KorAP: Find »[drukola/base=volan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...149 >

3,708 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

știu de ce, dar îmi vine în minte prima molie de stejar care a zburat pe fereastra unei case din Medford, Massachusetts, în anul 1860. Și Helen își duce un deget la ochi, iar, când își așază din nou mâna pe volan, degetul mănușii este de un maroniu mai închis la culoare. Umed. La bine și la greu. Cu bune și cu rele. Asta e viața ei. Mona își acoperă fața cu palmele și începe să suspine. Dau drumul la radio, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
râs când mă uit la ea, dar zâmbetul nu i se șterge de pe față. Și îi spun să-și șteargă imediat rânjetul ăla de pe față. Ce mama dracului are de se rânjește așa? o întreb. Capitolul 35 Eu sunt la volan, Mona stă pe bancheta din spate, cu brațele încrucișate. Helen stă în față, cu ceaslovul deschis în poală, ridicându-l și uitându-se la fiecare pagină în lumina care vine pe geam. Pe scaunul dintre noi îi sună telefonul. Acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pe foc ceaslovul? Arată cu degetul în jos și zice: Asta e dragoste? Așa ți se pare? Nu-i decât o stratagemă ca să te domine. O mașină apare și parchează; e Stridie. Își dă părul din ochi și rămâne la volan, uitându-se la noi. Părul blond și ciufulit a explodat în toate părțile. Două cicatrice adânci îi brăzdează chipul cu două linii paralele. Vopsea sângerie, de război. Îi sună telefonul, și răspunde: — Biroul de avocatură Doland, Dimms și Darn. Eterna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
leacuri indian e tot la gâtul lui și din el cad țigările. Obrajii-i sunt brăzdați de cicatricele roșii de la cheile lui Helen. E mort? întreb. Și Mona zice: — Ai vrea tu. Nu, o să fie bine, zice. Se urcă la volan și pornește masina, zicând: — Mai bine te-ai grăbi să dai de Helen. Să nu facă cine știe ce gest disperat... Trântește portiera și începe să dea în marșarier ca să iasă din parcare. Pe geam, Mona strigă: — Du-te la centrul medical

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o vrajă aducătoare de ploaie și una aducătoare de soare, zice ea... o vrajă pentru fertilitate, ca să crească recolta... o vrajă prin care poți să comunici cu animalele... Fără să se uite la mine, uitându-se la degetele răsfirate pe volan, dom’ sergent zice: — Nu au o vrajă de dragoste. Deci sunt îndrăgostit de Helen cu adevărat. O femeie în trup de bărbat. Nu mai avem parte de sex sălbatic, însă, după cum ar fi zis Nash, nu așa ajung toate relațiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

