1,090 matches
-
la orice cochetărie. Nici nu se mai spală. Bea, înjură și se culcă îmbrăcată. Ziduri scorojite, lăsate parcă în paragină, neîngrijite. Magazine cu marfă dubioasă, de care nu-ți vine să te atingi. Și, unde te învîrți, diverse mărci de votcă. Am, brusc, impresia că Odesa e un oraș locuit de stafii care se îmbată pentru a-și pierde memoria, că aici trebuie să alegi dacă devii și tu alcoolic sau te sinucizi. Fără să vreau, fac comparații cu situația de la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dolar se dau vreo 230 000 de "cordoave". Merg cu un grup care a schimbat câțiva dolari și vrea să cumpere băuturi alcoolice. După calculele pe care le aud, se pare că e un veritabil chilipir să cumperi bere și votcă aici. Sunt mai ieftine și ar fi chiar păcat ― zice unul din "cunoscători" ― să fie pierdută "ocazia". Basarabenii se dovedesc cei mai informați. Ei vin des la Odesa și cunosc "piața". Mă țin după grup, pe străzile rău luminate, ușor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
această alergătură, ceea ce face ca și întunericul să mi se pară sordid. Îmi e teamă să pornesc singur spre port. Dacă nu nimeresc? Rusește nu știu, risc să mă rătăcesc. În fine, după ce plasele s-au umplut cu sticle de votcă și de bere, ne îndreptăm spre vapor. Îmi recapăt, ușurat, pașaportul. Un poet turc cu voce groasă, cărând după el o enormă sticlă de votcă, ne zice: "Odesa e o pușcărie în aer liber. Aici nu reziști decât beat". 17
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
știu, risc să mă rătăcesc. În fine, după ce plasele s-au umplut cu sticle de votcă și de bere, ne îndreptăm spre vapor. Îmi recapăt, ușurat, pașaportul. Un poet turc cu voce groasă, cărând după el o enormă sticlă de votcă, ne zice: "Odesa e o pușcărie în aer liber. Aici nu reziști decât beat". 17 noiembrie La Constanța am sosit în zori, probabil. Când am urcat pentru micul dejun, vasul era staționat în port. Zi însorită și mare surprinzător de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Tulcea și nu cunoștea, în Constanța, drumul spre port. Unii au crezut că am făcut asta intenționat, ca să devin "celebru" pe vas!" Cum ne dăm jos din autocare, câțiva dintre noi se reped la vitrine. Aud un glas dezolat: "Aici votca "Smirnov" e cu patru dolari mai ieftină". Chilipirul de la Odesa își pierde prestigiul. Alții sunt supărați că n-a fost prevăzut în program "timp pentru cumpărături". Sfânta Sofia? Moscheea albastră? Desigur, desigur. Dar se poate să nu mergem și la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
gândești. În schimb, e soare, cerul e albastru, iar priveliștea se dovedește a fi, într-adevăr, minunată. Se fac nelipsitele fotografii. Între ruinele fostului templu al lui Traian, un grup de scriitori români devine exuberant. Cineva agită o sticlă de votcă și aud, chiar, un chiot: "Noi, urmașii lui Traian..." Un mucalit observă că strămoșul nostru merita onorat cu băutura națională, nu cu votcă. La muzeul din Pergam. Trec destul de repede. Mar-muririle sunt din perioada helenistică și perioada romană. Singura care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fostului templu al lui Traian, un grup de scriitori români devine exuberant. Cineva agită o sticlă de votcă și aud, chiar, un chiot: "Noi, urmașii lui Traian..." Un mucalit observă că strămoșul nostru merita onorat cu băutura națională, nu cu votcă. La muzeul din Pergam. Trec destul de repede. Mar-muririle sunt din perioada helenistică și perioada romană. Singura care mi se pare că merită atenție e o sculptură arhaică rătăcită, prin ce minune nu știu, printre celelalte. La ieșire, îl văd pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
limpede - nemai repetat vreodată - că visez. Că, poate, toată viața mea de până atunci fusese un vis. Dar în noaptea următoare, când D. și cu mine am stat până dimineața într-un lan de lucernă, go lind o sticlă de votcă și bătătorind lucerna pe o suprafață de necrezut de mare (eu aflând pentru prima dată atunci cât de dulce la mângâiat e părul pubian al unei fete) - a fost un hipervis, iar anii care au urmat - vise unul într-altul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
