1,937 matches
-
Da! Am preferat să aibă pentru tine mai curând un ultim gând de îngrijorare, decât unul de dezaprobare. * * * Pentru a se face iertat că fusese încă o dată un mesager al nenorocirii, Abbad îmi adusese de la Tunis un sipet care conținea voluminoasele mele note de călătorie, datorită cărora aveam să mă pot pune pe treabă întocmind lucrarea ce-mi fusese ades cerută de la venirea mea la Roma: o descriere a Africii și a lucrurilor care se află acolo și sunt demne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capitala caloriilor, Orașul Umflaților, unde supergrăsanii țopăie ca niște butoaie pe trotuarele aglomerate, nebăgați în seamă, neluați peste picior. Ia uitați-vă la puicuța aia neagră cu pantaloni bej, ale cărei desuuri ies în relief ca sforile pe un pachet voluminos. Uite-i pe Marii Grăsani tăind brazde prin ziua fierbinte. Nu le pasă. Nimănui nu-i pasă. În Londra ar fi fost o adevărară răscoală, o adevărată revoluție a veseliei dacă unul din acești munți de untură s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Virgil Jones și Dolores O’Toole pregăteau masa de seară, Vultur-în-Zbor n-a putut să nu observe ce echipă bună făceau cei doi în felul lor ciudat. Păreau să lucreze în planuri diferite ale încăperii - Dolores scundă și gârbovită, Virgil voluminos și drept. Pentru un moment Vultur-în-Zbor avu iluzia că ei se aflau de fapt la etaje diferite. Apoi îi trecu și zâmbi. în ciuda secretoșeniei lor, a îndărătniciei lor de a nu vorbi despre insulă, nu putea să nu-i îndrăgească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
locul său, inginerul Edward. „Pe când al dumneavoastră-i șase”, replică pictorul, privindu-și genunchii care Încă mai tremurau. „Șase-șase”, spuse Satanovski, aruncând printre pahare și un rând de zaruri. „Mai puneți unul, ca să fie trei”, spuse pictorul. Mișcându-și bărbia voluminoasă, inginerul mai aruncă pe masă Încă un zar. „Acum cifra e completă”, zise pictorul, „măcar știm cu cine avem de-a face.” Aprinzându-și Încă o țigară, Lily chicoti cu subînțeles. Noimann observă că Bikinski se enervează și atunci, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
înalt, între două vârste, cu păr cărunt. — Și eu ț-am spus... Danny auzi pași pe scări, scrâșnete și zgomotul inconfundabil al armării pistoalelor. Otis Jackson zâmbi. Danny evaluă situația, puse pistolul în toc și își scoase insigna. Doi albi voluminoși apărură în cadrul ușii, îndreptând spre el pistoalele de calibrul 38. Danny le arătă insigna, gata să propună un armistițiu. — Departamentul Șerifului. Sunt detectiv la comitat. Cei doi intrară cu pistoalele în mâinile întinse. Cel mai înalt dintre ei îl ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sinuciderea cu ajutorul tutunului franțuzesc. Și el ar fi făcut același lucru pentru Stefan. Nici n-ar fi stat pe gânduri. Documentele erau aranjate frumos pe biroul său. Mal se puse pe treabă, aruncând din când în când priviri spre teancul voluminos destinat marelui juriu. Îi adresă lui Ellis Loew câteva note, în care îi sugeră numele unor anchetatori care să strângă probe suplimentare, apoi bătu la mașină note de lucru referitoare la cazurile pe care le vor prelua acum procurorii stagiari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Erau cele trei victime alese arbitrar, doar ținând cont de homosexualitatea și dependența de droguri, sau asasinul le cunoscuse în prealabil? Tot mai multă oboseală. Circuitele din creierul lui Danny cedau nervos: prea multe informații, prea puține conexiuni. Își privi voluminosul cadran fosforescent al ceasului de mână, străduindu-se să rămână treaz. Tocmai trecuse de 3.11 când auzi cum cineva umblă la încuietoarea de la intrare. Se ridică în picioare și se trase după draperiile de lângă comutator, la un pas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru rapoartele celor patru anchetatori din echipă: M. Considine, D. Smith, T. Meeks și D. Upshaw. Teancul de formulare de interogatoriu ale căpitanului Mal - cu întrebări croite pentru personajele de stânga, legalizate și remise de funcționarii de la municipalitate - era foarte voluminos. Rezumatele rapoartelor de teren ale lui Dudley se înălțau de cinci ori mai sus decât lățimea lor. Dudley transformase deja paisprezece indivizi ostili în turnători ai apărării și adunase dovezi compromițătoare la adresa a o sută de persoane turnate. Propriul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