al meu, tovarășe. Poți pleca spune femeia peste umăr șoferului, continuîndu-și drumul, deschizînd în fața sa, printre pasagerii îngrămădiți la urcare, o adevărată cărare, numai datorită fluxului de răceală și de siguranță emanat de întreaga sa prezență. Șoferul Daciei urcă la volan, dă înapoi încet și dispare. Cum rămîne cu buletinul? arată actorul spre mîna milițianului. De vreme ce tovarășul nu și-a retras reclamația... Dacă-i pe-așa, se înfurie actorul mă duc să caut niște martori, care erau la rînd, să mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cursă. Un bărbat la vreo 45 de ani, înalt atît cît să fie impunător, cu obraji rotunzi și rumeni, părul grizonat la tîmple, aproape alb o adevărată prezență în babilonul unei autogări -, coboară, ocolește botul mașinii, vine lîngă cel de la volan un tip mai tînăr și mai gras, aproape rotund -, se apleacă și-i spune: Mulțumesc, Corneluș! Și nu mă uita... Cu plăcere, dom' profesor! Cum să uit?! E-o plăcere să vă țin eu cursurile. Profesorul scoate biletul din buzunar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
absent la cei din jur. Jos, venind în fugă dinspre stația de tramvai, ducînd din greu geanta plină cu afișe, Lazăr s-a oprit o clipă lîngă mașina cu care a venit profesorul, aruncîndu-i peste umăr o vorbă celui de la volan: Lustruim, lustruim... Poftiiim?! tresare bărbatul de la volan. Lazăre, ce-i cu tine? Corneluș Vrabie, fiecare în felul său o freacă; lustruiește adică; pantofi mai mari, mai mici... face el un gest de lehamite și urcă în cursă. În urma lui, impiegatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în fugă dinspre stația de tramvai, ducînd din greu geanta plină cu afișe, Lazăr s-a oprit o clipă lîngă mașina cu care a venit profesorul, aruncîndu-i peste umăr o vorbă celui de la volan: Lustruim, lustruim... Poftiiim?! tresare bărbatul de la volan. Lazăre, ce-i cu tine? Corneluș Vrabie, fiecare în felul său o freacă; lustruiește adică; pantofi mai mari, mai mici... face el un gest de lehamite și urcă în cursă. În urma lui, impiegatul aduce diagrama, întinzîndu-i-o șoferului: Drum bun, Andrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
răspuns, înfuriat de siguranța cu care fata și-a ocupat locul de favoare în cursa condusă de el, șoferul se gîndește să atace direct: Știi, domnișoară, uneori, cînd întîlnesc o imagine frumoasă, unor șoferi li se întîmplă să uite de volan. O secundă, două...., trei... și.... Vîrful pantofului își rărește ritmul, uitînd de muzică, atent la vorbele șoptite, pe care le punctează prin mici zvîcniri. Șoferul continuă să privească înainte, întrecîndu-se pe sine în arta de a conduce. Nevastă-mea, spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Stă țeapăn în scaun, cu statura lui de țăran înalt, purtîndu-și mîndria ca pe un blazon și îndeamnă caii lovind hățurile de spinările lor. Mihai o să te aștepte chiar de-i vreme rea strigă el șoferului, care a urcat la volan și a deschis fereastra din stînga, să șteargă oglinda retrovizoare, în timp ce ambalează motorul, rulînd încet. *** Mihai lasă biletul de voie portarului, ieșind în fugă, să prindă cursa care vine dinspre capătul liniei. O clipă, în graba sa, întoarce capul spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
au ba? N-am ajuns la cursul acela. Cînd ajungi, să-mi spui, poate-mi amintesc unde te-am mai văzut... O rafală puternică de vînt, cu fulgi mari, lovește parbrizul, întunecîndu-l. Luat prin surprindere, șoferul se pierde o clipă, volanul îi tremură în mînă iar cursa se scutură ca de friguri, trezindu-i pe toți. Pasagerii privesc un timp înainte, ori spre fereastră și, cînd mașina s-a statornicit în mersul ei de pînă acum, sigur, cu zgomot monoton, moțăiala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ori între capetele podurilor de beton. La o curbă în pantă șoferul frînează, așteptînd să treacă pe lîngă el, în sens invers, un camion. În valul mic de zăpadă, roțile din spate încep să joace. Mîinile s-au încleștat pe volan. Mașina dansează ușor, lunecînd într-o parte. Piciorul sare de pe accelerație pe frînă, tremurul mașinii transformîndu-se într-o mișcare lentă spre dreapta cu roțile din spate blocate, oprindu-se la marginea șoselei. Toți pasagerii au făcut ochii mari. Șoferul înghite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înțepenește prăvălită. Lumea a amuțit. La numai un metru în față, un camion stă răsturnat în dreapta, în șanț. Șoferul cursei coboară, se uită la roțile din spate ale cursei, merge la cabina camionului, o vede goală, se întoarce, urcă la volan și dă înapoi, intrînd de-a binelea în șanț. Parcurge așa, înapoi, vreo cincizeci de metri, oprește, își trage răsuflarea, bagă în viteză, accelerează, forțează, încleștîndu-și mîinile pe volan; cursa mai trage un timp de spate într-o parte, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
merge la cabina camionului, o vede goală, se întoarce, urcă la volan și dă înapoi, intrînd de-a binelea în șanț. Parcurge așa, înapoi, vreo cincizeci de metri, oprește, își trage răsuflarea, bagă în viteză, accelerează, forțează, încleștîndu-și mîinile pe volan; cursa mai trage un timp de spate într-o parte, ca un cal nărăvaș, pînă la un moment dat, cînd roțile mușcă puternic din buza șanțului, aruncînd colosul pe șosea și trece în viteză pe lîngă camionul răsturnat. Pasagerii toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mers, lasă lopata lîngă scaunul liber și se întoarce la locul său, umplînd mașina de frig. Următorul val de zăpadă, mai mare, e tăiat în plină viteză. Fericit de izbîndă, șoferul își revine din încordarea ce l-a cuprins, mîngîie volanul, apoi se preocupă de lumini, să vadă înainte. Valurile se micșorează, pînă ce dispar, lăsînd șoseaua spulberată de vînt. Și deodată, din față, se repede în furie spre cursă un obstacol alb, confuz, care nu poate fi recunoscut în jocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-ntoarcem! Tovarăși! spune scurt șoferul în microfon, acoperind cu vocea sa rumoarea iscată. Cursa nu mai poate înainta. Nu mai poți dumneata! i-o taie profesorul. Dacă te știai incapabil să dai piept cu necazul, nu trebuia să urci la volan. Tovarășe, se înfurie șoferul, lăsînd deoparte microfonul, întorcîndu-se de-a binelea spre interior te rog să mă lași să-mi fac meseria! Fă-ți-o! Du-ne la destinație! Asta-i bună! Cum ne împotmolim un pic, ne întoarcem! Fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așa că nu risc să stau în cîmp și să-i aștept pe foștii dumneavoastră studenți. Te rog să nu fii ironic! hotărăște profesorul. Am să mă adresez secretarului de partid de la întreprinderea de transporturi. Eu sînt spune șoferul, așezîndu-se la volan. Dar nu despre asta e vorba. Fiecare clipă în plus înseamnă alți centimetri de zăpadă și nu cred că o să ne mai putem întoarce. Fără să mai asculte pe vreunul dintre călători, șoferul pornește motorul și dă înapoi. În valul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în care mai lovesc doar cînd și cînd fulgii. Șoferul pornește. Roțile din spate mușcă nemilos din valurile de zăpadă depuse deja în jurul lor, ajungînd la asfalt, înfig zalele lanțului, urnind cursa printr-o zvîcnitură, aruncînd-o înainte. Șoferul trage de volan, aduce cursa de-a lungul șoselei, dar, în clipa următoare, vîntul, pornit mai cu putere, lovește în coasta stîngă iar roțile din față lunecă vreun metru spre șanț. Șoferul înjură călcînd frîna. Rău! sare în sus Lazăr. Ia dă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mine, că nu de-aia am pus lanțuri. O clipă, șoferul ezită, dar își amintește precizia cu care Lazăr a prins lanțul și-și zice că trebuie să fie vreun meseriaș mai bun ca el, așa că se ridică. Așezat la volan, Lazăr desface palma deasupra manetei de schimbat viteza, închide și deschide pumnul de mai multe ori, privește atent la picioare să vadă comenzile, apoi trage cu ochiul spre poziția vitezelor. Prinde un moment cînd vîntul se aude mai slab, calcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca într-un panou, se va juca în voie, dînd-o de-a rostogolul. Auzi, spune Lazăr, aprinzîndu-și o altă țigară ține-o cît mai pe stînga iar cînd simți că vrea să ne răstoarne, calci încet frîna și tragi de volan în dreapta, să ne așezăm în lungul vîntului. *** Aproape șase murmură Vlad, sorbind din cafeaua apoasă, mai mult zaț și apă decît cafea, comandată la restaurantul autogării. Ce zici, mai vine? Dacă toți spun că da... strînge Mihai din umeri. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înfruntînd cu calm privirea lui Lazăr ridicată spre el. Oricum, trebuie să recunosc, te-ai descurcat de minune pe șosea. Vedeți ce bine a prins indicația dumneavoastră? Acolo ai învățat? Schimb de experiență: ei m-au învățat să umblu cu volanul, eu îi învățam ce știam mai bine. Metafora frunzelor de viță? Nu. Pocher pe bețe de chibrit. Pe bani nu, că-mi luasem angajament solemn... Hm! Tu și pocherul... Ai grijă, îl amenință profesorul cu degetul întins spre el nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