visul nostru sau visul altcuiva despre noi...“ N-o puteam scoate din extravaganțele ei. La colocviu am citit o lucrare din care nimeni n-a înțeles nimic. Am discutat-o apoi cu Irina, singuri într-un compartiment de tren, bând votcă din cupele a două jumătăți de coji de portocală. Am fost foarte surprins: ea înțe lesese. Am fost surprins și că m-a lăsat apoi s-o sărut, că m-a lăsat și mai departe... Dar nu foarte departe. Acasă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
doi colegi îi spuseseră: „E atrăgătoare prietena ta și vă stă bine unul cu celălalt“. Ghazal își pusese ochelarii pe creștet și le zâmbise cu fața liberă, dar ei tot nu crezuseră că e maică-sa. Asta-i precum cu votca de contrabandă, îi zisese. O ascunzi într-o sticlă de Parsi-Cola și chiar dai impresia că bei o răcoritoare. Armin se distrase, știa de Ghazal că are limba crestată, ca a șerpoaicelor, de aceea nici nu credea că ar mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi părea familiar. Apa râului Liffey era prea lentă, însă zona Temple Bar se afla acolo, cu toate cluburile și barurile pe care și le amintea atât de bine din anii adolescenței, când ea și celelalte fete de la mănăstire beau votcă precum niște marinari ruși. Însă părea pustie în seara asta, nu erau acolo decât ea și câțiva pierde-vară care se plimbau fără rost pe strada Dame. Pufni gândindu-se la asta. Patetic, într-adevăr, o femeie în toată firea holbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
privirea. — Deci, acum ești la colegiu? — Nu. Mi-am luat un an liber, zise ea și îi zâmbi. Nu aveam note prea bune. M-am distrat prea mult. Scoase o sticlă mică de plastic, cu suc de portocale. Ai niște votcă? — N-am la mine, spuse el, surprins. — Gin? — Ăă, nu ... Dar ai putea face rost, nu? zise ea și îi zâmbi din nou. — Cred că da, spuse el. — Îți promit că mă voi revanșa, zise ea, zâmbind în continuare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Părea că o aștepta pe ea. Era un bărbat mare, înalt și vânjos, cu o barbă stufoasă pe măsura corpolenței sale. Purta o manta militară veche. Căciula din piele de oaie îi acoperea urechile. Avea fața pătată a băutorilor de votcă cu ochi vicleni și sfredelitori. Picioarele îi erau îndesate în niște cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna era îndoit ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în birou poseda demnitatea proprie unei anumite categorii de bețivi și se ținea atât de drept, încât părea mai degrabă înclinat pe spate. Mișcările îi erau săltate, făcute cu mare efort și deliberare și era precedat de un miros de votcă. Fața roșie și tremuratul ușor care era perceptibil în trăsăturile sale sugerau că era un băutor înveterat. Smocuri țepene de păr cărunt ieșeau din capul său chel, pe care îl ținea drept cu mândrie. Clipea cu grație și zâmbea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ochii lui Liputin se îngustară puțin, aproape insesizabil. ă Sticluța aceasta, spuse Porfiri ridicând o sticlă de pe masă, pe care locotenentul Salitov a găsit-o într-unul din buzunarele celui spânzurat. Porfiri destupă sticla și o ridică spre Liputin. ă Votcă, confirmă prokuror-ul, inhalând. ă Da. și e plină. Îmi imaginez că o persoană care premeditează asemenea fapte bea ca să își facă curaj. Mai ales că s-a chinuit să o și umple. Dar să ai votcă la tine și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ridică spre Liputin. ă Votcă, confirmă prokuror-ul, inhalând. ă Da. și e plină. Îmi imaginez că o persoană care premeditează asemenea fapte bea ca să își facă curaj. Mai ales că s-a chinuit să o și umple. Dar să ai votcă la tine și să nu o bei? ă Credeți că votca are vreo însemnătate? întrebă Nicodim Fomici. ă În cazuri ca acestea, orice are însemnătate. ă Dar poate că nu a fost nevoie să-și facă curaj, obiectă Salitov, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
e plină. Îmi imaginez că o persoană care premeditează asemenea fapte bea ca să își facă curaj. Mai ales că s-a chinuit să o și umple. Dar să ai votcă la tine și să nu o bei? ă Credeți că votca are vreo însemnătate? întrebă Nicodim Fomici. ă În cazuri ca acestea, orice are însemnătate. ă Dar poate că nu a fost nevoie să-și facă curaj, obiectă Salitov, cu oarecare îndrăzneală. Poate că l-a omorât pe pitic într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