făcu să renunțe la somn. Rămăsese aproape o oră În poziția Yoga de odihnă a spiritului și trupului, apoi Începuse să-și pregătească sacul de plecare. Își adunase toate armele și le așezase astfel Încât nici un clinchet să nu trădeze conținutul voluminosului bagaj. Protejase cu haine partea care avea să stea pe spinarea calului. De altfel, sacul nu era unul obișnuit, ci avea partea din interior căptușită cu un material cauciucat care atenua zgomotul și nivela posibilele protuberanțe. Era un sac creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu e ținut la curent. Se gândea acum la acel Rim și la ceea ce știa din biografia Iui. De pe scaunul pe care ședea, de partea opusă a biroului, Mini fugi pe divan. Atunci Rim începu să răsfoiască niște dicționare medicale voluminoase, lingând cu degetul fiecare pagină întoarsă. . . . Tot în cutia mare de lemn de trandafir era și o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond și nesărat, care nu știa ce să facă cu mâinile mai lungi ca pulpanele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-și cumpere drogul, așa că au furat din vistierie. Nu pot să cred că boala asta a invadat propria-mi ogradă! Îți dai seama ce face națiunii! Se dă jos din pat și se duce la birou. Răsfoiește paginile unui document voluminos și zice: — Sunt în toiul examinării unui tratat pe care britanicii ni l-au impus și sunt în permanență distras de lucruri care se ivesc pe neașteptate. Îl întreb cu delicatețe dacă aș putea fi de ajutor. Îmi azvârle tratatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e așa de important! Păi dacă e vorba de așa ceva, ce mare ispravă, și noi știm să muncim... Drept care, cei mai îndrăzneți dintre ei și-au suflecat până sus mânecile și s-au și pus cu brâncile pe treabă. Cărți voluminoase și multe la număr au început să asalteze editurile din întreaga lume. Editorii nu le pot respinge pe toate. Iar ceilalți dintre ei, mai puțin ambițioși, au început să declare că n-au ei timp să scrie, că i-ar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
portret creionat magistral: „Creață și buzată, pe perete agățată”. Vrând-nevrând Păcală devine colectivist și ajunge paznic la oile sterpe. Cu istețimea lui îl păcălește pe activistul profitor, făcându-l să aleagă în loc de oaie tunsă un câine flocos, că era mai voluminos. Când un reporter vrea să-i smulgă o declarație favorabilă sistemului comunist, Păcală răspunde că din trei cămăși și-a făcut două, că „astăzi trăiesc greu, că-s bătrân, norma-i mare, nu ne dau nimica, ei fură și noi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
o ființă colosală, abordează totul cu aceeași perfecțiune...filozofie, muzică, artă dramatică, e cel mai mare comic al acestei epoci, e tipul cel mai perfect al unei civilizații” (pag. 340). O mărturie în plus e a Monicăi Lovinescu care, în voluminoasa lucrare apărută în Franța și în România, post mortem, cu titlul „La apa Vavilonului”, afirma că este autorul român cel mai intraductibil în franceză, datorită multitudinii de neologisme franțuzești, voit stâlcite de personajele caragialiene. Vasile Goldiș îi mulțumește de colaborare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
război modern - atipic. După patru ani, încep să cred că rezerva mea a fost pe deplin justificată. Încă nu se știe cum vor evolua lucrurile. Cert este că irakienii au scăpat de Saddam Hussein. În cutia poștală găsesc un plic voluminos trimis din Iași de dl. Oprea, tocmai când voiam să-i scriu. Telepatie în toată regula. Îmi trimite o cronică destul de substanțială asupra cărții mele, cu aprecieri pe măsură. Știrile de tot felul indică o situație politică extrem de învrăjbită, un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cititorilor, în timp ce, în laboratorul de creație autorul are atâtea proiecte de viitoare lucrări! Acum chiar pot spune, fără să greșesc, că dl. Oprea este un adevărat Negruzzi al vremurilor noastre, îndepărtând „colbul” depus timp de 22 de ani pe această voluminoasă și valoroasă lucrare. Cu poșta de astăzi, 27 aprilie, am primit de la dl. Oprea o nouă lucrare documentară, intitulată Hușul în presa vremii - de la Melchisedec până în zilele noastre, însoțită de o scrisoare îndemn pentru mine la scris. I-au plăcut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
astăzi, cu graba traiului și superficialitatea sau lipsa de adâncime a sentimentelor, caută mereu și nu găsește rețeta fericirii, a împlinirii! Și pentru ziua următoare am făcut același lucru până am parcurs ultima scrisoare, apoi le-am sigilat într-un voluminos plic - greu (la figurat) de înalte sentimente omenești. Noi, tinerii de atunci, aflați în vâltoarea vremurilor și a evenimentelor care ne-au solicitat participarea, știam să prețuim la maximum fiecare clipă de liniște și fericire și poate tocmai de aceea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
