114,044 matches
-
și zeloși reprezentanți ai regimului totalitar din România, în sfera culturii. Își cere cumva scuze fostul redactor-șef adjunct al revistei Luceafărul și lider al așa-zisului protocronism pentru înalta sa prestație ideologică, își pune cumva cenușă-n cap? Nici vorbă! D-sa trece la contraatac în numele unei postideologii rapid recondiționate din materialele uzuale ale național-comunismului ceaușist al cărui herald a fost. Partitura pe care o execută acum e naționalistă pe de-a-ntregul. Comunismul se citește doar în subtext. "Metodologia" critică
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
foștii propagandiști de marcă ai primei etape ai regimului comunist în România: pe Silviu Brucan, conducător al "Scânteii" legale postbelice, și pe Dan Deșliu, literat de formulă realist socialistă, reprofilați amîndoi pe traiectoriile unui discurs politic, care spunea cu alte vorbe, ceea ce mai spuseseră amîndoi, în slujba unui regim terorist, și în anii patruzeci și cincizeci. Explicația este simplă. Blocînd întoarcerea firească la tradițiile și identitatea pierdută, se bloca accesul la grava realitate politică a primelor decenii postbelice: torpilarea atunci a
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
de informare și de expresie, date la iveală". Adaptarea la împrejurări a fost principala armă utilizată: "Comisarii kominternului în cultură au urmat valul schimbărilor, interne și internaționale, adaptîndu-se cameleonic după împrejurări, cu tenacitate și cu metodă". Nu se suflă nici o vorbă, bineînțeles, cu privire la minirevoluția culturală ceaușistă, la strîngerea șurubului ce-a urmat tezelor din iulie 1971, la naționalismul care s-a substituit internaționalismului, făcînd ca intonarea Internaționalei să sune atît de desuet. Aceste schimbări la față ale regimului Ceaușescu sînt apărate
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
a imaginat opera tine și aceasta de actul creației; originalul nu poate fi violat. Este condiția respectului operei, a respectului datorat publicului meloman și nu în ultimul rând condiției de muzician performer al primei scene lirice a țarii. Nu este vorba de snobism... ci de un anume profesionalism ce trebuie să condiționeze întreaga concepție a unui spectacol. Folosirea unei limbi sau a alteia nu se constituie într-o simplă translație mecanică; menirea ecranului instalat deasupra scenei, la noi, de asemenea în
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
suflet unic, irepetabil, în permanent dialog cu divinitatea și în necontenită căutare a mântuirii - pentru aceasta i s-a dat liber arbitru - și toate meritele, titlurile și averile pămîntești nu vor avea nici o importanță în ziua Marii judecăți. Fiindcă este vorba de o lume activă, dar făptuirea trebuie să fie întru slujirea Domnului; o lume "perfecționistă", fiindcă modelul este unul ceresc și nu pămîntesc. Omul trebuie să trudească pentru salvarea sufletului său și al semenilor și în nici un caz pentru glorie
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
tot ceasul și în tot locul". Principalul reazem al domnului, în judecăți, diplomație, războaie etc. este reculegerea rugăciunii (evident, după cum se știe, cartea este impregnată de spirit isihast). Și aici ajungem la una din multele probleme interesante ale Învățăturilor... E vorba oare de un domn cavaler războinic? În primul rînd uciderea de om, indiferent de rasă și religie, este un păcat capital: "că sîngele omului nu iaste ca sîngele vitelor sau ca altor fieri sau ca al păsărilor, ci iaste într-
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
să stai". Vom regăsi aceeași abilitate prudentă în relațiile cu boierii. Neagoe, profitînd și de experiența milenară a Bizanțului, dar și din proprie experiență, echilibrează autoritarismul cu "munca în echipă". În virtutea aceluiași egalitarism creștin - toți sînt robii lui Hristos, deci vorbele Domnului pot veni din orice gură - domnul trebuie să asculte cu atenție orice sfat. Acțiunea practică pune mereu accentul pe "manipularea" cu răbdare, abilitate și descreție a oamenilor - importantă este mai ales deținerea controlului psihologic al celor din jur: el
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
să cunoască gîndurile slugilor, ale căror acțiuni vor fi astfel previzibile, pe când supușii să nu afle intențiile domnului. Deși cerînd autoritate, nicăieri nu vom găsi în Învățături... îndemnul la folosirea terorii ca mijloc de stăpînire: din contră, Neagoe preferă seducția, vorbele frumoase, cadourile, lauda, pedeapsa educativă, ferindu-se să rănească, pentru că "se întristează inima și se vatămă ca o rană, că inima omului iaste ca sticla, decii sticla, deaca să sparge, cu ce o vei mai cîrpi?". Societatea - deși strict și
