de om carese pregătește să îmbătrînească cu voioșie... Deasupra și dedesubtul ei, perișor mătăsos, creț! Și tot mecanismul în funcțiune! -R!... I-am dat o palmă. După o liniște lungă, Ioana rostește răspicat: - Așa ceva nu se uită niciodată! Nici eu nu voi uita niciodată gestul meu. Îmi va
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de soarta ei și, deși avea deja cincizeci de ani, suporta copiii și năzbâtiile lor. De când plecase din Azuchi, Mitsuhide nu găsise nicăieri o mângâiere mai mare decât acasă și, în noaptea aceea, dormi liniștit. Chiar și a doua zi, voioșia copiilor și surâsul credincioasei sale soții îi alinară inima. S-ar fi putut crede că o asemenea noapte avea să-i schimbe gândul. Dar Mitsuhide nu ezita câtuși de puțin. Dimpotrivă, acum avea curajul de a-și realiza o ambiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în provinciile de miazănoapte și nu mai văzuseră decât străini, oriunde se uitau. O vreme, avuseseră ochii umflați de lacrimi zi și noapte și nici un zâmbet nu apăruse pe fețele lor tinere care ar fi trebuit să fie pline de voioșie. Dar, într-un târziu, cele trei prințese se obișnuiseră cu locatarii castelului și, amuzate de stilul vesel al lui Hideyoshi, ajunseseră să-l îndrăgească, numindu-l „interesantul nostru unchi“. În ziua aceea, după mai multe reprezentații, „unchiul cel interesant“ intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe-acum o mulțime de întrebări să-i pună, chiar și legat de cele câteva cuvinte pe care Geta le i le spusese despre dansul lor, al ielelor, în jurul fetei celei mici a Împăratului. Ieșind din cofetărie, Geta spuse cu voioșie în glas: Vasăzică ești pasionat de cântecele italienești. Era ca o punte pe care Geta o arunca între ei doi ca să se întâlnească pe tărâmul artei: teatru și muzică, de ce nu? Teatru, muzică și dans. Ascult în special Buongiorno tristezza
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
produce insomnie . respirațiile se practică pe nemâncate sau la distanță mare de mese. una din condițiile care garantează reușita respirațiilor este continuitatea. Avantajele respirației : plămânii, sângele, creierul sunt întinerite și umplute cu sănătate starea psihică se îmbunatațește, omul își recapătă voioșia și optimismul glandele cu secretie interna si toate organele sunt tonifiate si readuse la o functionare normala tulburarile cardiace si hipertensiunea arteriala sunt ameliorate după câteva săptămâni și vindecate după câteva luni de practică conștientă, asociată cu regim alimentar. Prima
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
trecea repede supărarea? — Numaidecât. Era un om așa de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța veneau din preaplinul sufletelor noastre sau iradiau din prietenia pe care ne-o ofereau spontan ceilalți. Am văzut în filmul lui Miky cum le vorbea Maestrul la cursuri elevilor lui... — Adora să fie înconjurat de tineri care veneau de peste
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]