3,145 matches
-
la televizor doctrine și acestora le vindem partidul pentru că pe ei trebuie să-i reprezentăm", a spus Blaga. Președintele PDL a mai afirmat că unora le plac structurile PDL, le plac oamenii din acest partid, adăugând: Dar ne-ar mărita, vopsi, ne-ar însura". El le-a transmis acestora că se respectă ceea ce s-a decis, respectiv că nimeni nu se va bucura de sprijinul acestui partid dacă nu iubește portocaliul, trandafirul și imnul PDL, "Verde înrourat", precizând însă la alegerile
Ce mesaj are Blaga pentru "scamele" plecate din PDL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33853_a_35178]
-
evocată Gara de Est de acum. Pustie, moartă, contrazicându-și condiția, menirea de a fi un spațiu al agitației oamenilor, al însuflețirii, al vieții trepidante . „Și, în stânga lor, Gara neverosimilă: felinarele luminau scările albite pe care nu urca nimeni, coșulețele vopsite în verde atârnau de lanțuri, sus, între stâlpi. Nu-i lipsea nimic, nici măcar ceasul mare, rotund, numai că limbile erau încremenite. Nu-i lipsea nimic, era la fel cu gara din orașul copilăriei lui. Atât doar că de aici nu
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
contabiliza și îl voi cocoșa. Mi-e milă de el pentru că își va pune o pâlnie în cap, va trage un galoș de o sfoară și va pretinde că este Napoleon Bonaparte. Vă uitați în mintea acestui psihopat care a vopsit tomberoanele și băncile din Cluj în steagul tricolor? Un nebun care a dat fiului său cele mai importante spații comerciale din piețele Clujului și ăla le-a subînchiriat mafiei țigănești și arabe. El crede că nu îi vom face dosare
Vadim Tudor, despre Funar: Un bolnav mintal care nu acceptă realitatea () [Corola-journal/Journalistic/31401_a_32726]
-
că, după ce, ani de zile am căutat înțelepciunea în biblioteci, acum pot să o găsesc în mine însumi". Despre gândurile pe care le are pentru ziua lui, Adrian Năstase spuse: "La 64 de ani încerc să îmbătrânesc frumos. Nu-mi vopsesc părul și nici sufletul. Privesc doar din când în când în trecut, dar nu cu ură. Mă uit mai atent în jurul meu, deși trăiesc pe o insulă. Mă bucur că Mihnea, la fel ca și Andrei, a terminat facultatea. Din
Adrian Năstase, interviu din închisoare, după doi ani de la condamnare by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29173_a_30498]
-
că cioburile se uită din toate părțile// și ziua e în vîntul de la plopi/ tot așa sora mea din lemn” (în ziua mamei). Sau într-o apoftegmatică delirantă: „mama spune: gîndul face pietre// ea face să înceteze culoarea// cît timp vopsește lîna e tînără” (vreme de sîmbătă). O asemenea tehnică strînsă dă impresia unor instantanee, căci timpul se suspendă în accepția sa de evoluție, contras într-o ipostază absolută. Ne amintim de o tulburătoare definiție a morții, oferită de Monseniorul Vladimir
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
prieteni, nu vrea să convingă pe nimeni de nimic, de aceea boemul nu trăiește de ochii lumii, spre a-și epata contemporanii. Cînd totuși spiritul cabotin apare, avem de face cu forme de histrionism alterat, ca în cazul lui Baudelaire vopsindu-și părul în verde, al lui Gérard de Nerval plimbînd prin Port Royal un homar de zgardă, sau al lui Alfred Jarry, care lua cina începînd cu desertul și terminînd-o cu aperitivele. Față de parizieni, boema bucureșteană a scăpat de excesele
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
A măsurat-o încet din cap până în picioare, în ritmul agale al plimbării. Era îmbrăcată într-un mantou lung, negru, excesiv de respectabil, care cobora sub genunchi, la jumătatea cizmelor de piele. Părul înnodat în șuvițe subțiri, prins la spate, era vopsit într-o nuanță blond-roșcat, care amintea vag de Des'ree... life, oh, life!... Tiberiu îi ghicește trupul suplu, ascuns sub stofe, și o dezbracă involuntar cu privirea. Ea se uita pieziș, fixează un punct aflat de cealaltă parte a pieții
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
timp de furtună toate umbrele par deodată morminte fără origini prin tornadele microscopului văd cum în toate imperiile aripilor s-au adunat armate dușmane ființe de sînge patrulează arii arhaice mă leg bine de stînci cu venele scoase păduri cresc vopsite cu visele mele s-au dat peste cap li se văd scheletele strălucitoare pline de coșmaruri în ciorapii de lișiță ai nopții gura securii pe inima mielului cînd visul apare la geam cu păpușile lui suflarea magnoliei pe inimi de
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