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
urmașilor noștri. Nu Cantemir, nu Mihai - cu chipul lui machiat după "canonul" occidental - tulbură somnul românilor. România "profundă" tânjește după părintele ucis. Este cazul să depășim complexele prea marii noastre grabe, să ne întoarcem privirea înapoi și să stăm de vorbă cu fantoma lui care nu are încă odihnă și nici nu o va avea până când nu-i vom face dreptate. Prin ceața vremilor să încercăm să-i privim chipul. Să fie oare domnul autoritar cu ambiții imperiale, să fie domnul-călugăr
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
dacă se Întâmplă pe tine să te văz, Desigur că la noapte un tei am să visez. Și dacă se Întâmplă să Întâlnesc un tei, Desigur toată noaptea visez la ochii tăi”. Veronica Îi răspundea: „Îmbătata de florile teiului, de vorbele ademenitoare și dulci, de tot ce ne Înconjoară, acolo pe bancă la Copou, mă credeam lângă tine cea mai fericită femeie”. Eminescu o iubea cu patos, cu putere și cu sinceritate. „Mi-e dor de tine, moțule ce ești, femeie
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Consecvența cu care autorul o circumscrie e, fără alte mărci, una pasională. Aș zice, ca intuiție, că fie și numai temperamental lui Stroescu-Stînișoară i se potrivește perfect un asemenea subiect al rezitenței din umbră. Nu doar despre subiect este însă vorba în fraza de mai sus, ci și despre un destin. Oricine citește prezentarea autorului de pe coperta a patra are un rezumat de-o pagină al volumului. Cum sub titlu nu este consemnat - așa cum se practică îndeobște - că avem de-a
Roman sau autobiografie? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15443_a_16768]
-
Pavel Șușară I. Parteneriat și adversitate Spre finele anului trecut, Muzeul Național de Artă a găzduit unul dintre cele mai importante evenimente ale sezonului care, din păcate, a trecut aproape neobservat; este vorba de expoziția de pictură și sculptură a Sultanei și a lui Ovidiu Maitec. Artiști bine cunoscuți în peisajul nostru cultural de astăzi, cu o activitate prodigioasă și cu o amprentă stilistică inconfundabilă, soții Maitec nu sunt la prima lor expoziție
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
cărui umbră slujește de indicator solar." (Jünger, p.47) Lucrările sale recente se articulează în cadrul ciclului numit "Stările timpului și spațiului". Fiecărei ore a zilei și nopții îi corespunde o anumită piesă muzicală. Este limpede că la Nemescu nu este vorba despre ora măsurată de ceasornic. Timpul capătă aici calitatea dată de cadranul solar prin umbră. Căci ce sunt tăcerile meditative care individualizează fiecare opus al acestui ciclu, decât umbre inaudibile ale sunetului? Concepută pentru un tip de audiție ritualică, muzica
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
chiar că sînt ca la ei acasă. Îi deosebește, dar îi și apropie întru emulație, de la voința de a demonstra pînă la culegere de date și analize, prin care se înscriu în rîndul celor ce îmbogățesc o operă. Nu e vorba de a elogia, ci de a li se recunoaște un drept și, mai ales, de a fi o provocare pentru doritele generații de editori. Al. George realizează adevărate fișe de dicționar, cu precizări de poziții și cu informate evaluări ale
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
aceeași pălărie?). Savuroasă, ca de obicei, poezia în formă fixă a dlui Ș. Foarță, conectat de astă dată la bicentenarul lui Hugo, din care și traduce Vînătoarea burgravului. Caloriferul dlui Marcel Tolcea te umple de voie bună. Lucru mare, fiind vorba de colosala factură la căldură pe care românul o plătește începînd din iarna care a trecut! Și, dacă tot a venit în discuție căldura, să cităm și spiritualul final al interviului acordat emisiunii A cincea roată de pe canalul Analog (și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
cordial și urîndu-i ani mulți și o față neaburită de ce se aburesc deobicei revistele de la noi. Cronicarul își declară cu sinceritate și cu sentiment de invidie: pentru titlul rubricii dlui Virgil Panait: O scrisoare pierdută. Bănuim despre ce va fi vorba în ea. Deocamdată, dl. Panait îi aduce lui Caragiale, în introducerea rubricii, o veste bună: "Maestre, pentru 2002 vi se pregătește ceva." Succes! * Un săptămînal ce se cuvine urmărit este Piața literară de la Cluj care, după cum îl obligă numele, consemnează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
nimeni nu îndrăznește să le spună "poate la anul vom dispune de mai mulți bani". Nu, pegra cu grade ori titluri parlamentare își satisface nevoile pe loc, lăsând prostimea să viseze la viitorul de aur al omenirii. Când vine însă vorba de profesorime, lucrurile intră în ceață. Având ghinionul unor lideri sindicali fie vânduți puterii, fie prostănaci, angajații din învățământ, deși posedă cea mai multă școală, sunt cel mai ușor de dus de nas. Probabil că intră în cauză și bunul
