1,218 matches
-
nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din răsputeri să pierd și, ca să-i fac plăcere, mă acuzam că joc prost, că numai norocul mă salva. Enervat, el juca și mai rău, încît, cu toate gafele mele voite se apropia o victorie amenințătoare... Până la urmă am trișat ca să-mi obțin înfrîngerea. Atunci, Bătrânul deveni radios. ― Sînteți un jucător irezistibil, i-am zis și m-am pregătit să mă retrag. ― Să mai facem una, hotărî el. Era ceva între
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
formațiile noastre. Celălalt, care își învârtea în mâini pălăria, a ridicat spre Tarrou o privire nesigură: \ NU TREBUIE SĂ VĂ SUPĂRAȚI PE MINE. ― Sigur că nu. Dar încercați cel puțin, a spus Tarrou zâmbind, să nu răspândiți microbul în mod voit. Cottard a protestat că el nu dorise ciuma, aceasta venise așa, și nu era vina lui dacă ea îi aranja pentru moment treburile. Iar când Rambert a ajuns la ușă, rentierul a adăugat cu multă energie în glas: \ De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mâine o vizită scurtă și îi voi oferi volumul, invitându-l la lansare. La T.V.R. se difuzează știri despre inundații catastrofale în Germania, Polonia, Cehia și la noi în România. Ample dezbateri și comentarii de politică internă înfierându-se atitudinea voit antiromânească a pastorului Laszlo Tökes care afirmă că în parlamentul Europei el reprezintă interesele Ungariei. Care Ungarie? Că doar nu în Ungaria a fost ales, ci în România! Președintele Băsescu se află printre secui la Târgu-Mureș, temperând spiritele. Unele sondaje
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acestea s-au pierdut în momentul crucial „23 August 1944”, la invazia oștilor sovietice. Perioada următoare am făcut adnotări până la începutul lui aprilie 1944 când, datorită stării generale de pe frontul românesc, a fost benefic din partea mea faptul că, în mod voit, am dat foc documentelor spre a nu cădea în mâna cuceritorilor... Celelalte momente semnificative de după nu le-am consemnat scris iarăși voit, pentru a nu mi se cunoaște poziția netă împotriva noii orânduiri sociale - rămânându-mi ca bază a scrisului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
deasupra colegilor victorioși în prima sesiune. Aveam să primesc de la cel în cauză o cuprinzătoare scrisoare de mulțumire spunându-mi că cele ce i-am scris l-au mobilizat și i vor fi și de învățătură pentru viitor. În mod voit, am îndepărtat „colbul” depus pe această scrisoare timp de 45 de ani din dorința de a fi de ajutor în unele cazuri limită pentru cei care s-ar afla în situații dificile. Printre unele pagini rătăcite am dat și de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
s-a manifestat normal, că era bine dispus, că a cântat „Deșteaptă-te române”, în timp ce, pe la spate, un individ - cred că în mod special a fost strecurat ca pacient - l-a lovit cu o cărămidă în cap, provocând decesul. Atitudinea voit dușmănoasă contra poetului continuă încă și chiar creierul genial extras este aruncat undeva și făcut uitat, spre a nu mai stârni dispute privind calitatea deosebită a acestuia. Asasinii morali și de fapt ai poetului s-au liniștit, dar crima a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din răsputeri să pierd și, ca să-i fac plăcere, mă acuzam că joc prost, că numai norocul mă salva. Enervat, el juca și mai rău, încât, cu toate gafele mele voite se apropia o victorie amenințătoare... Până la urmă am trișat ca să-mi obțin înfrângerea. Atunci, Bătrânul deveni radios. — Sunteți un jucător irezistibil, i-am zis și m-am pregătit să mă retrag. Să mai facem una, hotărî el. Era ceva între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
energii din creație, iar în urma consumării unor psihostimulente naturale (cafea, alcool, tutun, diferite soiuri de ciuperci halucinogene sau ierburi s. a.) sau de sinteză, în urma practicării unor tehnici religioase, magice, șamanice, precum incantații, rugăciune, meditații de diverse tipuri, post negru, deshidratare voită etc, sau a combinării dintre consumul de substanțe psihoactive cu practicarea diverselor tehnici, artistul este capabil să creeze. Pentru a se susține această ipoteză a luat ființă Simpozionul Internațional Anual de Artă Holotropică, unde artiști din diverse regiuni ale lumii