filme voalate se acoperea... Firimituri Mama a fost cea mai bună și cu mult cea mai frumoasă femeie din lume... de la unu șaizeci și ceva de centimetri începea cu ochii căprui și genele boltind păstrăvii în apele din reziduuri aurifere vopsite la minele din Rodna era o fată naivă o fată mai mereu singură sub pielea umflînd rochiile ei de material ieftin din doi în doi ani umflîndu-se foarte tare mult după al patrulea copil al ei care am fost eu
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
să-i dea avans iepurele ce-o invită pe țestoasă (nu la dans, ci la-ntrecere: o oră, două, șapte luni, un an?) ca, la finiș, iepurilă și țestoasa istovită, fără suflu și umilă, să ajungă simultan? Pe afară-i vopsit gardul, înăuntru e ghepardul Dacă,-n înălțime, sare fix 2 metri, un ghepard, vreau să aflu (fi’ncă ard, cum vedeți, de nerăbdare!) minimul nivel pe care trebuie să-l aibă gardul, - ca să nu o dea în bară (sau cu
Probleme rimate, în joacă, de mate by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/2521_a_3846]
-
că au fost dispuși să accepte slujbe cu statut socio-economic mai scăzut, considerând acest lucru ca fiind normal, în speranța că în viitor, odată cu experiență să poată accede la slujbe cu oportunități și avantaje mai ridicate: "am găsit ceva de vopsit garduri, plecasem de la electrician și vopseam garduri, garduri din fier striat... Nu m-o deranjat, acolo ajungi să faci o muncă chiar dacă-i mai umilitoare, dar nu mă considerăm umilit că fac altceva" (m, 57 ani); "noi venind dintr-o
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
slujbe cu statut socio-economic mai scăzut, considerând acest lucru ca fiind normal, în speranța că în viitor, odată cu experiență să poată accede la slujbe cu oportunități și avantaje mai ridicate: "am găsit ceva de vopsit garduri, plecasem de la electrician și vopseam garduri, garduri din fier striat... Nu m-o deranjat, acolo ajungi să faci o muncă chiar dacă-i mai umilitoare, dar nu mă considerăm umilit că fac altceva" (m, 57 ani); "noi venind dintr-o situație financiară proastă pot să spun
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
fabrica Sintofarm, unde era inginer de tură, la ora 6 dimineață ca să se întoarcă, sfârșita de oboseală, târziu când se făcuse deja noaptea. Malițios, încercam să o fac să ia lucrurile mai usor: îmi reproșez și astăzi glumă de a vopsi cu culori diferite tacâmurile noastre, sub pretext ca să le evităm spălarea.... De o curățenie sufletească exemplara, lua lucrurile așa cum sunt, pe când eu mocneam. Spre deosebire de ea, care nu ar fi vrut pentru nimic în lume să plece din țară, eu îmi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
calvarul Glăsuit de cucuvele. Cartea Sfântă, în Lumina, A întors o filă nouă; Crucea înroșește ouă Care-ascund era creștină. Ziua crește dintr-o rază, Soarele din ea se naște, Moartea piere-n prag de Paste Când Hristosul înviază. Răsăritul iar vopsește Ceru-n sângele Luminii, Hăituiți mereu, creștinii Îl ascund sub șolzi de pește! EU, POETUL Eu sunt poetul care Bea pelinul, Adus de vrăjitoare, Din tainul Păstrat pentru impudice fecioare. Mă-mpleticesc în proza Dar am versul - O salvatoare doză
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
aerul condiționat în funcțiune peste 11. Are o problemă la uși, iar instalația de spălare a parbrizului se defectează din cauza unei piese de plastic care se rupe fiindcă nu rezistă la căldura motorului. Nu în ultimul rînd, în portbagaj e vopsită de mîntuială, descoperire pe care am făcut-o vrînd să schimb o roată. La service, unde am protestat, mi s-a spus că "la banii ăștia" nu pot avea mari pretenții. La aceiași bani există însă în România mașini mai
Vedeta Logan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10210_a_11535]
-
locația pare scoasă dintr-un film din anii '30, dominată de lemn masiv, pereți de cărămidă, mese încăpătoare și elemente de decor de epocă, după ce vă faceți comozi o să observați și detaliile din metal care luminează intim încăperile sau scaunele vopsite în pasteluri care pun restaurantul pe o hartă temporală care suprapune perfect vechiul cu noul. Același respect pentru echilibru se regăsește și în meniul localului. Preparatele cu specific internațional îmbină simplul cu complexul și clasicul cu modernul. Printre produsele care
New in town [Corola-blog/BlogPost/96775_a_98067]
-
pozitivism, civilizație etc. îi datorăm la C. Abăluță tablourile unei prezențe care tinde a suprima vidul solitudinii, altminteri decît cultura artificiului, cu însăși efervescența unei materii care, admisă în starea unei ,magice" fluidități, își dibuie noi, mirabile configurări: ,Eu am vopsit interiorul cămășii de forță în albastru cu stele/ am rătăcit mult timp prin pădure pînă mi-am eliberat creierul de forme umane/ am privit ploaia care a supt trei orașe cu mînăstiri cu tot/ și fulgerul a apărut de trei