două compuneri de versuri. Cartea are 25 de scrieri din diferite timpuri contra confesiunii romano-catolice, mai ales în privința primatului papal, a purcederii Sfântului Duh, a Euharistiei și a Botezului. Cărțile tipărite la Mănăstirea Cetățuia sunt puține ca număr, dar destul de voluminoase și au avut o deosebită însemnătate literară. După anul 1698 relațiile Patriarhului Dosithei cu Mănăstirea Cetățuia și Iașul încep să slăbească, din cauza disputelor din viața politică. Patriarhul se mută în Țara Românească, deoarece, aici se bucură de protecția lui Constantin
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Vivian publicase niște cărți extraordinare - dar și niște cărți absolut execrabile. Gama era excepțională. Povestea sordidă scrisă de un fost star de telenovele care avusese, odată, o aventură fierbinte cu soția unui bine-cunoscut magnat european, era lipită de un tom voluminos despre operațiunile militare din Iraq, descrise de un consilier de securitate de calibru. O serie de cărți despre diete, care avusese un succes fenomenal - purtând, pe coperte, citate sclipitoare din fani precum Gwyneth Paltrow - împărțea același raft cu un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spre casă. Cineva a bătut la ușă. I-am spus lui Bea că ne vedem pe la nouă. — Claire Truman? O femeie masivă, îmbrăcată într-un costum Chanel roz pastelat, și-a băgat capul în birou. Părul de culoarea grâului, coafat voluminos, încadra o față de tigaie. În brațe, femeia avea patru dosare roz uriașe. Fiecare dintre ele era burdușit până la refuz. Da, eu sunt Claire, am răspuns. Chipul femeii s-a luminat. — Claire! Ei, da’ ești absolut adorabilă! O să fie foarte distractiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
își trecuse micuța palmă albă plină de pistrui prin părul rărit, blond. Deschisese dosarul, închisese dosarul. Avea, ca și ceilalți, în fața sa, două dosare. Dosarul roșu, Dosarul verde. Deschidea când unul, când altul. Ceilalți repetau mișcarea. Deschideau Dosarul roșu, cu voluminosul manuscris. Îl frunzăreau, atenți, cum procedase și Înaltul Comisar, ridicau privirea, cum făcuse și Șeful. Apoi deschideau Dosarul verde, cu biografia vinovatului, foițe subțiri, acoperite de coduri și cerneală simpatică: corespondența Toma. Tăceau, citeau, se priveau, ridicau sprânceana suspecta, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă: să afle, să transmită, să joace jocul obligat. Fără teamă, totuși, frate Dominic... ce s-ar putea afla despre dumneata mai mult decât se știe oricum? Voluminosul Dosar nu este mult mai gros și nici așa catastrofic, comparat cu al atâtor semeni aparent mai nevinovați sau mai inofensivi. Urmăritorii sunt și ei urmăriți, suspiciunea și frica își stimulează și își deviază emisia. Complicațiile păreau mult reduse, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mare, transpirată, păr cărunt, în bucle. Se așeză, cuminte, pe scaun, cu mâinile pe genunchi. — Deci, dumneata ai făcut contestație. În loc de gradul trei, ceri gradul unu sau... chiar zero. Marga zâmbi strâmb spre doctorul Florin. Acesta îi întinse un dosar voluminos. — Mda, aici sunt analizele, electrocardiograma, radiografiile. Deci, pe lângă păsărelele din cap, ai ulcer, te dor rinichii, splina, da, da. Îmi pare rău, n-avem ce face, n-avem ce face. Bolnavul privea umil spre instanță, spre ochelarii negri ai bondocelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
identic cu cel care dormea noaptea în casa de marcat de la Cosmic Diner. Intenționasem să mă întorc direct acasă. Îmi amintisem câteva anecdote pe drumul spre magazin și eram nerăbdător să revin la birou și să le adaug tot mai voluminoasei Cărți a nebuniei omenești. Nu mă ostenisem să număr articolele pe care le scrisesem până acum, dar trebuie să fi fost deja vreo sută și, judecând după felul în care îmi veneau mereu în minte, țâșnind la orice oră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
făcea să coborâm la Primărie, să parcurgem un drum pe jos pe bulevard, care nu mai avea nici unul dintre reperele studenției noastre, făcându-ne să ne simțim revoltător de bătrâni, la zece ani de la terminarea facultății. Manuscrisul lui a redevenit voluminos, dospit în geanta veche neagră. Nici nu mai e lizibil de când episoadele s-au aglomerat, după capriciul memoriei afective, pe câte o față a colii de hârtie care poartă pe recto fragmente din vechiul roman, tăiate în diagonale nervoase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]