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de austeritate impusă prin viață colectivă și organizarea unei societăți din ce în ce mai omogene, din ce în ce mai puțin liberă în datoriile sale față de ea însăși”, chiar dacă „ Pericolul acestei estetici este monotonia, cu atît mai mult cu cît materialele întrebuințate azi, de o sărăcie adesea voită, lasă formele simple și neornamentate într-o goliciune adesea obsedantă”. Numai prin racordarea arhitecturii române la acest spirit al timpului „poate fi salvat Bucureștiul”, victimă a propagandei „șovine” în favoarea unui „stil național”: „Am încercat după război, cît și înainte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mihail Dragomirescu, care i-a și coordonat teza - a preluat de la mentorul său atît concepția clasicizantă despre „estetica integrală” și „capodoperă”, cît și idiosincraziile dogmatice. Fostul director al Convorbirilor critice avea însă, în privința modernismului estetic, opinii mult mai drastice: „poezia voită, scrîntită și fără sentiment a lui Arghezi”, „nevropatismele lui Vinea, Baltazar, Aderca ori Barbu”, „publicații ca Contimporanul, ce parcă sînt scrise în cămășile de forță de la Mărcuța” (M. Dragomirescu, Critică, II, Editura Institutului de Literatură, 1928, p. 294). Sesizînd introducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înșele: „Aerul de farsă al scrisului lui Urmuz e încă semnul unei creații minore și cam haotice a unui începător care n-a posedat și mijloacele depline ale artei, spre a-și fixa o peronalitate trainică, dincolo de ciudățenii și mistificări voite”. În Adevărul, XLIV, nr. 14421, 21 ianuarie 1931, Șerban Cioculescu menționează fugar — într-o notă despre Anul literar 1930 — volumul „regretatului Urmuz”. În ceea ce-l privește pe Vladimir Streinu, acesta se va pronunța indirect, incluzînd cîteva „extrase din proza ciudatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de o pânză imensă, pe care un fotbalist faimos apără o lovitură de pedeapsă, proiectând mingea Înspre transversala porții și zburând spre cer cu o mișcare foarte elegantă. Pentru că el ține cu Roma, gestul acela elegant Îi pare o sfidare voită, și e bucuros că nu locuiește aici și nu trebuie să-l vadă În fiecare zi. Portarul gigantic de pânză ascunde ferestrele, obloanele și lumina filtrată prin ele. Dar poate că lumina nu transpare deoarece sunt toți adormiți, liniștiți, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
jos la poalele Stăpânului Depărtărilor, închinându-se adânc. ─ Poruncește, Doamne! Serafimul întinde puțin vârful aripii din colțul de nord-est, foarte puțin, nefiind nevoie de mai mult pentru a face ca inima păsării să tremure și ea a înțelegere, iar cele voite să fie ca și împlinite. Sticletele se ridică, scutură iarăși din aripioare și lăsând firimiturile pornește din creangă în creangă, urcă malul lacului, fiu-fiu! Țica-țic! Fiu-țic! Țic-țic! Costache Popa se întoarce nemulțumit la Evenimentul zilei. Muiere țâfnoasă! zice. Hm! Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
moartea lui, spuse ea, studiindu-și încheietura, de care nu mai atârnau, ca de obicei, un snop de brățări rigide, ci un singur fir răsucit de argint. Era clar, Janey era în perioada minimalistă. Răsucea brățara încet, evitând, în mod voit, să mă privească. Poate în felul ăsta vei putea merge mai departe. —De unde și încotro? M-am semețit dintr-odată, simțindu-mă insultată. —Adică, ce e în neregulă cu mine în momentul ăsta? — Păi, lipsa ta de interes pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu ochii ei uriași. Când te privea așa, era imposibil să nu te simți de parcă te-ai fi scufundat în ei. Păi, zise ea, are nevoie de o tipă... Făcu o pauză. Fie căuta cuvântul potrivit, fie încerca, în mod voit, să sporească efectul insultei care urma. Mă așteptam la ce e mai rău. —...isteață, zise Violet în cele din urmă. Cineva care poate să țină pasul cu el. Adică, nici eu nu-s o proastă, dar el e foarte inteligent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a celui pe care îl iubești, cu nervii întinși permanent la maxim, stomacul care ți se zbate nebunește, și, pe de altă parte, îți pui ochelari de cal și te repezi cu capul înainte, în ciuda tuturor avertismentelor, ignorând, în mod voit, cele mai puternice semnale cum că persoana care te obsedează nu e cum credeai tu. Dacă Hazel nu ar fi avut nevoie de Ben la începutul carierei sale, cu atât mai puțin avea nevoie de el acum, când deja își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
concepției despre om este o urmare inevitabilă a slăbirii concepției despre Dumnezeu. În această direcție se pot identifica patru elemente fundamentale care pot fi sintetizate în câteva efecte inevitabile. Un prim efect al slăbirii concepției despre om este reducerea creaturii voite de Dumnezeu, așa cum apare în Cartea Genezei (Gen 1,26), la un exemplar al condiției umane care înseamnă că nu mai este legat în mod indisolubil de Creator, ci una din multele ființe vii, un subiect biologic. Al doilea efect