se va întâmpla B. Evident, ar fi absurd să insinuăm că până atunci nu-și dăduse seama de asta; dar această intuiție nu-i mai apăruse niciodată într-un mod atât de clar și de plăcut. Fie că era la volanul Mini Metro-ului școlii, că toca ceapă sau făcea cumpărături, Carol simțea că toate aceste gesturi simple îi dau putere, simțea că ceea ce săvârșește e determinat și stimulat de capacitatea ei efectivă de acțiune. Dar asta se asocia cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
vieții adevărate a orașului era transportată în și prin miliarde de vagine. Orașul semăna cu o imensă bucată de șvaițer, iar pătrunderea în el era o experiență gurmandă și erotică totodată. Tremura din tot corpul și abia reuși să strunească volanul cât să parcheze la Lincolns Inn. Se împletici printre birourile de la Get Out!. Sediul redacției, care se întindea pe un etaj întreg al unui imobil de la Grays Inn Road, căpătase o aură fantomatică pentru Bull. Numai că nu putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
ținuse legătura cu mama sa, care se recăsătorise cu președintele clubului. Nu avea frați. „E cuvântul lui împotriva cuvântului meu.“ Numai la asta se gândea Alan. Puncta silabele cu vârfurile fine ale degetelor sale alungite pe husa din piele a volanului. „Exact despre asta e vorba: cuvântul lui împotriva cuvântului meu. Dacă spune ceva, pot foarte bine să neg. De ce să se lase un Űbermensch distrus în felul ăsta de soartă? Trebuie să mă ridic deasupra situației și să o stăpânesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]