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
Nicolae Manolescu Cititorii noștri au observat, desigur, dintr-o privire, cum se spune, noua înfățișare pe care România literară o are, începînd de la acest număr 8 din 2002. E vorba, înainte de orice, de aspectul grafic al revistei. L-am împrospătat, l-am apropiat de standardele actuale ale tiparului, în viața căruia au intrat computerul și o nouă generație de mașini, mai sofisticate și mai performante. Macheta o datorăm imaginației pictoriței
Nou început de drum by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15487_a_16812]
-
Catrinel Popa Cu fiecare nouă carte de-a sa, Umberto Eco a adus un punct de vedere inedit în domeniul teoriei literare, fie că a fost vorba de deschiderea metodologiei operei către o infinitate de posibilități (Opera aperta) sau, dimpotrivă, de postularea unor limite ale procesului interpretativ (I limiti dell' interpretazione), de discutarea strategiilor textuale prin care se construiește profilul cititorului model, sau de cercetarea tainelor narativității
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
mai puțin obișnuit în cazul cercetătorilor fenomenului literar. Cel mai recent studiu al lui Umberto Eco, În căutarea limbii perfecte, tradus de curînd la Editura Polirom, este construit, ca și majoritatea romanelor sale, de altfel, în jurul unei "căutări". Nu este vorba, de astă dată, de căutarea Sfîntului Graal sau a țării preotului Ioan, ci de acea quête, nu mai puțin pasionantă și la fel de irealizabilă, a unei limbi universale. Instrumentele metodologice nu sînt atît cele ale semioticianului, cît mai degrabă ale istoricului
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
a documentarului despre modul cum au fost tratați după evenimentele din septembrie. Își dau seama că în țările lor de origine n-ar fi putut realiza standardul de viață de acolo. Foarte de înțeles toate aceste lucruri, totuși, cînd vine vorba despre "redescoperirea", despre "revelația" importanței păstrării valorilor identitare a acestor emigranți în America, încep să mă întreb care ar fi avantajele reale pe care societatea americană le poate avea din genul acesta de conservatorism. Doi dintre cei cinci bărbați intervievați
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
revoltător pentru cum mă așteptam eu să pună problema o producție Discovery Channel mi s-a părut prezentarea discursului unei singure femei musulmane alături de atîția bărbați. Ea și-a exprimat punctul de vedere în legătură cu oprimarea femeii în lumea islamică. Nici vorbă de așa ceva! Baticul din capul ei, crede ea, îi dă respect, prestanță și o face și mai iubită de soțul ei. Munca ei în America este să-i convingă pe cei cu care vine în contact că nu e deloc
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
acea interpretare a regizorului. Cu care poți sau nu să fii de acord. Și armonia și revolta fac parte din jocul scriiturii dramaturgului. În ultimii doisprezece ani, două sînt montările din România care îmi vin automat în minte cînd este vorba sau mă gîndesc la Ionesco: Cîntăreața cheală a lui Tompa Gabor la Teatrul Maghiar din Cluj - o bijuterie a rigorii, a fanteziei regizorale și actoricești, un spectacol bijuterie și Lecția lui Mihai Măniuțiu laTeatrul Național din Cluj - un manifest, posibil
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
nici măcar să fi parcurs autorii (de altfel, toți foarte cunoscuți) pe care Searle îi "atacă" (ținta favorită sînt deconstructiviștii - polemica lui cu Derrida a rămas celebră) pentru a putea citi această carte. E genul de text, destul de rar cînd e vorba de un discurs filosofic atît de elaborat, care oferă o lectură accesibilă la nivele extrem de diferite. Simplitatea expunerii e o eficientă strategie a lui Searle, care lasă impresia că-și "face praștie" adversarii (parafrazez numele unui cunoscut argument împotriva teoriei
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
firesc în registrul memorialistic al scriiturii. Locul comun este o componentă esențială în orice scriere de acest tip. Cum spuneam, la Maria Cantacuzino-Enescu, locul comun își găsește manifestări care au fost evidențiate de prea puține ori de critica noastră. Este vorba despre o categorie aparte de memorialistică: memorii, jurnale ale unor aristocrați. Spre exemplu ironia multor pasaje din cartea Marucăi este greu perceptibilă, este o construcție complexă. Metafizica în exces temperează unele "libertăți", justifică anumite gesturi - există aici un efect terapeutic
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]