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
despre legea naturală și conștiință. Dumnezeu este considerat ca și „custos, iudex, vindex naturalem ordinis moralis” care a pus această ordine în „legem naturalem et in legem Dei positivam sub utroque Testamento divinitus datam” și cunoașterea care conduce la sfințenia voită de El însuși pentru toți oamenii. Cu tot ceea ce putea să reprezinte o sinteză perfectă a doctrinei morale, De ordine morali a fost abandonat pentru că nu era intenția Papei și a părinților conciliari să alcătuiască un document de acest gen
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în lumină măreția chemării credincioșilor în Cristos și obligația lor de a aduce rod în iubire pentru viața lumii” (O.T. 16). Echilibrul uman remarcabil și sensul profund al credinței sfântului Alfons sunt propuse ca model și ghid pentru reînnoirea voită și constituie spiritul acestei enciclici. Enciclica distinge între cele două voci ale conștiinței morale: „vocea legii” și „vocea lui Dumnezeu”, exaltând-o pe cea dintâi și punând-o pe un plan secund pe cealaltă. Formularea conștiinței ca „sanctuar al omului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
intră, spre ideea că există mereu o ușă deschisă: un canal pentru a intra într-o stare de continuă ieșire. A considera viață consacrată, în toate aspectele sale - ba chiar și cea de claustrală - ca pe un prag gândit și voit pentru a ieși în întâmpinarea fraților și surorilor întru umanitate, însuflețiți de însăși privirea și sentimentele lui Cristos, este un apel pentru fiecare dintre noi. Elena Lasida, vorbindu-le, cu câțiva ani în urmă, superiorilor și superioarelor din Franța, a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
văd frumusețea în puritate, este destinat doar acelora ce sunt însoțiți, în truda lor, de harul binevoitor al lui Dumnezeu, pentru a duce la bun sfârșit dorința lor cea bună». Iată de ce este posibil să înfăptuim, nu neapărat în mod voit, ceea ce s-ar putea defini un adulter religios atunci când uităm de locul din care am pornit, în mod concis reliefat de înțelepciunea pătrunzătoare a Conciliului Vatican II, prin acești termeni: Într-o atât de mare varietate a darurilor, toți cei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să ții pasul, este nevoie, mai degrabă, de o reformatare decât de o reformă. Între acești doi termeni - unul antic, iar unul post-modern - se află termenul, prietenos și modest, plăsmuit cu dibăcie de Ioan al XXIII-lea: aggiornamento (actualizare). Actualizarea voită și promovată de Conciliul Vatican al II-lea nu se identifică cu stilul tradițional al «reformei». Ideea de reformă presupune, de obicei, ideea recuperării și a restaurării unui elan al trecutului ce s-a pierdut în prezent. Această reformă, în conformitate cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Washington din anii '50. A ar(tat c( o mare parte din activit(țile interzise bolnavilor nu se derulau exclusiv f(r( (tirea personalului de supraveghere, ci (n zone de graniță în care autoritatea acestuia se f(cea în mod voit pu(în sim(it(: "... Personalul (i internă(îi colaboreaz( tacit pentru a face posibil accesul la zonele interzise (n care supravegherea (i interdic(iile sînt net relaxate; acolo izola(îi pot s( se dedice unei serii de activit((i tabu
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
spus eu să iei bilete.Mă duc la teatru când am dispoziție, nu așa, pe neașteptate. Și apoi cine ți-a dat banii? De unde știu eu? - Titi, se irită chiar Aglae, mă agasezi! Titi nu merse, tăcând însă cu perversitate voită sau involuntară până în preajma momentului de plecare, așa încît toți se îmbrăcară, crezând că i-a trecut rezistența. După-masă, Titi dispăru. Ceilalți își închipuiră că se-mbracă. Ieșiseră pe ușă să-l aștepte, dar Titi nu se vedea nicăieri. Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
da, se-ncurcă Costache, dacă ea zice așa, poateare dreptate. Pascalopol lăsă capul în jos și bătu cu degetele în masă, vădit rușinat de situație. Îi păru rău că se amestecase, dând poate impresia că avea vreun interes personal. - Cum voiți, zise el, în sfârșit, n-am nici un drept să mă amestec. Am crezut că e dorința dumneavoastră. Și, puțin atins, se ridică să plece. Otilia îl ținu de braț. - Nu vrei să mă plimbi cu trăsura mâine seară? M-amplictisit într-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]