curaj, obiectă Salitov, cu oarecare îndrăzneală. Poate că l-a omorât pe pitic într-un acces de furie. și apoi s-a spânzurat într-un acces de remușcare. Poate, de asemenea, că el avea obiceiul să poarte o sticluță cu votcă oriunde mergea. și a uitat de ea în agitația momentului. ă Asta e o teorie interesantă, comentă Porfiri. și îți sunt recunoscător că ne-ai împărtășit-o și nouă. ă Uitați-vă la haina sa, spuse Porfiri arătând către cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
trebuie să fie măria sa. ă Bravo, strigă Porfiri și bătu din palme de patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o grimasă și întoarse chitara pe dos. ă Monolgul lui Osip, din Revizorul, spuse Porfiri. Actorul, duhnind a votcă de la o poștă, răspunse aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți un cunoscător al artelor dramatice? ă Sunt un admirator al lui Gogol. ă Douăzeci de ruble, mârâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fost prost judecat. Tânăra doamnă care tocmai a trecut pe aici, continuă el. Nu cumva ați văzut...? Însă deja îl ignorau într-atât încât nici nu se mai chinuiau să facă glume pe seama lui. Pe masă era o stilcă de votcă aprope goală și majoritatea bărbaților fumau pipă. Nimic în afara absorbantului fum de tutun nu conta pentru ei. Porfiri trase un scaun hodorogit la masă și li se alătură, punându-și cărțile în poală. Așteptă să se termine jocul și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că bărbatul exagerase cu pretențiile sale. ă Dar nu este drept deloc, spuse Porfiri. Iată cum ar fi mai drept. Dacă eu câștig, dumneata îmi spui unde îl găsesc pe Virginski. Dacă pierd, voi trmite după o altă sticlă de votcă pe care să o împărțiți între voi. Porfiri era de părere că chiar de ar fi să piardă pariul, el ar câștiga de partea sa audiența. Unul dintre ceilalți, apreciindu-i generozitatea, tot i-ar spune ce vrea să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acolo, la parter, cu meșterul de cabineți Kezel. După tensiunea confruntării, atmosfera reveni la amuzamentul vulgar de dinainte. Râsetele acum, însă, erau la adresa bărbatului în sacou, care suporta tiradele lor adresate eșecului său de a le asigura o sticlă de votcă. În ciuda succesului, Porfiri părăsi masa de joc cu reținere, aproape dezamăgit. Avea sentimentul că ei o terminaseră cu el. Nu-i rămânea decât să se întoarcă la munca sa. § Numele 'Kezel' era scris cu creta pe ușă. Kezel nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
m-a făcut în mod natural suspicios. Când am examinat plămânii, am observat că, deși păreau sănătoși, parenchimul era inflamat. și apoi, când am ajuns să testez conținutul stomacului... ă Peste ce ai dat? îl întrerupse Porfiri cu interes. ă Votcă. O căruță de votcă. De unde și mirosul, bineînțeles. ă Ce fel de miros? ă Miros de acid cianhidric. ă Înțeleg. ă Da. Testul pentru acid cianhidric a ieșit pozitiv. De un albastru adânc și foarte frumos. ă Deci a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mod natural suspicios. Când am examinat plămânii, am observat că, deși păreau sănătoși, parenchimul era inflamat. și apoi, când am ajuns să testez conținutul stomacului... ă Peste ce ai dat? îl întrerupse Porfiri cu interes. ă Votcă. O căruță de votcă. De unde și mirosul, bineînțeles. ă Ce fel de miros? ă Miros de acid cianhidric. ă Înțeleg. ă Da. Testul pentru acid cianhidric a ieșit pozitiv. De un albastru adânc și foarte frumos. ă Deci a fost otrăvit. ă Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acid cianhidric a ieșit pozitiv. De un albastru adânc și foarte frumos. ă Deci a fost otrăvit. ă Așa se pare. ă și ai vreo idee cum i-a fost administrat? ă Înclin să cred că a fost pus în votcă. ă Dar sticluța lui era plină, se miră Porfiri. ă Exact. Votca aflată în stomac i-a putut fi dată de o persoană sau de persoane necunoscute. ă și atunci cineva l-a legat sus în copac într-o încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]