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
ele Am început în paralel amenajarea, alergătura după hârtiile necesare pentru renovare și deschidere, și conceperea meniului. A fost o perioadă cam complicată și cu multe obstacole, dar am răzbitJ Am învățat să facem de toate, de la recondiționat cărămidă, la vopsit pereți și croit huse pentru scaune, de la rețete simple, dar ingenioase până la cocktail-uri sofisticate etc. Poate e momentul să vă spun că, înainte de asta, Dana lucrase în diplomație. Dar să mergem mai departe cu povestea: Multe lucruri au fost
Locul unde, dacă vrei, poate să fie dimineață toată ziua by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18491_a_19816]
-
pe colacul de la WC, să nu-și mai arunce șosetele și să petreacă ore lungi în supermarket, cu liste haotice de cumpărături, alcătuite de noi. Dar măcar, pe lângă toate astea, nu tre’ să se epileze, să se gomeze, să se vopsească și să poarte tocuri. De-aia zic că, deși sunt fericită să mă cheme Simona, mi-ar fi plăcut mai mult să mă cheme Răzvan. Aș fi fost un bărbat mișto, m-aș fi dedicat meseriei de cercetător și, în timpul
Ce frumos e să fii femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18559_a_19884]
-
Simona Tache Asta am făcut: Mi-am făcut unghiile, adică. Desfăcuse domnu’ Bușcu o revistă Tabu, care avea și o oja. A vrut să mi-o dea mie. Inițial n-am vrut-o, că nu mi-am vopsit niciodată unghiile cu roșu. A rămas pe masă. Mai tarziu, fiindcă mă plictiseam, am simțit nevoia să fac ceva senzațional. Și mi-am făcut, în premieră mondială, unghiile roșii. Ceea ce n-o să poată face niciodată vreunul dintre colegii mei, mai
Ce-am facut azi, in sedinta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18638_a_19963]
-
Simona Tache Mai sunt câteva ore și încep festivitățile de învestire a lui Obama. În America, se văruiesc ultimii pomi, se vopsesc cu verde ultimele petice de iarbă și se retușează ultimele curcubee. În România, există oameni care s-au autoconsemnat în fața televizorului, oameni care nu vor ieși nici măcar după o pâine, pentru că vor să vadă tot. Așa ceva eu n-am auzit
La coafor, pentru Obama by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18649_a_19974]
-
la groapa dă gunoi atunci, și aveam dă toate, să mi-l fixez și... dăgeaba. - Eu am început să albesc și e cam nașpa. Semăn cu maică-mea, ea a albit, săraca, dă la dooj dă ani. Vreau să mă vopsesc, da’ n-am găsit dăcât juma’ de tub dă blond și nu cre’ că mă prinde. Tre’ să mă duc să caut pă lângă un coafor nou. Acolo unde mă duceam io nu mă mai primește. Mă bate. - Îți dau
Femeia-i femeie și-n tomberon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18624_a_19949]
-
fac ceilalți. Urmărite noaptea de faptul că REGULAMENTUL nu va fi urmat întocmai. Da, există un Regulament de coproprietate, care de altfel este perfect justificat (sunt niște chestii acolo de bun simț, de genul să nu te apuci să-ți vopsești pe dinafara apartamentul, să nu instalezi tot felul de chestii, să respecți locurile de parcare și altele...) - pe care il semnezi la mutare. Însă în altă ordine de idei, este vorba de conviețuire, de oameni, de flexibilitate și mai ales
OMG! Există și români excesiv de “civilizați”!!! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18924_a_20249]
-
Tot. Plină de avânt, mă apuc să îl rad pe tot. La naiba, sunt déjà amorțită total! Nimic nu mai doare. În acest moment mi-ar putea fi chiar amputat tot piciorul. Săptămâna viitoare mă gândeam să încerc să mă vopsesc! Între timp, am dat de versiunea originală a poveștii, iat-o aici. Mi se pare o porcărie traducerea și publicarea textelor altor oameni (ca și cum, la traducere, și-ar pierde drepturile de autor), dar, na, la momentul la care am postat
Povestea unui epilat la domiciliu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18912_a_20237]
-
aveam o soră mai mare, deja adolescentă, deja domnișoară preocupată de lenjerii și de rochii. Hotărît, nu voiam nicicum să am sîni! La optsprezece ani scriam poezii despre moarte și bătrînețe, eram preocupată de filosofie - citeam Nietzsche în tren - , îmi vopseam părul mov, băieții mi se păreau așa și așa, dar a fi femeie era ceva de pe al unșpelea continent al celei de-a cinșpea planete din sistemul nostru solar. De bună seamă, n-aveam cum s-ajung vreodată acolo. După
Femeia de lângă Mircea Cărtărescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18840_a_20165]